A câștigat Cupa Campionilor cu Steaua, dar de ani buni lucrează într-o fabrică de betoane: "Nu e o rușine să muncești"

A câștigat Cupa Campionilor cu Steaua, dar de ani buni lucrează într-o fabrică de betoane: "Nu e o rușine să muncești"
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

„Nu m-am ferit niciodată de muncă, nu e o rușine să muncești” spune Anton Weissenbacher, fost câștigător al Cupei Campionilor Europeni alături de Steaua, care de mulți ani lucrează într-o fabrică de betoane din orașul german Trier.

Numele Anton Weissenbacher poate nu spune multe pentru iubitorii fotbalului din România, însă fostul fundaș dreapta a câștigat Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, două titluri și două Cupe ale României alături de Steaua.

S-a născut în Baia Mare în urmă cu 57 de ani și a jucat pentru echipa locală din 1983 până în 1985. La 20 de ani, Weissenbacher a fost transferat de Steaua, unde a jucat peste 50 de meciuri.

ADVERTISING

"Nu era ușor pentru tânăr să reușească la București. Trăiam într-o cazarmă, iar viaţa noastră de zi cu zi era una destul de monotonă. Ne antrenam , jucam meciurile și făceam deplasările. Camera lui Emerich Ienei era lângă a mea, iar ajutorul şi sprijinul său au însemnat mult pentru mine. La fel cum a contat mult şi sprijinul lui Ladislau Boloni, pe care l-am considerat un mare mijlocaș", a povestit Anton Weissenbacher pentru cotidianul maghiar Nemzeti Sport.

"Am avut niște experiențe incredibile, cu câștigarea trofeului Cupei Campionilor în fața Barcelonei, iar apoi victoria de la Monte Carlo cu Dinamo Kiev, din Supercupa Europei. Valentin Ceaușescu stătea lângă noi, venea la antrenamente, era o persoană foarte bună. L-am vizitat pe președintele Nicolae Ceaușescu după finala de la Sevilla, la palatul prezidențial", a adăugat acesta.

ADVERTISING

A stat doar doi ani la Steaua, după care a mai trecut pe la Universitatea Craiova și FC Bihor Oradea înainte de a-și încheia cariera în Germania, la Eintracht Trier.

În Trier s-a și stabilit după ce a atârnat ghetele-n cui și a ales să iasă din lumea fotbalului, alegând un loc de munca într-o fabrică de betoane.

"Nu m-am ferit niciodată de muncă, nu e o rușine să muncești. Am o viață liniștită aici. Muncesc, stau acasă, îmi plimb câinele. Am ieșit complet din fotbal, de altfel mă uit rar la câte un meci. Nu-mi lipsește fotbalul", a conchis Anton Weissenbacher.

ADVERTISING

Anton Weissenbacher are și o prezență în naționala mare a României, în 1987.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