Valeriu Stoica: Florin Cîțu nu mai e președintele PNL. Victima coaliției va fi PNL - Interviu video

Valeriu Stoica: Florin Cîțu nu mai e președintele PNL. Victima coaliției va fi PNL - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>

Florin Cîțu se crede încă președintele PNL, deși nu mai e președintele PNL. Partidul ar trebui ca în primăvară să–și aleagă un nou președinte și o echipă credibilă. Dacă rămâne așa, până în 2024 va fi dezastru absolut. Soluția ar fi o variantă agreată cu Iohannis, dar nu impusă de Iohannis. Doar Dan Motreanu se bucură de dubla încredere, afirmă Valeriu Stoica, fost lider al PNL și ministru al Justiției.

Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Valeriu Stoica a vorbit despre șansele actualei coaliții de a rezista și a face reforme, despre viitorul PNL, AUR și USR, strategia lui Klaus Iohannis, dar și despre conflictul CCR-CJUE. Iată principalele declarații:

  • PSD avea nevoie de timp pentru reforme interne, proces care nu se poate produce la guvernare.
  • Oricât s-ar uza PSD, victima coaliției va fi în primul rând PNL, care are și o criză internă.
  • Guvernarea nu s-a dovedit eficientă până acum și nici nu sunt semne că ar putea să facă ceva împreună.
  • Cel mai periculos lucru e lipsa unei strategii coerente a guvernării pentru a solidariza categoriile care pot avea un efect în rezolvarea crizei sanitare.
  • Ca să avem un bilanț pozitiv al guvernării, ar trebui ca PNRR să fie realizat.
  • E greu de văzut o alternativă la această guvernare până în 2024. E firesc ca PSD și PNL să continue guvernarea, dar divergențele structurale dintre ele se vor agrava.
  • Klaus Iohannis a vrut să-și asigure un mandat liniștit pentru ultimii ani. Trebuia să consolideze fosta coaliție făcând multe lucruri dificile. Nu cred că în 2024 AUR va lua mai mult de 10%.
  • USR chiar are un bulevard, chiar dacă nu se vede. Ar trebui să găsească o formulă de maturizare a celor care ies în față.
  • CJUE încearcă să atragă mai multe atribuții decât îi acordă tratatele sau curțile constituționale nu acceptă ce e legitim să exercite CJUE. Singura cale de soluționare a divergențelor e dialogul.
Ce este, de fapt, „soluția atipică” de la guvernare? Trădare, calcul politic?

Sunt mai mulți termeni în care putem judeca. Prima întrebare e dacă a fost necesară această coaliție, necesitate raportată la reforma instituțională, la programele de modernizare de care România are nevoie.

A doua întrebare este: cine poate răspunde acestor necesitați? Alegerile parlamentare au configurat un răspuns – PNL și USR păreau partidele care puteau nu doar asuma, ci și realiza programul de reformă instituțională.

Dacă raportăm necesitatea la ce s-a întâmplat că urmare a crizei, nu pot să nu constat un dezacord între necesar și posibil. În politică trebuie văzut cine poate face necesarul posibil.

Nu PSD avea cea mai mare vocație pentru a transforma necesarul în realitate. Departe de mine gândul de a demoniza PSD, trebuie să ne obișnuim că este un partid rezilient. Dar nu era pregătit.

PSD avea nevoie de timp pentru reforme interne, proces care nu se poate produce la guvernare. Dacă totuși le face, ele pot naște niște crize complicate.

Putem vorbi despre trădare. O trădare a electoratului în egală măsură de către PSD și PNL, pentru că programul de guvernare înseamnă renunțări la promisiunile făcute de fiecare propriului electorat. Rămâne de văzut cât va trăda fiecare.

A fost și o trădare personală. Dl Cîțu a fost promovat ministru și premier cu sprijinul dlui Orban. Nu mă așteptam acum un an ca Florin Cîțu să devina adversarul care să-l învingă pe dl Orban, e drept, cu sprijin din toate părțile.

Dacă exista un calcul în aceasta coaliție, acesta ar putea fi uzarea PSD la guvernare într-o perioadă foarte dificilă, astfel încât să nu crească îngrijorător până în 2024. Așa se uzează și PSD, și PNL. Dar cine se va uza mai mult?

