Un vechi banc rusesc spune așa: „Ce a reușit capitalismul într-un an, iar comunismul n-a putut în 70? Să facă comunismul să pară bun.”
Acest paradox capătă tot mai mult sens în contextul actual, nu doar în Rusia, ci și în România, unde aproape jumătate dintre cetățeni (48,1%) cred că viața în perioada comunistă era mai bună decât cea de astăzi, potrivit recentului sondaj INSCOP.
- La 35 de ani de la Revoluție, jumătate dintre români cred că se trăia mai bine în comunism. Nicușor Dan știe de ce
- 2 din 3 români cred că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun – sondaj INSCOP
Cum poate o perioadă marcată de lipsuri, frică, cenzură şi cozi pentru alimentele de bază să pară astăzi un „timp mai bun”? Răspunsul este complex, dar are de-a face cu modul în care oamenii își construiesc imaginea de sine şi înţeleg sensul propriei vieți, dar și cu o trăsătură profund umană: nostalgia.
Nu doar românii idealizează trecutul dificil
România nu este un caz izolat. În 2015, aproape 70% dintre ruși considerau că destrămarea Uniunii Sovietice a fost un lucru rău. De asemenea, mulți îl percepeau pe Stalin ca având un rol pozitiv în istorie. De ce? Pentru că oamenii nu își amintesc doar greutățile, ci și modul în care le-au depășit, iar acest proces le oferă sentimentul că viața lor a avut sens, coerență și valoare, scrie The Atlantic într-o analiză recentă intitulată „Why People Miss the Awful Times”.
În acest articol sunt citaţi psihologi care studiază nostalgia, precum Krystine Batcho sau Constantine Sedikides. Aceştia explică cum nostalgia nu este doar o simplă amintire plăcută a trecutului, ci un mecanism de validare a sinelui.
Când ne uităm înapoi la momentele dificile (un război, o criză economică sau chiar pandemia), tindem să vedem nu doar suferința, ci și tăria, solidaritatea și micile bucurii care ne-au ajutat să supraviețuim.
De ce românii privesc cu nostalgie spre comunism?
Rezultatele sondajului INSCOP relevă clar dimensiunile acestui fenomen în România:
- 66% dintre români cred că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun, în ciuda regimului represiv.
- 85% cred că mâncarea era mai sănătoasă,
- 80% spun că oamenii se ajutau mai mult între ei,
- 75% își amintesc o siguranță publică sporită.
Mulți consideră că statul avea mai multă grijă de cetățeni, corupția era mai redusă, instituțiile funcționau mai eficient. Până şi filmele şi emisiunile TV erau mai bune, în opinia lor.
Această percepție este alimentată nu doar de amintiri idealizate, ci și de nemulțumirea față de prezent — salarii insuficiente, costuri ridicate de viaţă, nesiguranță socială, corupție sistemică. Trecutul pare mai coerent și mai simplu, tocmai pentru că prezentul este perceput ca fragmentat și incert.
- „De ce nu am văzut niciodată asta”. Reacția unui grup de elevi după vizionarea documentarului „Tovarășu”
- Anul Nou care va fi
Cum funcționează nostalgia?
Potrivit cercetărilor, emoțiile negative asociate cu evenimentele trecute se estompează mai repede decât cele pozitive - un fenomen psihologic numit „fading affect bias”. În timp, mintea umană păstrează mai ales momentele care oferă sens, chiar dacă acestea au avut loc în contexte dificile.
Mai mult, nostalgia poate crește stima de sine și încrederea în relațiile interumane, arată studii realizate de psihologul Tim Wildschut. Amintirea solidarității în vremuri grele (cum a fost, de fapt, perioada Ceaușescu pentru majoritatea) le oferă oamenilor sentimentul că au aparținut unei comunități puternice și unite.
„Era greu, dar era frumos”: o iluzie reconfortantă?
Această formă de nostalgie nu implică neapărat o dorință reală de a trăi din nou acele vremuri.
Mulți nu vor înapoi la cozi pentru pâine sau lapte şi nu îşi doresc să resimtă frica de Securitate. Însă ei își amintesc cu emoție micile victorii personale, cum ar fi o pâine caldă adusă de mama acasă, glumele despre Partid spuse în șoaptă sau sentimentul de „toți pentru unul”.
Sebastian Junger, în cartea Tribe, descrie cum oamenii din Sarajevo își amintesc războiul cu un soi de mândrie, nu pentru că le-a plăcut, ci pentru că au înfruntat împreună o criză și au supraviețuit.
„Dezastrele sunt uneori amintite cu mai multă plăcere decât nunțile sau vacanțele tropicale”, spune el.
La fel, multe femei povestesc despre nașteri dificile sau muncă de acasă cu copii mici în pandemie, nu pentru că și-ar dori să repete experiența, ci pentru că acestea au devenit parte din identitatea lor.
Nostalgia este despre sens, nu despre regrete
Românii care privesc cu nostalgie spre comunism nu idealizează neapărat dictatura, ci redescoperă în trecut un sentiment de coerență, apartenență și putere personală.
Această nostalgie nu trebuie ignorată sau ridiculizată. Din contră, poate fi un semnal că prezentul nu oferă suficiente puncte de sprijin — sociale, economice sau emoționale.
Adevărata întrebare nu este „De ce privesc românii înapoi?”, ci „Ce le lipsește în prezent?”
Doar răspunzând sincer la aceasta, vom putea construi un viitor care să nu mai pară atât de rupt de trecut.