Anul 451: A avut loc bătălia de pe Câmpiile Catalaunice sau bătălia de la Chalons, ultima mare bătălie a antichității și una din cele mai sângeroase din istorie, în care o coaliție romano-vizigotă a oprit expansiunea hunilor, condusă de Attila, înspre vestul Europei.
După doar doi ani, în 453, Attila va muri chiar în noaptea nunții sale cu prințesa Ildiko de origine germana, sau poate maghiară, cel mai probabil din cauza unei hemoragii cerebrale pe fondul consumului excesiv de alcool.
Anul 1791: Fuga de la Varennes. Este un episod al Revoluției Franceze, când regele Franței Ludovic al XVI-lea, împreună cu regina consortă Marie-Antoinette și cu alți membri ai familiei regale, au încercat să părăsească țara, pentru a se alătura ulterior unor contrarevoluționari, cu care urma să răstoarne noua ordine de stat, republicană.
Urmare unei trădări, au fost prinși la popasul din Varennes, anchetați, judecați și, în final, condamnați. Regele a fost ghilotinat după încheierea procesului, iar regina ulterior, într-un dosar separat.
Anul 1819: Se naște Jacques Offenbach, compozitor francez de origine germană, considerat întemeietorul operetei clasice franceze. Offenbach a avut o mare influență asupra compozitorilor de operete care i-au urmat, în special Johann Strauss Jr. și Arthur Sullivan.
Compozitor deosebit de inspirat, dar și de fecund, Ofehnbach este autorul a sute de compoziții, printre care operete, drame muzicale, piese pentru pian, violoncel sau orchestră și multe altele. Criticat de contemporani pentru o anumită superficialitate în componistică, Offenbach a rezistat totuși în timp, astfel încât muzica lui mai poate fi auzită și astăzi.
A rămas bine fixat în memoria posterității, cu celebra barcarolă pe care o puteți vedea aici:
Anul 1837: Are loc încoronarea solemnă a reginei Victoria a Marii Britanii, una din cele mai longevive personalități monarhice ale Europei: a domnit 63 ani și 216 zile, întrecută fiind doar de regele Franței Ludovic al XIV-lea (72 ani și 110 zile) și de regina Elisabeta a II-a, tot a Marii Britanii (70 ani și 214 zile).
Regina consortă Maria a României, o personalitate de mare notorietate în istoria noastră, era nepoată a reginei Victoria.
Anul 1891: Moare Mihail Kogălniceanu, politician, avocat, istoric și publicist român, prim-ministru al României, cel care, în memorabila zi de 9 mai 1877, a rostit în fața Parlamentului declarația prin care anunța solemn că, din acea zi, țara nu se va mai supune suzeranității otomane.
În ziua următoare, Parlamentul a votat declarația de independență, pe care principele Carol a acceptat-o, iar evenimentele care au urmat se cunosc.
După victoria asupra armatei otomane, Kogălniceanu a depus eforturi pentru a obține recunoașterea independenței de către toate statele europene și a afirmat că politicile guvernului său se centrează pe „transformarea cât mai rapidă a agențiilor diplomatice și consulatelor străine din București în legații”.
Personalitatea lui Mihail Kogălniceanu în cultura și istoria țării au determinat posteritatea să-i cinstească numele acordându-l unor localități, precum cea a aeroportului din apropierea Constanței sau unui bulevard și unei piețe în București, dar și unei străzi în centrul Chișinăului, capitala Republicii Moldova.
Anul 1913: S-a născut Aurel Baranga, dramaturg și publicist român, ca pregătire medic, fiind absolvent al Facultății de Medicină, din anul 1938. Din motive pe care nu le-a explicat niciodată, nu a practicat însă medicina decât foarte puțin timp, după absolvirea facultății.
În schimb, s-a lansat cu succes în domeniul literaturii și publicisticii, unde a dovedit talent, dar și un impresionant bagaj de cunoștințe, care adesea le lipsește multor literați, cu înalte studii în domeniu. Vorbea mai multe limbi străine și îi plăcea să citească și să se documenteze în toate aceste limbi.
Adesea își petrecea timpul în Biblioteca Academiei Române, unde studia manuscrise ale somităților literaturii noastre, pentru ca, după felul cum scriau acestea, cum radiau uneori cele scrise, înlocuind cuvinte, expresii sau fraze, să reconstituie pentru dânsul frământările muncii de creație a autorului.