Oricât s-ar uza PSD, eu cred că victima coaliției va fi în primul rând PNL, care are și o criză internă, pe lângă guvernare.

Ne putem face o idee despre viitorul coaliției analizând faptele recente. Au început să apară disensiuni importante, care privesc programele și promisiunile celor două partide.

PSD trebuie să renunțe la niște promisiuni, care nu aveau niciun fel de fundament, însă o bună parte din electoratul PSD crede în minuni. Ceea ce contează e că i s-a promis și nu i se dă.

În cazul PNL, a avut anumite așteptări segmentul cel mai dinamic al societății, cel care susține întreaga societate și pe care îl dezavantajează. Dacă descurajăm munca, în final vor suferi cei care au nevoie de ajutor. (detalii la min. 12 video)

Sunt două încercări majore ale începutului de guvernare: valul 5 Covid și criza facturilor. Certificatul verde nu există, soluțiile legale pentru facturi au fost catalogate de dl Ciolacu drept inaplicabile. A început coaliția cu un eșec?

Un eșec previzibil. Incompatibilitățile de fond între cele două partide au împiedicat găsirea unor soluții de fond rezonabile și rapide.

Nu și populismul? Certificatul verde al ministrului PSD nu e acceptat de o parte din PSD, de exemplu.

Mă întreb dacă nu e la fel și în zona liberală, cel puțin dacă ne gândim la Ludovic Orban, chiar dacă motivele sunt diferite. Eficiența guvernării se va judeca în funcție de felul în care vor rezolva aceste probleme. (detalii la min. 16)

Guvernarea nu s-a dovedit eficientă până acum și nici nu sunt semne că ar putea să facă ceva împreună. Divizarea din societate, mai largă decât cea politică, nu pare să fie învinsă de PNL și PSD printr-o strategie credibilă și care să ducă la rezultate.

Cel mai periculos lucru e lipsa unei strategii coerente a guvernării pentru a solidariza categoriile care pot avea un efect în rezolvarea crizei sanitare.

Așadar, nu sunteți foarte optimist în privința șanselor acestei majorități masive de a avea un bilanț pozitiv în raport cu necesitățile României?

Laitmotivul discursului politic al ambelor partide este PNRR. Guvernul trebuie să se țină de el, ceea ce nu e simplu, pentru că partidele nu privesc în același felul modul de realizare a programului. PSD a vrut să schimbe PNRR, apoi și-a dat seama că nu are nicio șansă.

Banii vor veni pe măsură ce programele din PNRR se realizează și aceasta va fi proba de foc. PNRR va pune în evidență divergențele dintre PSD și PNL.

Ca să avem un bilanț pozitiv al guvernării, ar trebui ca PNRR să fie realizat. Cred că PSD a intrat, de fapt, la guvernare pentru a culege o parte din beneficiile PNRR, bani europeni.

Dl Ciolacu spunea că această coaliție e condamnată să reziste până în 2024. Credeți că vor reuși?

E greu de văzut o alternativă la această guvernare până în 2024. Aritmetica parlamentară nu permite prea multe combinații. Una a fost PNL-USR-UDMR, acum avem PNL-PSD-UDMR.

Varianta ar fi revenirea la prima coaliție PNL-USR-UDMR.

Plus liberalii lui Orban. Și mai complicat.

Eu nu cred că USR va mai intra într-o combinație guvernamentală până în 2024.

Ei nu exclud cu totul așa ceva.

Da, dar va fi foarte greu să găsească un numitor comun mai întâi în interiorul USR, pentru că nici acolo nu sunt toate astrele aliniate; și un numitor comun cu PNL, care nu poate fi găsit în actuala formulă a PNL. Dacă se va întâmpla ceva în PNL, o asemenea coaliție ar deveni posibilă.

La atâția “dacă” e firesc ca PSD și PNL să continue guvernarea, dar divergențele structurale dintre ele se vor agrava. Mă întreb mai ales ce se va întâmpla când se va pune problema rotației.

