În încercarea de a rezolva complicata problemă a testărilor naționale, cu alte cuvinte de a pune puțină ordine în haosul de la Evaluarea Națională și BAC, două examene la nivel de țară care oferă informații contradictorii și produc multă nemulțumire în rândul opiniei publice, Ministerul Educației a lansat un program de pregătire a câtorva zeci de experți din țară care ar urma să dezvolte standarde la testările naționale, astfel încât atât notele obținute, cât și evoluția lor să ofere informații utile despre elevi, profesori și calitatea actului educațional.
Pentru antrenarea experților, în România a venit profesorul dr. Mark Reckase, unul dintre cei mai importanţi experți în dezvoltarea standardelor educaționale.
Companiile BRIO și Ascendia au câștigat licitația organizată de Ministerul Educației şi au inițiat programul de formare a experților sub îndrumarea lui Mark Reckase.
Acesta e profesor emerit al Universității de Stat din Michigan și fost președinte al Asociației Naționale de Măsurare în Educație (NCME) – una dintre cele mai importante organizații din lume în domeniul evaluării standardizate. Reckase este considerat unul dintre fondatorii testării adaptive computerizate și al teoriei răspunsului la impulsuri multidimensionale. De asemenea, “prof. dr. Reckase a elaborat cadrul conceptual pentru teoria psihometrică a stabilirii standardelor, evidențiind importanța alinierii politicilor educaționale cu scorurile testelor și a contribuit timp de peste patru decenii la cercetarea și practica testării educaționale. Acesta a participat la proiecte internaționale ale OECD și UNESCO privind măsurarea performanței elevilor și definirea unor cadre comune de evaluare și a oferit expertiză în implementarea testărilor standardizate în țări din Europa, America Latină și Asia, susținând construirea unor sisteme echitabile, valide și comparabile internațional”, se arată în comunicatul de prezentare a programului.
Într-un interviu acordat Spotmedia.ro, profesorul Mark Reckase ne-a vorbit despre principalul obiectiv al educației și de ce e nevoie de standarde în testările naționale.
De ce e nevoie de standarde în sistemul de educație al unei țări?
Ideea e că într-un sistem educațional se predau tot felul de materii. Dar întrebarea care se pune e cât dintr-o materie sau alta sunt utile? Odată cu trecerea timpului, cultura evoluează și se poate ajunge la concluzia că nivelul de cunoștințe stabilit în trecut a fost depășit. Trebuie să te gândești la faptul că lumea se schimbă, tehnologia se schimbă, locurile de muncă se schimbă, toate aceste lucruri se schimbă. Trebuie să te gândești la modul în care poți schimba și adapta sistemul educațional la toate aceste lucruri de care oamenii au nevoie pentru a fi fericiți și pentru a avea succes în viață. Și asta e o mare provocare.
Iar standardele educaționale ar putea ajuta la armonizarea acestor probleme?
Ei bine, acesta e obiectivul, să ne asigurăm că elevii sunt pregătiți pentru toate oportunitățile pe care le vor avea în viitor.
Provocarea pentru orice sistem educațional, în special pentru clasele primare, este că nu știi unde va ajunge un elev în viitor.
Așadar, trebuie să procedezi la modul general. Să încerci să oferi noțiunile de bază necesare pentru tot ceea ce vor avea nevoie elevii în viitor.
Apoi, pe măsură ce progresează și iau decizii cu privire la ceea ce vor să facă în viață, va exista o bază educațională suficientă pentru a realiza ceea ce își doresc mai departe.
Cât va dura contractul cu Ministerul Educației? Și ce implică formarea experților români?
Am un contract pe 9 luni. În esență, ceea ce voi face este să vorbesc despre metodologiile utilizate pentru a forma experți în educație aici în țară.
Cum să ia decizii în interesul elevilor, care sunt obiectivele educației, cât trebuie să se învețe la o disciplină sau alta, raportat la vârsta elevilor.
Acești experți lucrează în Ministerul Educației sau sunt independenți?
Sunt experți selectați de Ministerul Educației. Cursul este un ghid care le arată ce trebuie să facă și să le spună ce trebuie să urmărească, conform direcției educaționale pe urmat în viitor. Deci este un curs orientat spre viitor.
La sfârșitul programului, ce va obține sistemul de educație din România?
