Ladislau Boloni a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că în negocierile cu Federaţia Română de Fotbal pentru preluarea conducerii echipei naţionale a solicitat ca salariul său să fie mai aproape de cel al fostului selecţioner Christoph Daum, decât de cel al lui Mirel Rădoi.
„Pretenţia mea pe partea financiară a fost ca recompensa selecţionerului ce mă consider să fie mai aproape de recompensa primită de Daum decât cea primită de Mirel Rădoi. La salariu mă refer. Daum, cu tot respectul meu, nu ştiu unde a obţinut rezultate deosebite. Dar atunci eu am curajul să spun îmi permit să cer minimum recompensa lui. Eu am şi spus să facem în aşa fel încât salariul meu să fie mai aproape de cel al lui Daum decât de cel al lui Mirel. Şi nu am absolut nimic cu Mirel. Se spune că şcoala de antrenor din fotbalul românesc e foarte bine pusă la punct. Foarte bine. Atunci de ce antrenorii români de ce au jumătatea salariului primit de cei străini? De ce? Iar eu am făcut un compromis mai mult de 60 şi ceva la sută pentru a accepta propunerea FRF. Deci nu partea financiară a fost problema esenţială”, a afirmat tehnicianul.
"Da, nu am fost de acord (n.r. - cu ce a propus FRF), dar nu a fost o problemă pentru mine. Da, Boloni la un moment dat poate avea pretenţii, dar repet că partea financiară nu a fost o piedică. Dacă se oprea contractul după Liga Naţiunilor nu exista nicio recompensă financiară. Deci după 5 luni puteam fi demis şi fără recompensă. Ceea ce m-a deranjat deosebit de mult. Citez din ce mi s-a spus: 'Un antrenor care pierde nu-l putem ţine, pentru că avem alte obiective'... Păi atunci de ce dracu mă cauţi pe mine? Deci acest tratament pe mine m-a deranjat. Apoi am zis eu că sunt de acord, dar să fie tratament egal. Adică indiferent dacă noi câştigăm sau nu grupa Ligii Naţiunilor, ai dreptul să mă demiţi, dar să am şi eu libertatea să plec. Dar acest lucru, bineînţeles, nu a fost acceptat", a adăugat el.
Tehnicianul susţine că este îndreptăţit să aibă pretenţii financiare şi să pună anumite condiţii având în vedere cariera sa.
"Se spune că alţi antrenori au acceptat lucrurile cu care Boloni nu a fost de acord, de ce oare? Eu nu încep prea des discuţiile cu 'eu'... dar de data asta am s-o fac. Cu tot respectul faţă de foarte mulţi antrenori români, eu, Ladislau, Laszlo sau Loţi Boloni, cum vreţi, am fost cel care a luat pentru prima oară în fotbalul românesc tricoul cu numărul 100 al echipei naţionale. Eu am avut şansa să iau cu colegii mei dragi Cupa Campionilor Europeni şi să o aduc la Otopeni să o arăt oamenilor. Merg mai departe... de eu îndrăznesc să cer altceva? Pentru că iarăşi eu l-am ajutat pe Petr Cech, am făcut antrenamente speciale cu Raphael Varane, cu Mangala, cel mai scump fundaş din lume timp de 5 ani... cu mine Alexander Frei a devenit golgheterul Franţei, am lucrat cu Yoann Gourcuff, cu Fellaini, cu Witsel... cu ăştia am lucrat eu. Nu cu Bela, Gheorghe sau mai ştiu eu cine, că nu vreau să jignesc pe cineva. Deci am lucrat cu Ronaldo, cu Quaresma, Hugo Viana, dar şi cu români, cu Rădoi sau Marius Niculae. Pe care i-am luat, i-am scuturat şi mi-au oferit recompense. Deci eu în trei ţări diferite am fost numit antrenorul anului, eu am câştigat campionate în fotbalul occidental, şi cupe şi supercupe. Timp de 25 de ani am lucrat în fotbalul occidental. Şi atunci Boloni poate să spună că doreşte un anumit lucru", a explicat acesta.
Boloni a menţionat că preşedintele Răzvan Burleanu i-a spus că îl doreşte ca selecţioner, dar contractul pe care i l-a propus nu i-a transmis acest lucru.
"În contractul propus obiectivul principal era calificarea la Campionatul European din 2024, un obiectiv care mă interesa deosebit de mult. Ar fi fost ultimul tricou cu tricolor pentru mine. Dar mi-am dat seama că obiectivul principal vine pe plan secundar... a fost un obiectiv intermediar, Liga Naţiunilor, pe care eu l-am considerat o piedică pentru continuarea muncii. Acest lucru tot revenea în discuţii şi m-a pus foarte mult pe gânduri. Simţeam că oamenii mă doresc, dar apoi aceeaşi propoziţie se formula cu semnul întrebării la sfârşit. Oamenii mă doresc? În discuţiile cu domnul Burleanu, un tânăr educat, simţeam că mă doreşte. Dar ceea ce reieşea (n.r. - din contract) pe urmă nu acoperea cuvintele sale. Pentru că dacă mă vrei cu adevărat mă laşi să muncesc. Dar tot timpul apăreau aceleaşi piedici. Şi mi s-a înfiripat la un moment dat şi mie ideea că oare într-adevăr mă doresc? Răspunsul lor a fost: 'Da, sigur'. Dar contractul îmi spunea total altceva", a precizat Ladislau Boloni.
