Fără aceste măsuri urgente, există riscul ca mandatul lui Nicușor Dan să se încheie, asemenea celui al lui Iohannis, cu imaginea speriată a unui președinte care lasă în urmă un stat devastat de războiul hibrid al Rusiei.
Serviciile de informații românești, născute în regimul iliescian, sunt încă impregnate de reflexele și rețelele acelui sistem, cu suspiciuni de simpatii sau conexiuni către aripa pro-Kremlin reprezentată astăzi de Georgescu și AUR.
Este nevoie de o restructurare radicală, pe modelul post-9/11. Asta înseamnă, explică profesorul de diplomație digitală Corneliu Bjola în interviul acordat spotmedia.ro, redefinirea atribuțiilor SRI și SIE, preluarea unor competențe în cadrul unei noi configurații instituționale, dotată cu o doctrină clară de contracarare a războiului hibrid, formarea unei echipe complet noi și elaborarea unei strategii coerente care să transforme acest tip de amenințare în prioritatea absolută a securității naționale.
Spuneați, chiar la unul dintre interviurile pe care mi le-ați acordat, că războiul hibrid în care și România este țintă se va concentra pe delegitimarea regimului politic de la București. În acest context, cum vedeți acest episod Dragoș Anastasiu, poate fi el speculat ca vulnerabilitate? În ce fel?
În logica războiului hibrid, Moscova rareori își fabrică de la zero pretextele; preferă să lucreze cu materialul clientului, exploatând fisuri și oportunități apărute din interior.
Delegitimarea unui regim politic se face prin valorificarea unor evenimente reale, scoase din context, amplificate și reinterpretate până devin dovezi incontestabile, în ochii publicului, ale unui eșec sistemic.
Ținta este dublă: pe plan intern, erodarea sprijinului popular și adâncirea fracturilor sociale; pe plan extern, cultivarea unei imagini negative care să reducă sprijinul diplomatic și economic.
În acest sens, demisia lui Dragoș Anastasiu funcționează perfect ca punct de inflexiune narativă. Nu a fost generată de Kremlin, dar intră fără efort în tiparul de oportunitate pe care propaganda rusă îl valorifică constant.
Actori interni precum Călin Georgescu, AUR sau canale pro-ruse nu au ratat prilejul de a o folosi pentru a construi o imagine Potemkin inversată: nimic nu e solid, totul este în prăbușire, România ar fi prinsă într-o criză sistemică.
Astfel de episoade pot fi izolate și limitate ca impact dacă reacția oficială este rapidă, clară și susținută de o strategie de comunicare coerentă.
Nu a fost însă cazul aici.
În doar trei zile, Guvernul a fost pus la zid și a demonstrat o vulnerabilitate uluitoare în gestionarea unui moment de criză.
Pentru o administrație care își propune să poarte o bătălie frontală pentru reformarea statului, episodul ar trebui să fie un semnal de alarmă major: un guvern intrat în luptă cu pieptul descoperit, fără mecanisme sau aparat de gestionare a crizelor, devine inevitabil ținta unor atacuri repetate. Slăbiciunea atrage atacul, iar lipsa de pregătire face ca următoarele lovituri să fie doar o chestiune de timp.
După ieșirea la suprafață a curentelor neolegionare, iată că avem și o revenire în forță nu aș spune a nostalgiei după comunism, dar a unei ascensiuni a extremismului în general - mă refer la sondajul în care românii, în proporție mare, spun că ar prefera regimul comunist celui de acum. Adică o dictatură. Cât de periculos de acest tablou social, poate el să influențeze starea politică, și așa destul de fragilă?
Situația actuală este simptomatică pentru o Românie care are nevoie de o reașezare profundă a arhitecturii sale politice și instituționale.
Partea, să-i spunem, relativ bună este că modelul politic născut în perioada iliesciană, după 1989, își atinge vizibil limitele.
În pofida dezvoltării economice considerabile – unde integrarea europeană a jucat un rol decisiv (fără UE si NATO, România ar fi riscat o soartă apropiată de cea a Georgiei, adică un stat vasal Moscovei) – modelul de capitalism de cumetrie, dominat de aristocrația post-comunistă, formată din foști lideri ai PCR și din rețelele ofițerilor din Securitate, a ajuns la capăt de drum.
Acest model presupunea existența unui strat relativ subțire de oameni de „bună-credință”, conectați politic prin PSD și partidele-satelit, care controlau atât politica, cât și economia, asigurându-și imunitatea prin controlul justiției. Era, în esență, un stat capturat.
Astăzi, acest mecanism s-a prăbușit, iar dispariția fondatorului său, Ion Iliescu, pare să anunțe în plan simbolic și sfârșitul acestui sistem rapace.
Ceea ce vedem acum cu Călin Georgescu și AUR nu este o respingere a modelului iliescian, ci o versiune rafinată și încă mai hidoasă a acestuia. Ei reprezintă aripa marginalizată de Iliescu – cei care nu au avut acces la capitalul politic și economic în epoca lui de glorie.
Ei nu caută să distrugă sistemul, ci să-l preia, reîmpărțind prada către propria lor rețea. Mesajele despre „naționalizarea resurselor” și „reîmpărțirea bogăției” sunt, în esență, semnalul Marelui Jaf: o redistribuire a controlului economic către eșaloanele inferioare ale vechilor structuri securistice, cu binecuvântarea și instrumentele oferite de Rusia.