S-a remarcat în mediile elevate ale României comuniste – în măsura în care pot fi comuniștii elevați – iar, în 1948, a fost premiat la un concurs pentru textul imnului de stat al „Republicii Populare”. Fără să fie de o inspirație ieșită din comun, textul lui Baranga răspundea totuși viziunii comuniste despre noul stat republican.
Momentul spectaculos de lansare a lui Aurel Baranga a fost în 1948, cu textul propus pentru imnul de stat al Românei, prezentat în tandem cu compoziția muzicianului Matei Socor (erau prieteni), care scrisese partitura. Altfel spus, autorii prezentau „la pachet” textul și muzica. Amândoi autorii s-au ales cu aprecierile juriului și cu câte un premiu substanțial – dacă îmi aduc bine aminte, 100.000 de lei fiecare, sumă mare în acele vremuri de după război.
De altfel, Aurel Baranga știa să culeagă foloase materiale (perfect legale, bineînțeles), chiar în regimul de atunci. Își făcuse un nume și pentru lucrările literare sau articolele publicate încasa întotdeauna onorarii la cote maxime. Piesele de teatru jucate erau iarăși bine plătite, chiar dacă mai fuseseră remunerate și de către edituri. Când se reluau piesele la radio, iar mai târziu la televiziune, autorul își incasa iarăși drepturile integral.
Începând din anul 1949 și cât a trăit, Aurel Baranga a fost redactorul-șef al unei reviste de umor, unde nu se prezenta niciodată la serviciu. Manuscrisele i se trimiteau acasă, unde le citea și le viza prin „DA” sau ”NU”. Rareori adăuga un comentariu: „Bravo”, „Inspirat”, „Inteligent”, „Amuzant”, sau „Stupid”, „Nu-mi place”, „Zât”.
Tot acasă primea salariul, remis de curierul redacției și primit de soție, o franțuzoaică – Odette, mi se pare, de care mai târziu s-a despărțit, căsătorindu-se cu o cunoscută actriță de la Teatrul Național.
La redacție, nu avea nici măcar un birou sau o masă. Activitatea era condusă de redactorul șef adjunct, un cunoscut și talentat caricaturist.
Aurel Baranga era și director la Teatrul Național, unde îi revenea, firește, încă un salariu. Dar, una peste alta, nu-l putem acuza ca profitor. Era foarte talentat – dotat de natură, nu școlit pentru asta. Piesele lui de teatru, chiar dacă serveau cumva cauza comunistă, erau pătrunse de vervă, personajele acționau verosimil, iar dialogul spumos făcea să explodeze râsul și aplauzele celor din sală.
Îmi propun, pro memoria, să prezint câteva titluri ale pieselor sale:
- Iarba rea
- Sfântu’ Mitică Blajinu’
- Fii cuminte, Cristofor!
- Opinia Publică
- Adam și Eva
- Rețeta Fericirii
- Arcul de Triumf
- Mielul Turbat
Anul 1928: Are loc, la București, primul concurs național de decatlon.
Anul 1936: A avut loc Conferința Internațională de la Montreux (Elveția) organizată cu scopul de a stabili un nou regim al strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Convenția a fost organizată conform cu principiul libertății de trecere și de navigație prin strâmtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, iar în timp de război, doar cu condiția ca Turcia să nu fie parte beligerantă.
Delegația română a fost alcătuită din ministrul Afacerilor Străine Nicolae Titulescu și miniștrii plenipotențiari Constantin Contescu și Vespasian V. Pella.
Anul 1938: În perioada 20 iunie - 25 iulie 1938 s-a desfășurat operațiunea de acoperire cu alamă a modulelor din fontă ale „Coloanei fără sfârșit", operă a sculptorului Constantin Brâncuși, a cărei construcție a început la Târgu Jiu în august 1937.
Anul 1940: A fost inaugurat, la București, Institutul de Antropologie, întemeiat prin eforturile doctorului Francisc Iosif Rainer (astăzi Institutul de Antropologie „Francisc Rainer" al Academiei Române).