Va fi rotație? Oare PSD își dorește rotativa în mod real? Să dea ministere valoroase precum Transporturile și Finanțele, ca să se lege la cap cu Justiția?

Va fi un prag greu de trecut, mai ales că peste doi ani nu știm cum va arăta România. Rotativa asta se încearcă să devină punctul de stabilitate într-o mare de incertitudini. Mi-e greu să cred că tocmai acesta va fi punctul de stabilitate.

Nu a fost mai degrabă doar o modalitate de a îndulci pilula PSD de a guverna sub alt premier și a PNL de a fi ratat ministere importante?

Este o grilă de interpretare foarte credibilă. S-au dat niște supape psihologice. Dar totul e așa de volatil în lume, încât îmi e greu să înțeleg că tocmai aici înțelegerea dintre două partide, care nu au multe lucruri în comun, va funcționa perfect.

Sau să nu se mai facă rotația.

Era o glumă că rotația se va face în sensul că dl Ciucă va deveni premierul din partea PSD. Ar putea fi și o parte de adevăr în ea.

PNL s-a întors în situația de anul trecut, cu doi poli de putere în adversitate. Ce viitor îi vedeți?

Florin Cîțu se crede încă președintele PNL, deși nu mai e președintele PNL.

De ce? El are ștampila.

Ca să fii președinte îți trebuie nu doar ștampila, ci și autoritatea, care se bazează pe încrederea celorlalți. PNL nu mai are încredere în Florin Cîțu.

Autoritatea e necesară pentru a convinge propriul partid, când e vorba despre decizii importante, dar și în relația cu partenerii. Când nu are autoritate în partid, ce forță are el în dialogul cu orice fel de partener?

Florin Cîțu e un președinte gol de conținut.

Întrebarea e cât va rămâne PNL în situația actuală. Dacă va rămâne până la alegerile următoare ar însemna un dezastru pentru liberali.

Deja PNL și-a pierdut o bună parte din electorat prin coaliția cu PSD. Cu cât rămâne mai mult în această situație, cu atât mai mare va fi eșecul în 2024.

Ar trebui ca în primăvara să–și aleagă un nou președinte.

Cine să fie?

Un președinte care să aibă sprijinul partidului, să fie rezultatul unor alegeri corecte și să exprime voința partidului. Și nu e vorba doar despre un președinte, ci despre o echipă credibilă.

De aceea, nu cred că Nicolae Ciucă e o soluție miraculoasă. Poate să fie președintele PNL, dar nu e suficient fără o echipă care să redea încrederea în PNL.

Vedeți acel lider?

Marea dificultate e dată de faptul că, fără o înțelegere cu președintele Iohannis, PNL nu va găsi cea mai bună formulă. Dacă merge pe ideea președintelui PNL scos din jobenul președintelui Iohannis, e foarte rău. Dacă merge pe ideea disocierii de președintele Iohannis, va fi de rău augur inclusiv pentru România.

Klaus Iohnnis mai are trei ani de mandat și forța lui va scădea abia în ultimul, până atunci mai are instrumente de putere.

Soluția ar fi o variantă agreată cu Iohannis, dar nu impusă de Iohannis.

Oameni ar fi și au fost vehiculați de presa. S-a vorbit de Ilie Bolojan, care a spus că nu vrea. Nu vrea tocmai pentru a nu intra într-o competiție în care să nu aibă sprijin nici din partid, nici al președintelui Iohannis.

În afară de Dan Motreanu nu văd pe cineva care să se bucure de dubla încredere. Dar și președintele poate să-și reevalueze sprijinul. Dacă îl va sprijini pe Ilie Bolojan, lucrurile se vor rezolva. Dar nu cred asta.

Dvs. ați înțeles ce a jucat dl Iohannis în această perioadă?

Cred că a vrut să-și asigure un mandat liniștit pentru ultimii ani. Fosta coaliție cu majoritate fragilă exista riscul să se destrame și să fie foarte greu de guvernat. Iar poziția președintelui ar fi fost foate afectată.

Să nu uităm că, în asemenea situații de reașezări parlamentare între alegeri, președintele Băsescu a fost de două ori suspendat. Nu era exclus să se întâmple la fel.

