Niciodată în istorie, accesul la informație n-a fost atât de rapid și atât de facil într-o situație de criză globală. Tehnologia a schimbat lumea și ne-a adus în situația în care fiecare dintre noi a luat decizii de viață și de moarte, având la dispoziție o multitudine de surse de informație, bune sau toxice.
Înainte de a exista vreun vaccin, decizia de a purta mască a fost una care pe unii i-a salvat, pe alții i-a ucis.
Povestea pandemiei încă se scrie, dar până acum au murit mii de persoane care n-au crezut în virus și s-au expus, de la preoți, patroni de cluburi, șoferi, medici și asistente.
Unii au fost eroi și s-au sacrificat pentru binele comun, mă gândesc aici la personalul sanitar care lucrează în condiții dificile și nu a avut niciun fel de protecție până la apariția vaccinului, în decembrie, anul trecut, alții, pur și simplu, au luat decizii greșite sau, mai rău, nu au reușit să facă față provocării pentru că n-au reușit să înțeleagă pericolul.
Dificultatea deciziilor s-a văzut și mai bine la nivelul comunităților și a statelor.
Un sistem dictatorial poate impune măsuri restrictive foarte ușor, dar nu reușește să realizeze un vaccin eficient, să-l producă în cantități suficiente și să-l distribuie.
Acesta e cazul Rusiei, unde Vladimir Putin are întreaga putere, dar campania de vaccinare e un eșec.
Cele câteva date pe care le avem din China ne spun că acolo pandemia e sub control, dar cu toate acestea virusul nu a dispărut. În fiecare zi se înregistrează câteva zeci de infectări noi, iar măsurile restrictive sunt draconice atunci când e descoperit un focar.
Guvernul chinez a vaccinat 80% din populație, 2,2 miliarde de doze. Chiar dacă serurile produse de această țară au o eficacitate redusă, conform mai multor studii independente, vaccinarea “cu forța” a dat rezultate, numărul deceselor asociate Covid-19 fiind extrem de reduse.
Combinația dintre un vaccin slab și măsuri draconice de izolare este fundamentul strategiei chineze de a ține virusul sub control.
Pentru statele democratice, situația a fost mult mai complicată. Au avut pierderi mari de vieți omenești. Au apărut conflicte politice, iar decizia individuală a cântărit în balanță, la fel de mult ca deciziile luate de autorități.
Pe de altă parte, apariția vaccinurilor a oferit o soluție aproape magică pentru a întrerupe caruselul morții și pe cel al îmbolnăvirilor grave.
În Uniunea Europeană, 70% din populația de 450 de milioane e vaccinată cu prima doză, iar în SUA, 66%.
Și, apoi, vine România, un stat membru al UE care are cea mai scăzută rată de vaccinare - 33,5% din populație cu cel puțin o doză, în timp ce Bulgaria a ajuns la 38%.
Până în data de 15 mai 2021, autoritățile din România au făcut, mai greu sau mai ușor, față provocărilor pandemiei.
Au fost multe ratări, de la raportări false, date manipulate în campania electorală și până la compromiterea campaniei de vaccinare, una în care nu s-a respectat niciun criteriu etic.
Din acest motiv, țara noastră are cea mai scăzută rată de vaccinare la persoanele de peste 80 de ani din Uniunea Europeană.
“Pe grupe de vârstă, (avem) o acoperire prin vaccinare de aproximativ 50% la persoanele… între 50 și 69 de ani, dar numai în jur de 20% la persoanele peste 80 de ani”, se arată într-un comunicat al comitetului național pentru vaccinare.
Cu toate acestea, o vreme măsurile restrictive au funcționat și chiar campania de vaccinare începuse să ia avânt după jumătatea lunii martie, când serurile au fost disponibile în cantități suficiente.
Da, populiștii, antivacciniștii, conspiraționiștii și oportuniștii politici au fost mereu acolo. Au organizat mitinguri de protest, au făcut “live”-uri pe Facebook, au fost în emisiuni la televiziuni aflate în goană după audiență, dar reprezentau o mică armată exotică, una care punea presiune pe autorități să-și explice mesajele și deciziile cât mai clar.
O vreme a funcționat, dar totul s-a năruit în data de 15 mai când premierul Florin Cîțu a anunțat că a învins pandemia și a ridicat toate restricțiile.
Și peste noapte, din țara în care te vaccinai cel mai ușor, am devenit țara cea mai relaxată din lume în care nimeni nu s-a mai deranjat să se protejeze, din moment ce greul trecuse.
O serie de decizii greșite, prea multă încredere și lupta pentru putere din PNL au generat o catastrofă.
În opinia mea, pe Florin Cîțu acest val de pandemie îl va urmări toată viața. Va fi întrebat de zeci, sute de ori despre spirala morții pe care a generat-o. De asemenea, nici președintele Klaus Iohannis nu va scăpa de această povară a lipsei de adecvare la provocările vremii.
Trebuie spus că nimeni nu se aștepta să fie atât de rău, dar au fost mulți specialiști, medici și experți care au anunțat că pandemia nu s-a terminat și că suntem total nepregătiți pentru tulpina Delta.
Da, cei care nu s-au vaccinat au o mare responsabilitate și mii dintre ei plătesc cu vârf și îndesat greșeala de a crede în falși profeți, dar, pe de altă parte, aceștia au ocupat un loc lăsat gol de reprezentanții statului.
Atunci când Florin Cîțu a decis să nu finanțeze un studiu serios și să nu dezvolte o campanie zdravănă de vaccinare, vidul creat de superficialitatea lui a fost umplut de actori ostili ai statului român, de aventurieri și dezaxați care au avut un număr mare de rețele sociale la dispoziție pe care să-și distribuie mesajele.
Cei care ezitau să-și facă vaccinul, cărora le era frică de un nou tratament au devenit victime sigure în lipsa unui mesaj solid venit de la autorități.
De două săptămâni, zi de zi, din România dispare câte un sat. E ras de pe suprafața pământului ca și cum un inamic nevăzut lansează un atac, trimițând zeci de proiectile.