Anul 1954: S-a inaugurat podul cu tablier metalic peste Dunăre, de la Giurgiu, pe atunci cel mai mare pod combinat (de cale ferată și rutier) din Europa, construit în doi ani și jumătate, în colaborare cu alte țări vecine.
Anul 1955: Are loc cea mai îndelungată eclipsă totală de soare a secolului: 7 minute și 8 secunde, observată în Filipine.
Anul 1959: A avut loc premiera bucureșteană a operei „Falstaff", de Giuseppe Verdi, avându-l în rolul titular pe Petre Ștefănescu-Goangă.
Opera „Falstaff” este ultima creație a lui Verdi, căruia vârsta înaintată nici nu i-a permis s-o termine, finalizarea componistică, îndeosebi în ce privește orchestrația, asumându-și-o discipolii marelui compozitor. Prin efortul lor a fost posibilă prezentarea în premieră mondială postumă a ultimei compoziții verdiene, la Teatro alla Scala din Milano, în seara de 19 februarie 1893.
Anul 1962: Moare Victor Papacostea, istoric român, de origine aromână, fost profesor la Universitatea din București, fondator al Institutului de Studii Balcanice din Bucurști.
Victor Papacostea face parte dintr-o ilustră familie de intelectuali români de origine aromână, fiind fratele scriitorului Cezar Papacostea, al juristului Petre Papacostea, al politologului Alexandru Papacostea, unchiul istoricului Șerban Papacostea și tatăl profesoarei Cornelia Papacostea-Danielopolu, de asemenea istoric.
A decedat în 1962, iar în anul 2016 a fost dezvelit la Institutul de studii sud-est europene un bust al său în bronz.
Anul 1963: Reprezentanți ai SUA și URSS au semnat un acord de instalare a „liniei fierbinți" – telefonice – între Washington, D.C. și Moscova. Ea a devenit operațională din luna august a anului 1963.
Anul 1969: Moare Emanoil Arghiriade, matematician român. Personalitate deosebit de erudită în domeniul matematicii, unde s-a ocupat de algebră (teoria grupurilor și ecuații funcționale matriciale, geometrie diferențială ș.a). A fost unul dintre creatorii școlii diferențiale românești din Timișoara.
Anul 1969: Și-a început mandatul prezidențial Georges Pompidou, succesorul generalului Charles de Gaulle la președinția Franței.
Anul 1991: La Tribunalul Municipiului București a fost înregistrat Partidul România Mare, partid extremist, dispărut între timp de pe eșichierul politic românesc, la scurt timp după dispariția celui care l-a creat, scriitorul Corneliu Vadim Tudor.
Anul 1992: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea ca sfinți a voievodului Constantin Brâncoveanu și a copiilor lui, precum şi a „binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt", prăznuit la 2 iulie.
Anul 1995: Moare Emil Cioran, eseist și filosof român. O mare parte a vieții a trăit și creat în Franța, unde a ajuns în 1937 și a trăit ca apatrid, fără să fi cerut vreodată cetățenia franceză. Dar nici în România nu s-a mai întors niciodată.
Anul 1996: Orașul Berlin a devenit, oficial, unul din sediile ONU, găzduind două instituții ale organizației : Voluntarii ONU și Secretariatul Convenției-Cadru asupra schimbărilor climatice.
Anul 2001: Au fost deschise oficial lucrările la autostrada București – Constanța.
Anul 2012: Adrian Năstase, fost premier al României, din partea PSD, a fost condamnat pentru infracțiuni de corupție la doi ani de închisoare cu executare, în dosarul "Trofeul calității". În timp ce era așteptat de polițiști pentru a fi dus la închisoare, Adrian Năstase a încercat să se sinucidă cu un pistol.
Anul 2022: David Popovici devenea, la Budapesta, cel mai tânăr campion mondial la 200 m liber, aducând României singurul titlu în bazin olimpic la masculin, seniori. Cu timpul de 1 min 43 sec, tânărul înotător de doar 17 ani stabilea și un nou record mondial de juniori, aceasta fiind, totodată, a patra cea mai bună performanță din istorie în proba de 200 de m liber a seniorilor.
MEMENTO:
- Argentina: Ziua drapelului
- Germania: Ziua comemorării victimelor refugiatului și expulzării (din 2015)
- Ziua mondială a refugiaților (ONU) (din 2001)