Eu am fost critic față de soluțiile președintelui din ultima perioadă, dar nu pot ignora că această liniște a mandatului președintelui poate însemna și liniște pentru România. Sper să fie așa, deși mi-e greu să cred că lucrurile pot merge exact cum le planifică cineva.

Dacă ați fi fost consilierul dlui Iohannis ce l-ați fi sfătuit să facă în această criză?

Singura soluție în acord cu voința electoratului era refacerea coaliției, pe care ar fi trebuit să găsească soluții să o consolideze. Volatilitatea parlamentară ar fi putut fi și în sensul creșterii majorității.

Cum?

Nu cu formațiuni, ci cu parlamentari din alte alte formațiuni. Asemenea manevre au mai fost făcute de-a lungul timpului. Președintele trebuia să consolideze coaliția făcând multe lucruri dificile. Trebuia să găsească o formulă de comunicare cu USR. Nu era ușor, pentru că e un partid dificil, uneori avea atitudini radicale nerealiste, care măreau asperitățile.

USR s-a dovedit rebel în relația cu președintele, dar el trebuia să găsească formule de mediere înțelepte, care să permită comunicarea și între partide, și între el și partide.

Mai comod a fost să se recurgă la cealaltă variantă.

USR și AUR sunt în Opoziție, au un bulevard în față?

Pontențialul unui partid naționalist e limitat în România. PRM a luat 20% în 2000. Asta e cota maximă, dacă are un lider charismatic, ceea ce mi se pare că AUR nu are. Nu cred că în 2024 va lua mai mult de 10%.

USR chiar are un bulevard, chiar dacă nu se vede. Electoratul liberal nemulțumit ar putea merge acolo. Ar putea atrage și segmente importante din electoratul nehotărât.

Pentru a valorifica resursele electorale ar trebui să găsească o formulă de maturizare a celor care ies în față, să nu mai aibă atitudini neprofesioniste și imature. Să găsească un discurs care să convingă categoriile electorale în așteptare. Și o formulă de federare doctrinară în interior (detalii la min. 47)

Se profilează o chestiune foarte periculoasă pentru România – poziția suveranista a CCR. Cum vedeți această situație?

Tema este extrem de complicată și crucială și pentru România, și pentru UE. Voi rezuma răspunsul. Totul pleacă de la faptul că UE nu e nici federație, nici confederație, nici simplă uniune de state.

Identitatea ei cu totul particulară o face să oscileze între momente de integrare din ce în ce mai puternică și momente de revoltă din partea unor state, care cred că această integrare uzurpă mai mult decât e dezirabil suveranitatea.

Fiecare stat a acceptat la aderare să cedeze o parte din suveranitate. E dificil însă de văzut cât impun tratatele să se cedeze. Statele nu și-au pierdut suveranitatea, dar nici nu o au o deplină.

Dacă aceste chestiuni nu sunt bine înțelese, pot exista derapaje.

CJUE încearcă să atragă mai multe atribuții decât îi acordă tratatele, ceea ce revoltă Curțile constituționale sau acestea nu acceptă ce e legitim să exercite CJUE. Singura cale de soluționare a divergențelor e dialogul. Și acest dialog are sincope mari.

În cazul concret CCR vs. CJUE privind respectarea deciziilor CCR, cine are dreptate?

CCR își expune părerile prin decizii, nu prin comunicate. Comunicatul nu are valoare juridică, dar poate inflama inclusiv la nivel european.

Sunt excese și din partea CJUE, care ar trebui să fie mai înțeleaptă când adoptă soluții radicale, pentru că generează reacții nu doar din partea CCR. Au fost reacții și în Cehia, și în Germania, nu mai vorbesc de Polonia și Ungaria.

E vorba de o anumită identitate națională protejată de tratatul constitutiv. Identitatea națională poate avea unele valori și principii care, dacă sunt violentate, reacțiile sunt și ele violente. Accentele suveraniste sunt rezultatul unor decizii în care argumentele au fost prea radicale.

Cheia este echilibrul între suveranitate și autoritatea UE. E un moment dificil pentru UE.