Celebrele clăi de fân pe care le întâlnești la tot pasul vara în satele românești, un simbol al unui mod de viață, ar putea fi amenințate cu dispariția din cauza agriculturii moderne.
Observația o fac jurnaliștii The Guardian, într-un amplu reportaj realizat în ţara noastră.
Căpițele de fân auriu, în formă de lacrimă, sunt de secole un simbol al vieții rurale din România. Aceste structuri de trei metri înălțime sunt rodul a zile întregi de muncă asiduă, la care participă, în toiul verii, întreaga familie, de la copii până la bunici.
Împreună, ei taie iarba înaltă până la brâu, o lasă să se usuce la soare și apoi o strâng, formând clăile ce vor fi păstrate pentru iarnă. Fânul este "pieptănat" în jos pentru a-l proteja de vânturile puternice, ploile abundente și zăpadă. Pe parcursul iernii, bucăți din aceste clăi sunt desprinse pentru a hrăni animalele.
Această muncă nu este doar intensă și comunitară, ci aduce beneficii și unui număr mare de specii de plante și de insecte. Studiile arată că aceste pajiști sunt printre cele mai biodiversificate ecosisteme terestre din lume, fiind pline de lăcuste, fluturi și păianjeni, precum și de peste 100 de specii de ierburi și flori, printre care latirul de câmp, sânzienele de pădure și scabioasa de câmp.
Tocmai activitatea umană este cea care a transformat aceste habitate în adevărate paradisuri pentru viața sălbatică: sute de specii de plante, păsări și insecte s-au adaptat de-a lungul secolelor la ritmul cosirii pajiștilor, ciclurile lor de viață devenind inseparabile de practicile agricole tradiționale.
Studiile au descoperit că pajiștile de iarbă tradiționale din România pot fi chiar mai bogate în biodiversitate decât cele protejate ca rezervații naturale. Între lunile mai și iulie, înainte de cosire, acestea sunt acoperite de flori sălbatice și insecte.
România adăpostește unele dintre cele mai întinse pajiști din Europa, care sunt încă gestionate prin metode tradiționale. Pe măsură ce agricultura modernă își face loc, clăile de fân devin un simbol al unui mod de viață pe cale de dispariție.
O legătură veche cu pământul, pe cale de a fi pierdută
„Iubesc locul în care am crescut. Văd valoarea imensă a ceea ce au creat strămoșii noștri – atingerea lor blândă asupra naturii, respectul față de ea și modul în care au lucrat câmpurile, creând o biodiversitate atât de bogată”, spune Sarig Attila, fermier din Ghimeș-Făget, un mic sat montan din Carpații Orientali. Familia sa trăiește în acest sat de cel puțin patru generații.
Ghimeș-Făget are aproximativ 5.000 de locuitori, ale căror ferme, cu oi, vaci, grâu și alte cereale, au fost în mare parte autosustenabile timp de 400 de ani. Studiile etnoecologilor arată că mulți dintre săteni pot identifica peste 120 de specii de plante.
În vestul Europei, apariția îngrășămintelor chimice a dus la dispariția pajiștilor bogate în biodiversitate, care odinioară acopereau peisajul rural.
Regatul Unit, de exemplu, a pierdut 97% din pajiștile sale cu flori sălbatice din anii 1930. Și în România lucrurile se schimbă rapid: pe măsură ce tinerii pleacă din sate în căutarea unui loc de muncă în străinătate, oamenii și caii sunt înlocuiți de mașini și îngrășăminte artificiale.
În ultimii 15 ani, în Ghimeș-Făget au apărut utilaje mici pentru tăierea ierbii și aranjarea ei, iar tractoarele mari sunt din ce în ce mai des utilizate.
„Timp de 300 sau 400 de ani, aproape nimic nu s-a schimbat, iar acum, în ultimii 30 de ani, totul se transformă extrem de rapid. În ultimii câțiva ani, schimbările au fost ca un fulger”, observă Attila.
În ziua de azi, doar câteva familii mai cosesc și adună fânul în mod complet tradițional. Pentru că mulți tineri au plecat, Attila nu își permite să plătească ajutoare, așa că și pentru el este mai ieftin să folosească utilaje.
„Oamenii cumpără tractoare pentru că sunt mai puternice decât caii și pot face multe lucruri,” spune el, îngrijorat că se pierde o legătură de secole cu pământul.
O speranță pentru viitor
Mulți lucrează încă pentru ca aceste pajiști și clăile aurii de fân să nu devină doar relicve ale trecutului.
Nat Page, directorul Fundației Adept, o organizație de conservare a biodiversității din România, colaborează cu fermierii pentru a-i ajuta să gestioneze pajiștile într-un mod profitabil. Fundația ajută fermierii să acceseze finanțare pentru protejarea biodiversității și să găsească piețe pentru produsele lor.
Activitatea lor acoperă 30.000 de hectare de pajiști la sud de Sighișoara, în sud-estul Transilvaniei, fiind gestionate de aproximativ 5.000 de fermieri. „Poți merge zile întregi prin pajiști de fân. Transilvania este ultima regiune din Europa cu peisaje agricole tradiționale la scară largă. Ne dorim să le oferim fermierilor mici un stimulent pentru a rămâne”, spune Page.
Cu toate acestea, pe teren, distrugerea metodelor tradiționale din România continuă neîncetat, iar în unele zone jumătate dintre pajiști rămân necosite.
„Acest fenomen are loc peste tot. Nu mai sunt suficienți oameni pentru a face treaba – tinerii părăsesc satele”, spune Attila, explicând că, fără intervenția umană, biodiversitatea scade.
„Pentru mine, este trist. Văd o valoare imensă în acest stil de viață, dar noua generație nu o mai vede”, adaugă el.