Este straniu și reconfortant deopotrivă ca un reportaj de călătorie apărut în presa din străinătate să îți trezească pofta de a redescoperi frumusețea unor locuri pe care credeai că le cunoşti.
Asta face Die Welt.
Am putea consemna, pe scurt, încă un reportaj despre frumusețile plaiurilor românești apărut în presa germană. Inevitabil, însă, am pierde pe drum câte ceva din nuanțele, observațiile și mirarea autorului. Din acest motiv, preferăm să-i urmăm îndeaproape povestea, redând pe larg constatările, surprizele și încântările autorului.
"În Carpații României îți poți împlini un vis din copilărie chiar și atunci când nu faci altceva decât să ieși până la toaletă. Se lasă seara când ies din cabană. Ceață deasă. Mireasmă de ierburi. Sunt singură pe o pajiște de munte din Masivul Făgăraș, la 1.600 de metri altitudine. Deodată, aud un fornăit chiar lângă mine.
Perdeaua de ceață care se destramă dezvăluie o făptură ancestrală, catapultată parcă din Epoca de Gheață, o specie care, de fapt, dispăruse din sălbăticie. Un zimbru european. Masculul, greu de aproape 700 de kilograme, s-a oprit din mestecat și mă privește. Încremenesc. E mai multă sălbăticie decât îndrăznisem să sper".
Astfel își începe autoarea Maike Grunwald povestea periplului său românesc.
Jurnalista plecase la drum cu așteptări mari. În definitiv, scrie ea, urma să ajung într-un loc cu păduri virgine, lupi, râși și cu cea mai mare densitate de urși bruni din Europa.
Ea își informează cititorii că lumea munților Transilvaniei reprezintă una dintre ultimele întinderi cu adevărat sălbatice din Uniunea Europeană.
"Să poți simți această sălbăticie nemijlocit și, în același timp, să contribui la salvarea ei. Aceasta este promisiunea Travel Carpathia, un operator de ecoturism al fundației de mediu Conservation Carpathia. (Travel Carpathia oferă călătorii individuale și pentru grupuri foarte mici, însoțite de ghizi specializați. Un circuit de șapte zile dedicat observării faunei sălbatice costă începând de la 2.185 de euro de persoană).
Fundația - aflăm din Die Welt - a fost creată de cuplul de biologi germano-austriac Barbara și Christoph Promberger. Ambiția lor a fost constituirea, chiar în inima României, a unei arii protejate de anvergură mondială, care ar urma să se întindă pe mai bine de 250.000 de hectare.
Suprafața este de opt ori mai mare decât suprafaţa terestră a Maldivelor. Este vorba despre viitorul "Yellowstone al Europei", după cum a scris New York Times.
Vrei să vezi urși și zimbri? Ai ajuns unde trebuie
Desigur, nu poți face o comparație fidelă între cele două locuri, scrie autoarea. Ea notează însă că varianta europeană are, în câteva puncte cheie, avantaje față de parcul național american. Întâi că nu trebuie să te angajezi la o călătorie interminabilă, drumul până în România fiind semnificativ mai scurt, lipsit de formalități de frontieră obositoare și fără un mare decalaj orar.
Apoi, în loc să privești parcul prin geamul mașinii, pornești alături de un ghid în natură, direct printr-o sălbăticie fără drumuri și aproape lipsită de oameni.
"Aici sunt și cele mai mari șanse de a observa zimbri sau urși. Spre deosebire de rudele lor nord-americane, ambele specii sunt mai puțin agresive. Potrivit studiilor, acest comportament ar avea legătură și cu secolele de vânătoare într-un spațiu în care animalele au trăit în strânsă vecinătate cu oamenii. Au supraviețuit, în cele din urmă, exemplarele mai prudente, cele care au știut să păstreze distanța", scrie Welt.
Autoarea descoperă însă în Transilvania nu doar o natură spectaculoasă, ci și o diversitate culturală neașteptată. Drumul de la aeroportul din Sibiu i se pare deja o călătorie "într-o altă lume și într-un alt timp". Prin sate, casele viu colorate amintesc de sașii transilvăneni, comunitatea germanofonă ai cărei membri au emigrat aproape în totalitate în Germania.
Pe șosele, imaginile par desprinse dintr-o Românie rurală de altădată. Mașina ocolește vite și depășește căruțe trase de cai, un țăran mulge cu mâna o vacă pe coasta abruptă a unui deal, iar pe marginea drumului trec femei cu basmale colorate și fuste lungi.