Retorica lor indică faptul că se pregătesc pentru confruntare violentă, dacă este nevoie, pentru a lua locul unui regim iliescian muribund.
Există însă și o forță politică – construită după 1989, cu rădăcini pro-occidentale – care respinge atât modelul iliescian, cât și versiunea lui kremlinistă, propusă de Georgescu și AUR. Această forță s-a exprimat în alegerile din mai 2025 pentru a apăra o Românie europeană și ancorată în Occident.
Problema este că, deși determinată, este încă slab organizată, cu un leadership fluctuant și adesea ezitant. Proiectul violent al lui Georgescu și AUR poate fi înfrânt, dar nu cu instrumentele actuale.
Este nevoie nu doar de măsuri ferme de curățare economică și de reconstrucție instituțională, ci și de un nou proiect de ancorare solidă a României în arhitectura europeană, construit rapid, cu lideri agili și hotărâți.
Fără o astfel de reconstrucție, fragilitatea actuală se va adânci, iar tentația autoritară va continua să crească.
Cum evaluați răspunsul dat de autorități, la două luni de la alegeri, manipulării procesului democratic de la București? Președintele citează rapoarte NATO și ale altor state occidentale – este suficient?
Problema centrală, din punctul meu de vedere, nu este dacă raportul privind manipularea procesului democratic va fi prezentat, ci cine îl va întocmi.
România se află, de cel puțin un deceniu, în mijlocul unui război hibrid intens cu Federația Rusă. În acest interval, au avut loc două atacuri majore care au zdruncinat profund sistemul politic: cel din perioada pandemiei și cel din noiembrie 2024.
Acestea nu sunt evenimente separate, ci părți ale aceleiași operațiuni: succesul hibrid din pandemie a pregătit terenul pentru lovitura din noiembrie.
După pandemie, nu s-a învățat nimic. Nu a avut loc nicio restructurare, nicio regândire strategică pe componenta cognitiv-informațională a războiului hibrid – adică manipularea percepțiilor prin canale media și sociale, acolo unde Rusia s-a dovedit extrem de eficientă.
În timp ce componenta cibernetică (hacking, atacuri IT) este mai ușor de înțeles și gestionat, frontul cognitiv rămâne complet ignorat de autoritățile române: nu există doctrină, nu există capacitate operațională, strategie sau mecanisme dedicate. Suntem, practic, complet descoperiți.
Într-un interviu acordat chiar dvs după pandemie, afirmam că toți cei din serviciile de informații responsabili pentru eșecul din pandemie ar fi trebuit demiși.
Președintele Iohannis nu doar că nu a făcut acest lucru, dar, în autosuficiența sa de neiertat, i-a păstrat și chiar recompensat. Rezultatul: în noiembrie 2024, un nou eșec catastrofal, urmat de imaginea unui președinte vizibil panicat, conștientizând dimensiunea crizei produse sub mandatul său.
Acum, aceleași persoane care au gestionat – sau, mai corect, nu au gestionat – aceste două momente de criză sunt chemate să redacteze raportul. Este complet naiv să credem că un astfel de document nu va fi conceput pentru a le masca propriile greșeli și a le conserva pozițiile.
După 11 septembrie 2001, SUA au creat o comisie de investigație cu mandat de doi ani, inițial condusă de Henry Kissinger, pentru a identifica vulnerabilitățile din sistemul de securitate, a stabili responsabilități și a restructura radical serviciile de informații.
România are nevoie acum de un proces similar. Raportul nu trebuie să se limiteze la alegerile din 2024, ci să analizeze întregul război hibrid purtat de Rusia împotriva României în ultimul deceniu - în special perioada pandemiei și legătura directă dintre aceasta și alegerile din noiembrie.
Serviciile de informații românești, născute în regimul iliescian, sunt încă impregnate de reflexele și rețelele acelui sistem, cu suspiciuni de simpatii sau conexiuni către aripa pro-Kremlin reprezentată astăzi de Georgescu și AUR.
Este nevoie de o restructurare radicală, pe modelul post-9/11: redefinirea atribuțiilor SRI și SIE, preluarea unor competențe în cadrul unei noi configurații instituționale, dotată cu o doctrină clară de contracarare a războiului hibrid, formarea unei echipe complet noi și elaborarea unei strategii coerente care să transforme acest tip de amenințare în prioritatea absolută a securității naționale.
A continua cu acest model falimentar echivalează cu a repeta greșelile generalilor din Primul Război Mondial: incompetență costisitoare, pierderi mari și rezultate nule. Schimbarea câtorva oameni la vârf nu rezolvă nimic, dacă structurile și reflexele rămân aceleași – cei noi vor fi rapid „ambalați” și neutralizați de sistem. Ma tem că deja se întâmpla acest lucru la diferite nivele.
După eșecurile din pandemie și din noiembrie 2024, nu mai este loc de greșeli.
Trebuie „tăiat în carne vie” și construit un aparat nou, puternic, modern și eficient, capabil să protejeze România de următoarele atacuri hibride, care nu sunt o chestiune de „dacă”, ci de „când”.
Fără aceste măsuri urgente, există riscul ca mandatul lui Nicușor Dan să se încheie, asemenea celui al lui Iohannis, cu imaginea speriată a unui președinte care lasă în urmă un stat devastat de războiul hibrid al Rusiei.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech