În triatlonul pe distanță lungă, bariera celor 10 ore nu este doar o cifră pe un cronometru, este o graniță psihologică adesea impenetrabilă. Să parcurgi 3,8 km de înot, 180 km pe bicicletă și un maraton de 42,2 km sub pragul celor 10 ore înseamnă să intri direct în clubul select al triatlonului mondial.
Sâmbătă, 19 septembrie, la 2026 Geely IRONMAN Italy Emilia-Romagna, Agnes Tuzson nu doar că a spart această barieră, dar a spulberat vechiul record național. Cu un timp final de 9 ore, 52 de minute și 52 de secunde (ritm la alergare de 4:40 min/km), sportiva din Târgu Mureș a încheiat pe locul 2 la categoria de vârstă F30-34 (din 66 de concurente), locul 8 la general feminin (din 353 de participante) și locul 229 la general dintr-un total de 2.470 de sportivi. Performanța i-a adus și calificarea la Campionatul Mondial Ironman din 2027, din Kailua-Kona, Hawaii.
Emoțiile au copleșit-o după finish. Foto: arhivă personală
Cum s-a format recordul național sub 10 ore
Pentru a înțelege dimensiunea performanței din Italia, trebuie privit traseul recordului național feminin pe distanța Full Ironman din ultimul an, o succesiune rapidă de bariere doborâte într-o rivalitate amicală.
ADVERTISING
În septembrie 2025, la Challenge Almere (Amsterdam), Noelle Priscilla Dărăbanț Hușanu (Unstoppable Sport Club) a stabilit recordul național cu timpul de 10h16min04s.
Ierarhia s-a zdruncinat în iunie 2026, la Arobs Xman România (Oradea), când Agnes Tuzson (ACS Peak Performance) a câștigat titlul național și a doborât recordul, trecând linia de sosire în 10h15min21s. Noelle a sosit atunci la doar două minute și jumătate în spatele ei (10h17min56s).
La începutul acestei luni (5 septembrie 2026), la Ironman Podersdorf (Austria), Noelle Dărăbanț a preluat din nou recordul, oprind cronometrul la 10h02min23s (după cel mai rapid timp pe bicicletă din concursul feminin, 5h00min10s), rămânând la doar două minute de pragul psihologic.
Răspunsul lui Agnes nu a întârziat. Doar două săptămâni mai târziu, pe 19 septembrie la Emilia-Romagna, sportiva din Târgu Mureș a devenit prima femeie din România care coboară sub bariera celor 10 ore, fixând noul record național la 9h52min52s.
Tactică, răbdare și blocaj mental autoimpus
Într-o probă în care presiunea cronometrului poate demola psihic un sportiv încă de la primii kilometri, strategia lui Agnes a fost neobișnuită: ignorarea completă a timpului scurs.
ADVERTISING
„Mult timp nu m-am uitat la ceas. Nu voiam să știu și nu voiam să-mi pun presiune suplimentară,” a declarat Agnes pentru Spotmedia.ro.
Lupta a început la ora 7:54 AM în apele Mării Adriatice, o premieră competițională pentru Agnes. Ea a parcurs proba de înot în 1h 11min 17sec (ritm mediu de 1:53 min/100m), ieșind din apă pe locul 39 la feminin.
„A fost prima dată când am înotat în mare în timpul unei competiții. Eram foarte mulți în apă și trebuia să fiu atentă la ceilalți concurenți. La înot, de obicei pierd poziții, dar, indiferent de asta, îmi place foarte mult.”
După o primă tranziție (T1) de 5 minute și 19 secunde, Agnes a urcat pe bicicletă. Traseul de ciclism de la Emilia-Romagna este recunoscut ca fiind rapid, dar extrem de solicitant pentru poziția aerodinamică continuă. Aici a recuperat masiv, parcurgând cei 180 km în 5 ore, 15 minute și 53 de secunde, la o viteză medie de 34,19 km/h (ceea ce a urcat-o pe locul 17 la general feminin și locul 5 la categorie).
„Aveam stabilit ritmul la care trebuia să parcurg proba. În același timp, am urmărit pulsul și am fost atentă la cum mă simt. La această cursă, strategia de alimentație pe care am folosit-o la XMAN nu a funcționat la fel de bine. Am avut mai multe momente dificile pe bicicletă. Am consumat aproximativ 90g de carbohidrați pe oră, dar, cumva, nu am reușit să găsesc acel ritm și acea energie pe care mi le doream.”
