Câinii reginei Elisabeta a II-a, din rasa Corgi, au fost la fel de emblematici pentru casa regală britanică precum coroana: au însoțit-o pe regină peste tot, ca ”un covor mișcător”.
Au apărut în portrete, fotografii oficiale și au propria lor pagină pe Wikipedia, scrie The Guardian.
Întrebarea „Care sunt numele corgiilor reginei?” s-a clasat în mod constant în top 10 cele mai adresate întrebări pe site-ul oficial al monarhiei britanice.
Au fost parte din viața ei din momentul în care tatăl ei a cumpărat-o pe Dookie, în 1933, și i-a oferit apoi propriul ei câine, pe Susan, cadou la împlinirea vârstei de 18 ani.
Susan a mers chiar și în luna de miere a prințesei Elisabeta și a prințului Philip.
Ea a introdus și rasa „dorgi”, prin împerecherea câinelui ei corgi, Tiny, cu câinele prințesei Margaret, Pipkin, din rasa dachshund.
De-a lungul vieții sale, regina a deținut peste 30 de câini, cei mai mulți fiind descendenți ai cățelușei Susan. Nu toată lumea era încântată de dragostea ei pentru câini, inclusiv prințul Philip fiind auzit des exclamând: „De ce ai atât de mulți?”
Personalul regal, care se împiedica constant de câinii reginei, era nevoit să cutreiere palatul Buckingham ”înarmat” cu hârtie absorbantă pentru a înlătura ”acele mici accidente”.
Un slujitor, în semn de răzbunare, a pus la un moment dat în mâncarea câinilor gin și whisky și i-a privit apoi amuzat cum se clatină în jurul grădinilor palatului. A fost dat apoi afară.
Câinii erau modul prin care regina se relaxa. Mergea mult pe jos însoțită de căței, vorbea cu ei, îi plăcea să-i hrănească din mână, iar mesele lor erau pregătite de bucătarii regali.
Fosta ei asistentă a povestit că, dacă regina intra într-o cameră purtând o diademă, cățeii „se întindeau pe covor părând că sunt în depresie”, dar dacă intra purtând o basma, începeau „să sară în sus și în jos de bucurie” știind că vor pleca la plimbare.
În 2009, ea a decis să înceteze reproducerea lor. În cele din urmă, a rămas cu trei câini.