Dacă întrebi un sinucigaș despre eliberare, sunt șanse mari ca acesta să spună că moartea ar putea fi una dintre soluțiile de a ajunge la ea.
Astfel că nu e deloc surprinzător faptul că „Ziua Eliberării”, anunțată cu atâta tam-tam de Donald Trump, cea în care a dat publicității promisele tarife, e considerată de mulți experți ca o versiune de sinucidere economică a Americii.
Într-o lume globalizată, în care informația circulă rapid, iar inovația nu mai e monopolul unei singure țări, ci se bazează pe crearea unor condiții propice pentru cercetare, colaborare și testare, taxarea bunurilor și serviciilor ține mai mult de politicile publice, de o viziune asupra relațiilor internaționale și rolul unui stat, de obiectivele sale decât de căutarea unei victorii într-un război comercial.
Politica tarifară, atât internă cât și externă, urmărește anumite ținte și e aplicată cu grijă, în urma unor calcule, studii, dezbateri publice, astfel încât să încurajeze dezvoltarea, nu să producă dezechilibre sociale și economice.
Donald Trump a procedat exact pe dos, folosind impozitarea ca pe o armă împotriva statelor pe care le consideră „inamice”, practic întreaga lume, producând o imensă surpriză prin impunerea unor tarife comerciale neașteptat de ridicate.
„Donald Trump a comis cea mai profundă, dăunătoare și inutilă eroare economică din era modernă…”, scrie publicația „The Economist”.
„Puțini se așteptau ca el să meargă atât de departe. Într-o schimbare uluitoare a strategiei economice americane, Donald Trump a majorat tarifele pe scară largă… Pentru Trump, măsurile reprezintă o încercare de a pune capăt definitiv unei lungi ere de comerț global din ce în ce mai liber…”, susțin jurnaliștii celebrei reviste de specialitate.
Principala economie care a câștigat de pe urma globalizării a fost SUA, ea fiind și cea care a stabilit regulile comerțului internațional, mai susține „The Economist”, deci decizia președintelui american de a distruge un sistem creat chiar de America, în timp, după cel de-Al Doilea Război Mondial, va avea efecte dramatice și asupra SUA, nu numai a „inamicilor” inventați.
Nimeni nu știe ce se va întâmpla în următoarea perioadă, dar mulți economiști au căzut de acord că a fost amorsată o posibilă criză globală.
Dar de ce a luat Trump o astfel de decizie?
Iată cinci argumente enunțate în diferite ocazii de președintele american prin care a explicat nevoia de impunere de tarife:
- Donald Trump e convins că deficitul comercial al SUA e o povară uriașă care încetinește dezvoltarea țării.
- Crede că toate politicile anterioare de reducere a deficitului comercial au dat greș din cauză că măsurile luate nu au fost radicale.
- Președintele american vede comerțul global ca pe un joc de cazinou trucat, în care toți ceilalți câștigă, iar America pierde mereu.
- Consideră impozitele pe importuri glonțul de aur care rezolvă toate problemele economice ale SUA.
- De asemenea, vede în politica tarifară o armă pe care o poate folosi cu succes, pentru a-și impune deciziile. De exemplu, a fost convins că o creștere masivă a taxelor pe importurile din Canada va determina o cedare din partea conducerii politice de la Ottawa și intrarea țării sub tutela SUA - „al 51-lea stat”. S-a întâmplat exact contrariul.
Toate cele cinci argumente ale președintelui american sunt greșite, conform specialiștilor, iar erorile vin dintr-o educație economică precară, o înțelegere limitată a raporturilor dintre state, dar și ridicarea la rang de religie a viziunii sale pragmatice prin care încearcă să simplifice problemele, să ajungă la esență și să propună o soluție rapidă.
Din păcate, multe probleme sunt complicate și n-au rezolvări simple, imediate.
Am trecut de la un mediu de piață aproape ideal în ultimii doi ani, la distrugerea completă și totală a sistemului nostru de comerț, unul de care America a beneficiat foarte mult prin scăderea prețurilor...