ADVERTISING
Alergarea spre istorie: „am fost ca un tanc”
După o tranziție T2 rapidă de 3 minute și 45 de secunde, picioarele au atins asfaltul pentru cei 42,2 kilometri ai maratonului. Fără să știe că se află în grafic pentru un timp istoric, Agnes a intrat într-un mod de execuție aproape mecanic, reușind un maraton uluitor de 3 ore, 16 minute și 42 de secunde — al doilea cel mai rapid timp la alergare din întregul concurs feminin și primul la categoria sa de vârstă.
Întrebată dacă a existat un punct critic pe parcursul celor 10 ore în care a trebuit să sape adânc pentru a rămâne în plan, răspunsul ei a fost de o simplitate dezarmantă:
„Nu. Am fost ca un tanc. Am mers înainte fără să mă opresc.”
În momentele de suferință extremă, dialogul interior a fost cel care a ținut-o pe picioare:
„A fost greu, dar probabil că nu spun nimic nou prin asta. Îmi spuneam mereu: «Sunt bine», «Mișcarea nu se destramă», «Îmi doresc foarte mult să reușesc».”
Momentele de adevăr s-au derulat pe ultima bucată a maratonului.
„Am vrut să scot maximum din această zi și din această cursă. Mi-am dorit să nu existe niciun factor care să mă împiedice să ofer performanța de care sunt capabilă. În ultimii 10 km ai alergării m-am uitat pentru prima dată la timp și am văzut că există o șansă reală să reușesc. Atunci am dat tot ce mai aveam.”
La linia de sosire, cronometrul s-a oprit la 9:52:52, iar disciplina tancului s-a dizolvat într-o explozie de emoție pură.
„M-am prăbușit pur și simplu. Nu m-am putut controla. Am plâns, am râs și am fost, sincer, foarte fericită. Am luptat enorm pentru acest rezultat. Știu că am reușit, dar încă nu conștientizez pe deplin.”
Locul 2 la categoria de vârstă F30-34 și calificarea la Kona.
Baza piramidei: baza de date, freza dentară și 20 de ore de antrenament
În spatele liniei de sosire din Italia nu stă un sportiv profesionist cu normă întreagă, ci un medic stomatolog de 30 de ani. În perioada de vârf de pregătire, Agnes a acumulat între 15 și 20 de ore de antrenament pe săptămână, jonglând între consultațiile din cabinet și turele cu bicicleta sau pe pista de alergare.
„Îmi organizez bine timpul, nu am nicio problemă cu trezitul devreme, mă alimentez corespunzător și, cu mai mult sau mai puțin succes, încerc să acord atenție și somnului. În perioada de vârf, am avut aproximativ 15–20 de ore de antrenament pe săptămână.”
Evoluția sa din ultimii ani este strâns legată de rigorile tactice impuse de antrenorul său și de înțelegerea venită din partea celor apropiați.
„Îi datorez foarte mult antrenorului meu. De când lucrăm împreună, am avut o evoluție constantă. El îmi oferă antrenamente bune, iar eu le fac. Funcționăm foarte bine împreună. În ultima perioadă am primit foarte mult sprijin din partea familiei și a prietenilor. Toată lumea a acceptat faptul că acesta este un stil de viață care face parte din mine.”
Orizontul Hawaii 2027
Această întrecere continuă din triatlonul feminin românesc a ridicat ștafeta la nivele de neconceput cu doar câțiva ani în urmă. Faptul că fetele își împing reciproc limitele dovedește că performanța se construiește prin competiție sănătoasă.
Pentru Agnes, visul din Italia s-a împlinit pe toate planurile:
„În acest weekend, totul a ieșit așa cum am visat: am obținut timpul pe care mi l-am dorit, clasarea și, în plus, m-am calificat pentru Campionatul Mondial din 2027, în Hawaii. Așa că, după o mică perioadă de odihnă, pot începe să planific sezonul de anul viitor.”
Un avertisment pe care Agnes îl dăduse comunității de triatlon rămâne valabil: „Cursa este o recompensă pe care o câștigăm prin multe ore de antrenament.” Iar la Emilia-Romagna, recompensa a fost un timp istoric de 9h52min52sec, un bilet spre Insula Mare din Hawaii și confirmarea că rigoarea din cabinetul stomatologic poate construi un sportiv de neoprit.
