Obligativitatea, frica, autoresponsabilizarea televiziunilor, conformarea socială sunt doar câteva dintre motivele care i-au făcut pe mulți reticenți să se așeze în ultimele zile la cozile de la centrele de vaccinare. În ceea ce privește responsabilitatea pentru eșecul campaniei de vaccinare, ea se împarte între mai mulți, în frunte cu Guvernul și cu CNA, spune sociologul Dan Jurcan.
”CNA ar fi trebuit să intervină fiindcă dezinformarea a dus, probabil, la moarte. Ăsta este adevărul”, spune Dan Jurcan, director de cercetare la IRES, care a acceptat invitația de a explica pentru cititorii Spotmedia de ce a eșuat campania de vaccinare, deși demarase în forță, ce i-a convins pe români să dea acum buzna la centre și cum se împarte responsabilitatea pentru miile de decese din ultimele zile, în care valul 4 al pandemiei de Covid-19 ne-a lovit ca un adevărat tsunami, în ciuda avertismentelor publice lansate cu mult timp în urmă de medici și cercetători:
Cum s-a prăbușit dorința de vaccinare, pas cu pas
”Noi, la IRES, am făcut cred că 15 studii pe tema pandemiei și 6-7 sunt pe tema vaccinării. Ce am remarcat a fost că la începutul anului 2021 a fost un entuziasm masiv pentru vaccinare. La un moment dat, chiar nu erau suficiente doze de vaccin pentru a-i vaccina pe cei care stăteau la rând.
Apoi, a apărut o problemă controversată, de echitate socială – cei ”speciali”, care trebuiau vaccinați (armata, cei din servicii, ulterior medicii ș.a.m.d.). Și, dintr-odată, ceva s-a rupt. A fost și o chestiune de comunicare, dar și un anumit context, total nefavorabil.
A apărut și scandalul cu Astra Zeneca, scandal care a subminat masiv din încrederea în vaccin.
Și apoi a fost politizarea acestui subiect, prin faptul că anumite forțe politice antivaccin (AUR) au profitat foarte mult, iar televiziunile au încurajat oarecum apariția acestor lideri politici, lideri de opinie, mulți, de la Dan Bittman, până la Șoșoacă, Simion și chiar medici – Monica Pop și alții.
Toate astea au creat confuzie, în special în mintea celor fără studii superioare (pentru că, în general, cei cu studii superioare au rămas convinși că vaccinarea este calea cea mai bună). Asta a dus, până la urmă, la acel val 3.
Din martie-aprilie, când nu au fost impuse restricțiile, a fost prima dată când noi am măsurat și am văzut că suportul, care de obicei era undeva la 80% anul trecut, scăzuse masiv, sub 50%, adică doar 40% dintre români susțineau toate aceste măsuri restrictive. Presupun că și premierul de atunci, Florin Cîțu, a avut acces la astfel de studii și ăsta a fost și motivul pentru care, probabil, la sfârșitul lunii mai a renunțat la restricțiile dure.
Din păcate, relaxarea de vară a fost percepută ca o suspendare totală a acestui program de vaccinare în masă.
A fost, sigur, și o chestiune de comunicare. Campania a fost organizată militărește. Col. Valeriu Gheorghiță a făcut cam tot ce se putea din perspectiva organizării, dar din perspectivă comunicațională lucrurile au mers prost.
Greșeala masivă a fost a Guvernului, pentru că a dat un semnal total eronat atunci când a relaxat măsurile la începutul verii fără să continue acest efort de comunicare prin care oamenii să fie încurajați să continue să se vaccineze.
A dispărut și masca, oamenii au mers la mare, în concedii, nimeni nu și-a mai pus problema că ar putea veni un val 4.
Au contat, desigur, și declarațiile date la nivelul președintelui, al premierului, prin care se spunea că ’am învins pandemia’. Dacă vii și spui asta, de ce să te mai vaccinezi?!
Cum poate fi convins un indecis să se vaccineze?
Noi am făcut studii, sunt pe site-ul nostru, am văzut cine se vaccinează și cine nu, cam care este profilul și ce i-ar motiva să se vaccineze pe cei reticenți.
Ce am descoperit noi este că obligativitatea (culmea!) este cea care i-ar motiva să meargă să se vaccineze pe reticenți. Și chiar dacă există multiple discuții legate de această presupusă discriminare între vaccinați și nevaccinați în ceea ce privește accesul în mall-uri, instituții etc, se pare că este o metodă care funcționează, adică îi motivează în special pe tineri să se vaccineze.
Al doilea motiv a fost FRICA.
Televiziunile au difuzat numeroase imagini tulburătoare cu morți, cu bolnavi la ATI, plus știrile conform cărora nu mai e niciun loc la ATI și cred că foarte mulți dintre cei care erau reticenți au fost convinși și prin frică, pentru că și-au dat seama că vaccinarea e singura opțiune.
Pe de altă parte, s-a întâmplat ceva ciudat. A apărut un soi de autoresponsabilizare a televiziunilor care popularizau masiv antivacciniștii. Aceste televiziuni (mă refer în special la România TV, la Antena3, la Realitatea TV) au început să schimbe oarecum percepția asupra acestui proces de vaccinare.