Ross Geber, CEO Fond de Investiții, pentru CNN
Haos în ce privește modul de impunere a tarifelor
„Impactul economic global al barajului tarifar al lui Donald Trump este necunoscut - nu în ultimul rând pentru că nu știm cum vor reacționa țările. Dacă țările încearcă să negocieze cu SUA pentru a reduce tarifele, daunele ar putea fi mai ușoare. Dar dacă răspunsul constă în represalii pe scară largă, rezultatul ar putea fi o scădere a comerțului mondial și o creștere mai lentă, recesiune sau chiar mai rău”, se arată în editorialul publicat de Wall Street Journal, un cotidian cu o orientare conservatoare, aflat în proprietatea lui Rupert Murdoch, un susținător al lui Trump.
„Toate detaliile nu sunt clare în momentul în care scriem aceste rânduri, dar tarifele domnului Trump par reciproce doar cu numele. În primul rând, el impune fiecărei națiuni din lume un tarif de bază de 10% pentru a vinde pe piața americană.
Pentru cei pe care îi numește actori răi, el adaugă rata tarifară a țării respective asupra bunurilor americane, plus o estimare arbitrară a costului manipulării monetare și a barierelor netarifare. El ia apoi această cifră totală și aplică jumătate din aceasta sub formă de tarife la exporturile țării respective către SUA”, mai arată „Wall Street Journal”.
O altă problemă în ce privește decizia lui Trump e că nici el și nici cei din cabinetul său nu au testat-o. Nimeni nu știe în ce direcție o va lua întreaga economie, ce tip de reacții, de alianțe și efecte vor apărea.
Principala idee a specialiștilor e că într-o interdependență atât de mare între state, o posibilă criză îi va afecta pe toți.
Lipsă de susținere tot mai extinsă pentru politica riscantă a lui Donald Trump
În toamna anului 2008, atunci când Banca Lehman Brothers a colapsat, declanșând criza globală, George W. Bush, un președinte republican, aflat pe sfârșit de mandat, care a promovat reducerea masivă a taxelor celor cu venituri mari, susținând și dereglementarea financiară, a chemat specialiștii și s-a predat în fața lor, aprobând măsuri drastice de intervenție a statului federal în economie, care nu mai aveau nicio legătură cu politica republicană de până atunci.
Nu ar fi ceva ieșit din comun ca omenirea să se îndrepte exact într-o direcție asemănătoare - o criză financiară urmată de recesiune, la fel ca în 2008.
Donald Trump e un lider impulsiv, care nu citește nimic, conform mărturiilor celor din echipa sa, cu un ego uriaș și puțină responsabilitate. Sunt exemple frecvente când, după o decizie eronată, a dat vina pe adversarii săi reali sau imaginari, ori susține că problema nu a existat.
Va trebui să salvăm și companiile auto? Va trebui să îi salvăm pe toți cei care vor fi afectați de aceste tarife? Nu este o idee prea bună… În ciuda argumentelor contrare, americanii știu că tarifele sunt o taxă pe care vor trebui să o plătească…
Rand Paul, senator republican care a votat împotriva tarifelor lui Trump
Partea bună în tot acest haos creat în câteva săptămâni de mandat e că susținerea lui politică s-a prăbușit, iar o parte dintre republicani încep să reacționeze.
În Senat a fost votată o lege care anulează ordinul executiv al lui Trump de a impune taxe de 25% pe importurile care vin din Canada. Patru senatori republicani au votat alături de democrați, obținându-se o majoritate care a validat proiectul.
E nevoie acum și de un vot în Camera Reprezentanților pentru ca legea să intre în vigoare.
Deși încă nu e clar când și dacă va fi votată, realizarea unei majorități în Senat care legiferează împotriva lui Trump e un semnal critic pentru acesta, care se vede cenzurat la mai puțin de 100 de zile de la preluarea mandatului.
Decizia președintelui american de a impune tarife neașteptat de mari, care vor afecta întregul comerț global, nu a fost bine primită nici în SUA, fiind tot mai puțini cei care susțin riscanta politică a lui Donald Trump.