O operă semnată Vincent van Gogh, o familie pasionată de artă și o colecție recuperată. Nu e scenariul unui film polițist, ci o invitație să mergeți să vizitați expoziția „Colecția recuperată. Povestea Slătineanu”, la Art Safari New Museum, în Amzei 13.
În jurul anului 1900, Alexandru Slătineanu și Ioan Cantacuzino, amândoi savanți și cercetători în medicină la Paris, descoperă opera „Culegătoarea de morcovi” de Van Gogh, în galeria lui Ambroise Vollard (1866–1939), din Rue Laffitte nr. 6. Ambroise Vollard a fost unul dintre cei mai celebri negustori de artă din Europa, de numele căruia se leagă succesul lui Picasso, Matisse și Gauguin.
Amândoi și-o doresc în colecția proprie, dar ajung la o înțelegere și în cele din urmă, lucrarea este achiziționată de Slătineanu. Lucrările lui Van Gogh se vindeau încă la prețuri accesibile în acea perioadă, artistul olandez atingând celebritatea postum.
„Culegătoarea de morcovi" este realizată în cărbune pe hârtie, în 1885, în perioada în care Van Gogh locuia la Nuenen, Olanda, și era intens preocupat de reprezentarea realistă a țăranilor. Pe atunci nu folosea culorile vibrante care l-au consacrat, însă Slătineanu i-a recunoscut imediat valoarea.
O colecție de artă construită de două generații
Colecția Slătineanu are la bază pasiunea pentru colecționarism a două generații: Alexandru Slătineanu (1873–1939) și fiul său, Barbu Slătineanu (1892–1959). Alexandru o începe la Paris, frecventând licitații și anticariate alături de prietenul său Ioan Cantacuzino. Barbu continuă colecția cu o pasiune aparte pentru ceramica populară românească, călătorind prin toată țara pentru a aduna piese și publicând lucrări de specialitate valoroase pentru studiile etnografice.
Alexandru Slătineanu (1873-1939) a fost o personalitate marcantă a medicinii românești, remarcându-se ca bacteriolog, epidemiolog și profesor universitar. După studii temeinice la Paris și specializări la Institutul Pasteur, sub îndrumarea lui Ilia Mecinikov și alături de Ioan Cantacuzino, s-a întors în țară pentru a pune bazele cercetării moderne în microbiologie.
Cariera sa a fost strâns legată de Iași, unde a activat ca profesor la Catedra de Bacteriologie și a deținut funcția de rector al Academiei Mihăilene, între 1923 și 1926. Contribuțiile sale științifice s-au concentrat pe studiul poliomielitei, al febrei tifoide și pe dezvoltarea metodelor de serovaccinație. A înființat Spitalul de boli contagioase „Izolarea” și a condus Institutul de Igienă din Iași.
În calitate de medic militar, a participat activ la combaterea marilor epidemii de holeră din timpul Celui de-Al Doilea Război Balcanic și al Primului Război Mondial, obținând gradul de colonel. Prin activitatea sa academică și administrativă, Slătineanu a contribuit esențial la structurarea și modernizarea sistemului sanitar românesc, iar pe plan mondial a avut un rol important în cercetările inovatoare din domeniul bacteriologiei și al metodelor de vaccinare.
Barbu Slătineanu (1892-1959), fiul lui Alexandru Slătineanu, a fost un colecționar, cercetător și ofițer român. Născut la Paris, a urmat studii de inginerie la München, însă în timpul Primului Război Mondial a revenit în țară, unde s-a înrolat voluntar și s-a remarcat prin meritele sale militare.
După război, s-a dedicat dezvoltării colecției de artă începute de tatăl său. Interesul lui deosebit pentru ceramica populară românească l-a determinat să călătorească prin țară pentru a colecta piese și să publice două lucrări de specialitate valoroase pentru studiile etnografice. În scrierile sale, sublinia că obiectele de ceramică sunt prezente în viața tuturor categoriilor sociale, având atât valoare estetică, cât și practică, și că au puterea de a surprinde expresia artistică și culturală a unui popor.
A fost căsătorit cu Alexandra Slătineanu, alături de care a avut trei copii. Aceasta, la rândul ei pasionată de artă, s-a remarcat prin sculpturile realizate și expuse și l-a însoțit în numeroasele sale călătorii de documentare și colecționare.
După moartea lui Barbu, Alexandra Slătineanu a continuat să administreze colecția familiei și casa, deschisă publicului pentru vizitare.
Deși colecția a fost preluată de stat, pe bucăți, în timpul regimului comunist, în anul 2026 aceasta a fost restituită moștenitorilor, în urma unui proces de revendicare care s-a întins pe parcursul a mai mulți ani.
Peste 100 de lucrări și obiecte - artă europeană și românească, ceramică populară, arme, bijuterii, obiecte decorative și piese arheologice, pot fi văzute până pe 19 iulie, la Art Safari New Museum, în Amzei 13. Bilete pe artsafari.ro.
Nou test de sânge pentru diagnosticul bolii Alzheimer, autorizat în UE
România vrea să folosească expertiza Ucrainei în producția de drone și sisteme anti-dronă
Antrenor nou la FCSB: Roș-albaștrii au făcut anunțul
Horia Constantinescu a vrut să intre la Metallica, dar avea bilet fals. ANPC ne învață cum să cumpărăm