Dincolo de zonele turistice, observă jurnalista, este vizibilă și sărăcia. Tocmai de aceea, unul dintre obiectivele Conservation Carpathia este ca protejarea naturii să fie însoțită de implicarea localnicilor și de participarea lor la beneficiile aduse de turismul durabil, scrie ea.
Un exemplu este Cobor Biodiversity Farm, din județul Brașov. Joska, administratorul fermei, își întâmpină oaspeții în fața unei vechi gospodării transilvănene restaurate cu grijă. Locul este destinat vacanțelor în natură, familiilor, drumeților, cicliștilor, pasionaților de botanică și celor care vin pentru observarea păsărilor.
Rural, pur, de neuitat
Masa de dimineață o cucerește pe autoare. "O revelație", scrie ea, după ce i-au fost puse în față pâine coaptă în casă, castraveți, roșii și struguri din grădină, mezeluri și brânzeturi de oaie și de vacă de la producători locali, dulceață de mure și de măceșe, miere și pastă din ciuperci de pădure. Și, desigur, zacuscă, pe care o descrie drept o pastă delicioasă din ardei copți și vinete, condimentată ingenios cu miere și chili.
Urmează o plimbare cu căruța pe dealurile de la poalele Carpaților. "Printre albăstrele și păducel zboară fluturi, iar ritmul lent al căruței produce un efect imediat. Niciodată nu m-am desprins atât de repede de ritmul cotidian", mărturisește autoarea.
Joska îi arată terenurile pe care au fost plantați câteva sute de stejari și vorbește despre defrișările devastatoare care au urmat schimbării de regim din România. Până acum, fundația a plantat peste 4,5 milioane de copaci.
Peisajul păstrează și animale dintr-o altă epocă. Călătorii întâlnesc o turmă de vite cenușii transilvănene, cu blană argintie și coarne impresionante. Este o rasă istorică, foarte robustă, capabilă să se apere de prădători, apreciată pentru carne și odinioară pentru forța la plug. Agricultura industrială a adus-o aproape de dispariție, iar la Cobor este crescută din nou atât pentru conservarea peisajului, cât și pentru gastronomie, scrie Welt.
Ferma crește chiar și câini ciobănești carpatini. După ce sunt dresați, patrupezii sunt oferiți gratuit ciobanilor, pentru a le apăra turmele de urși, râși și lupi. Este una dintre soluțiile prin care protejarea marilor carnivore poate fi împăcată cu viața comunităților locale.
Un subiect mai sensibil este reprezentat de urși. Autoarea notează că în România trăiesc aproximativ 8.000 de exemplare (unele estimări vorbesc despre 13.000 de exemplare - n.red.), reprezentând circa 60 la sută din populația europeană din afara Rusiei. Biologii îi consideră indispensabili pentru un ecosistem sănătos, o parte a populației îi privește cu teamă, în timp ce turiștii vin în România tocmai pentru șansa de a-i vedea.
Există însă și reversul acestei fascinații, scrie ea. Celebrii "urși cerșetori" de pe Transfăgărășan. Hrăniți ani la rând de oameni, în ciuda interdicțiilor, unii dintre ei și-au pierdut treptat teama firească față de om.
Jurnalista amintește tragedia din 2025, când un motociclist care coborâse pentru a face fotografii și a hrăni un pui de urs din mână a fost atacat mortal de ursoaică.
După un duș cu priveliște spre munți, după relaxarea în fața focului aprins într-o fostă stână și după o masă cu preparate regionale, cu friptură de porc, salată de vinete, fasole și alte bunătăți de la ciobanii locului, autorea își încheie reportajul cu o ultimă și savuroasă înțepătură adresată celebrei comparații care a însoțit întreaga călătorie:
"E de prisos să mai spunem că astfel de lucruri nu găsești în Yellowstone."
Bătălia pentru petrolul iranian: SUA pun China în fața unei alegeri dificile
Cine să facă PIB, cine să plătească taxe: Peste 185.000 de locuri de muncă pierdute din decembrie 2024 încoace
Parcul Izvor ar putea deveni Parcul Nadia Comăneci: Anunțul făcut de PMB
USR a depus un nou proiect privind integritatea, fără amendamentul anti-Fritz