Negocierile de la primul mandat la conducerea primei reprezentative au durat mai puţin şi au fost mai simple deoarece Boloni avea o relaţie mai strânsă cu fostul preşedinte Mircea Sandu.
"Cu Mircea Sandu aveam alte relaţii, mi-a fost coleg de cameră. El era mai fotbalist, mai puţin teoretician... fusese şi la echipa naţională, deci relaţiile cu Mircea Sandu erau mult mai strânse decât cu domnul Burleanu. Şi prima părere despre domnul Burleanu e una bună, trebuie să îşi apere dreptul lui cu uneltele sale. Accept, eu nu resping pe nimeni. Dar cu Mircea Sandu am discutat mai la subiect, a fost imediat. Dar pentru marea mea plecare de la naţională am suferit destul de mult sentimental. La un moment dat poţi să ai o problemă cu ideile conducerii. Şi au apărut pe vremea respectivă câteva probleme... cred că mai bine nu spun problema asta. Era vorba despre revenirea cuiva cu care eu nu eram de acord. Nu cu femeia de serviciu... dar nu spun mai mult. A fost şi o problemă familială, dublată şi cu o ofertă a unui club european (n.r.- Sporting Lisabona). Şi atunci am optat pentru a pleca. Dar am avut multe discuţii cu Mircea Sandu, nu mi-am luat şapca şi am plecat. Am propus să îi dau o mână de ajutor lui Gică Hagi la baraj atunci, dar am fost refuzat. Dar nu am plecat gratis... cazul a ajuns la FIFA, am avut proces, am fost pedepsit şi am plătit", a spus tehnicianul.
Adrian Ursea, Liviu Ciobotariu, Emil Săndoi şi Adrian Mutu au reprezentat soluţii de antrenori secunzi pentru Boloni la prima reprezentativă.
"În staff aş fi dorit ca secund să vină Adrian Ursea. L-am cunoscut şi mi-a plăcut gândirea lui. Nu neapărat aveam aceleaşi idei, dar Adrian putea să vină cu aceleaşi exigenţe... nu vreau să jignesc fotbalul românesc, dar venea cu aceleaşi exigenţe occidentale. Mi s-a spus însă că ar fi bine un om care cunoaşte mai bine fotbalul românesc. Am înţeles şi am optat pentru alţi doi, Liviu Ciobotariu şi Emil Săndoi. Între ei doi sau chiar amândoi. Apoi am avut şi o idee, Adrian Mutu... despre care auzeam că ar fi în cărţi (- pentru a fi selecţioner)... iar Germania lucra cu o asemenea idee, adică de a pregăti următorul selecţioner. Aşa că m-am gândit la Adi Mutu (n.r. - ca secund), dar nu am l-am contactat, nu am dezvoltat această idee. Cei de la FRF mi-au propus staff-ul lui Mirel, mai puţin Dică. El se duce cu Mirel, dar restul mi s-au propus. Pentru că ei cunosc tinerii jucători", a explicat Boloni.
Ladislau Boloni afirmă că ar face o analiză atentă în cazul în care i s-ar propune să preia o echipă din Liga I: "Pentru mine acum a fost o oportunitate foarte frumoasă să mă urc poate în ultimul tren. Plec puţin trist pentru că visam altceva. Dar în ultimul timp au mai fost oportunităţi pentru mine, am fost în Grecia şi am spus nu unei echipe, am fost şi în Slovacia şi apoi am zis nu. Dacă ar mai veni o ofertă din campionatul României m-aş gândi şi aş analiza situaţia mea. Sunt lucruri care se schimbă în decursul anilor, ceea ce a fost valabil acum 15-20 de ani, acum nu mai e. În acelaşi timp recunosc că sunt 2-3 preşedinţi în ţară cu care am avut discuţii şi păstrez o relaţie foarte bună. România rămâne totuşi ţara mea, am buletin românesc".
Boloni a comentat în timpul conferinţei o fotografie în care apărea alături de actualul selecţioner Edward Iordănescu, din perioada când acesta era copil.
"În fotografia aceasta eram toţi tineri, griul nu era la modă atunci (n.r. - culoarea părului). Puiu Iordănescu era aici şi putea să joace fotbal pe vremea respectivă. Era elegant cum încearcă să fie tot timpul. Şi eu eram în tricoul Angliei, nu în tricoul lui ASA Târgu Mureş. Şi este acolo un copilaş care plângea destul de tare când încercam să-i scot dinţii de lapte. Cred că putea să aibă vreo 5 ani atunci, taică-su l-a adus la mine în cabinet... Eu îl felicit pe antrenorul echipei naţionale, Dumnezeu să ajute fotbalul românesc", a afirmat tehnicianul.