Și, în general, liderii provaccinare sunt mult mai vizibili acum, în timp ce pe antivacciniști îi vedem din ce în ce mai puțin. Inclusiv mitingurile lor sunt popularizate mai puțin.
Ăsta e un lucru bun, se creează impresia că, de fapt, curentul majoritar este al celor care vor să se vaccineze și, oarecum, funcționează procesul de conformare socială. Pentru că atunci când vezi că cei din jurul tău s-au vaccinat și n-au pățit nimic (nu suferă modificări genetice, nu au nici solzi, nu le crește nici păr de maimuță ș.a.m.d.), îți dai seama că nu este niciun fel de pericol.
Nu trebuie să ne amăgim că toate aceste cozi pe care le vedem azi la vaccinare (în special pentru prima doză) ne vor duce în foarte scurt timp la 60-70% vaccinați, așa cum vedem în alte țări.
Este un proces de durată și în mod clar vom avea un nucleu dur, estimat la 30-40%, de persoane care nu se vor vaccina probabil niciodată. Important e să îi convingem pe indeciși (25-30%), care ar fi dispuși să își schimbe comportamentul în condițiile în care primesc mesajele potrivite, dacă există un cadru legal care oarecum îi obligă să se vaccineze pentru a avea acces la servicii multiple.
Și dacă persoanele cheie de la care se așteaptă să primească aceste mesajele vor transmite.
Mă refer aici în special la medici. Pentru că persoanele care au cea mai mare credibilitate în a te influența să te vaccinezi sunt cadrele medicale.
Apoi vin familia și prietenii și, de-abia pe locul trei, dar la distanță mare (și mai ales în mediul rural), vorbim despre preoți.
S-a supralicitat un pic rolul Bisericii, și într-un sens, și în celălalt. Influența ei nu este atât de mare pe cât se crede. Medicul este cel care are cuvântul decisiv, nu preotul.
Despre vină și responsabilitate
Nimeni nu îndrăznește să spună lucrul ăsta, nimeni nu are curajul: Sigur, s-a mizat foarte mult pe ceea ce înseamnă autoreglementare, dar CNA nu și-a făcut treaba. Este evident.
Foarte multe dintre televiziuni au dezinformat sau cel puțin au încurajat dezinformarea.
Mi-e greu să spun că Guvernul se face vinovat sau Parlamentul, dar sunt momente când dreptul la Sănătate trebuie ocrotit. Când este în joc viața oamenilor, când dezinformarea probabil ucide, în astfel de momente legea trebuie aplicată la modul serios.
Haideți să ne reamintim, de exemplu, cazul Dan Diaconescu – atunci au fost suspendate emisiuni, chiar a fost închisă televiziunea la un moment dat.
Și acum CNA ar fi trebuit să intervină fiindcă dezinformarea a dus, probabil, la moarte. Ăsta este adevărul.
Pe de altă parte, libertatea de exprimare trebuie prețuită, ocrotită și orice încercare de a reglementa sau de a cenzura (într-un fel sau altul) probabil că nu e binevenită, mai ales că suntem și o democrație în curs de consolidare. Din acest punct de vedere, probabil că atât președintele, cât și premierul au gândit că nu trebuie să se intervină prea mult. Dar vedem care a fost prețul.
În momentul în care ai lăsat anumite televiziuni ca, de dragul audienței, să promoveze acest mesaj antivaccinist, s-a ajuns în situația că mai ales cei din mediul rural sau cu educație inferioară nu au mai auzit, pur și simplu, mesajul medicilor, pentru că el a fost foarte puțin vizibil, în condițiile în care mesajul antivacciniștilor a fost mult mai mult promovat. Și așa am ajuns la starea de fapt.
Cei de la Guvern sau cei din acest comitet faimos care se ocupă de partea de comunicare și de campania de vaccinare ar trebui să își facă un audit sau să angajeze pe cineva din exterior să facă un audit serios al procesului de comunicare, pentru că, în mod clar, a fost un eșec și automat și campania de vaccinare s-a transformat într-un eșec.
Deci responsabilitatea este oarecum împărțită.
Pe de o parte, sunt vinovați cei de la Guvern că nu au comunicat mai mult și că mesajul provaccinare nu a fost mai vizibil decât cel antivaccinare.
Iar, pe de altă parte, cred că există un anumit tip de responsabilitate și a televiziunilor, dar mai ales a CNA, pentru că CNA nu a sancționat acest tip de comportament – practic am asistat la o dezechilibrare a mesajelor anti și provaccin.
Nimeni nu a spus că nu e nevoie de dezbatere, dar puneți-vă în pielea unui om simplu: Te uiți la televizor și vezi medici care spun ”Nu te vaccina”, apoi afli că medicii sau profesorii nu se vaccinează…Oamenii simpli și-au pus întrebări și au început să nu mai creadă în vaccinare.
Putem să mergem pe fir și să vedem foarte multe vinovății. Dar soluția nu e să căutăm vinovați acum, soluția ar fi să învățăm ceva din tot ce s-a întâmplat acum, în așa fel încât la următorul val să nu repetăm aceleași greșeli.
Asta cred că ar fi cea mai importantă lecție.