Mai multe sindicate şi alianţe ale medicilor şi asistenţilor medicali din România cer o lege a malpraxisului, susținând că atâta timp cât în România nu este declarată epidemie de COVID-19, medicii pot fi acuzaţi mult mai uşor de greşeli de care nu se fac vinovaţi.
Liviu Oprea, preşedintele Colegiului Medicilor Iaşi, declară că în acest moment, pacienţii cu COVID-19 nu sunt văzuţi numai de medici infecţionişti, numai de medici pneumologi sau de cei din terapie intensivă.
„În foarte multe judeţe sau inclusiv în zonele cu resurse mai limitate sunt secţii de COVID-19 în secţii de chirurgie, sunt ortopezi, neurochirurgi care se ocupă de asta, care nu au niciun fel de acoperire de malpraxis pentru asemenea practică. Ei practică acolo ca urmare a unor decizii a Guvernului, care au făcut spitale şi secţii COVID-19, iar doctorii respectivi nu sunt acoperiţi de poliţa de malpraxis”.
Norme clare vrea şi Florin Florescu. Este medic specialist ortoped-traumatolog. Lucrează la Spitalul Municipal Calafat, unde din lipsă de personal, medicii trebuie să facă gărzi pe mai multe specialităţi decât sunt calificaţi.
Medicul Florescu povesteşte că a trebuit să trateze pacienţi cu afecţiuni ORL şi chiar să intre în sala de naşteri. Iar orice greşeală l-ar fi transformat în inculpat.
„Mi-a ajuns o pacientă, la ora 1 noaptea, gravidă în şapte luni, cu o sarcină care nu era la termen, neurmărită de un medic ginecolog pe parcursul sarcinii. A ajuns în Urgenţă fiind în expulzie. A trebuit să intrăm de urgenţă cu ea în sala de operaţie. În momentul respectiv nu aveam medic ginecolog, nu aveam medic urgentist în spital. A trebuit să iau legătura cu dispeceratul de neonatologie de la Craiova, care să mă ghideze”, declară Florin Florescu.
„Din nefericire, la noi, în România, cetăţeanul se poate adresa inclusiv procurorului. Adică, să acuze o faptă penală- vătămare sau omor din culpă. Şi aici intervine gravitatea, fiindcă medicul ajunge să fie anchetat ca un criminal”, spune și Eleodor Cârstoiu, preşedintele Sindicatul Promedica.
Medicul Cârstoiu susţine că acum procedurile sunt greoaie şi de durată atât pentru pacienţi, cât şi pentru personalul medical acuzat. Iar o decizie finală poate fi obţinută doar în instanţă, după procese care durează, în medie, între 3 şi 10 ani.