Vor fi standarde dezvoltate pe mai multe niveluri, adică de bază, competent și avansat, unde competent înseamnă acceptabil. Obiectivul e ca prin testele naționale toți elevii să ajungă la nivelul de competent.
Cum se raportează dezvoltarea acestor standarde la testul PISA?
Nu au legătură cu acest test, dar sunt conexe. PISA face același lucru, dar pe baza unor standarde internaționale. Dar fiecare țară trebuie să-și dezvolte și propriile standarde.
PISA este o referință generală. Însă, deoarece este atât de generală, e doar un indicator aproximativ al performanței. În cadrul unei țări, există propriile obiective ce urmăresc politicile educaționale. Așadar, standardele naționale pot fi mult mai precise.
Când apar rezultatele PISA, se declanșează o dezbatere națională în care sunt analizate rezultatele și evoluția de la un test la celălalt…
Fiecare țară e diferită din punct de vedere cultural. Așadar, datele testelor naționale trebuie interpretate în contextul obiectivelor țării respective. Trebuie ținut cont de faptul că PISA e un indicator general.
La sfârșitul acestui program, scrieți un fel de raport, un document despre această experiență?
Ei bine, va exista un document. Ceea ce încerc să fac este să instruiesc oamenii din România cum să facă să realizeze aceste standarde în educație.
Eu sunt persoana care încearcă să dezvolte expertiza oamenilor din țară pentru a face acest lucru. Așadar, voi întocmi un rezumat al modului în care a decurs formarea.
Practic, vor fi oamenii din țară care vor decide ce înseamnă să atingi un nivel de competență sau altul la o disciplină sau alta. Treaba mea este să ofer metodologii și modalități de a ajunge la acest răspuns.
În România avem două mari probleme. Avem un procent ridicat de abandon școlar și o polarizare în ceea ce privește rezultatele școlare între regiunile dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate din România. Dezvoltarea acestor standarde și crearea unor teste naționale adecvate va ajuta la rezolvarea acestor probleme?
Da. Pentru că o unificare a standardelor și testelor naționale relevante poate oferi informații precise despre problemele educaționale, iar astfel s-ar putea face o alocare mai eficientă a resurselor.
Am studiat multe țări. România nu se numără printre cele pe care le-am studiat. Dar în alte țări pe care le-am văzut, problema de mai sus are legătură cu modul în care profesorii sunt formați și apoi recrutați și cu modul în care sunt distribuiți în diferite școli din țară.
Pentru că în unele locuri, desigur, să zicem că vrei să fii în centrul evenimentelor, în centrul Bucureștiului. Este un loc atractiv. Vreau să obțin un post de profesor aici. Vreau să predau la cea mai bună școală din oraș. Nu vreau să fiu într-o comunitate mică, la țară. Așadar, se pune întrebarea cum poți recruta profesori cu adevărat buni care să meargă să predea la școlile din provincie?
În unele țări, se depun eforturi mari pentru a pregăti profesorii pentru diferite tipuri de locuri, pentru a preda în zone sărace. Se organizează cursuri speciale de pregătire. Sau se oferă stimulente speciale pentru a preda în anumite zone ale țării, în încercarea de a atrage profesori mai buni în locurile în care se consideră că este nevoie de îmbunătățiri.
Dar pentru a face acest lucru, trebuie să știi mai întâi de ce fel de persoane ai nevoie și cum le poți duce acolo. Așadar, politica educațională este una foarte complicată. Și, astfel, procesul de pregătire a profesorilor, repartizarea lor în școli, administrarea și resursele pentru școli, toate acestea merg mână în mână cu scopul major de a obține rezultatele educaționale dorite.
Să vă dau un exemplu din SUA. Iowa este un stat federal american cu o populație redusă și rurală, dar are unul dintre cele mai bune sisteme educaționale din țară. Elevii din Iowa obțin rezultate foarte bune în general.
Există câteva universități excelente în Iowa, care au programe educaționale pentru formarea profesorilor și a persoanelor care se ocupă de testare și de toate celelalte aspecte din sistemul de educație.
În întregul stat, datorită modului în care funcționează sistemul, sunt mulți profesori care vor să meargă și să predea în comunitățile mici din Iowa, deoarece sunt locuri plăcute. Au resursele necesare pentru a face o treabă bună în ce privește standardele de predare.
Acum, dacă te duci în alte state din SUA, aș putea spune că Louisiana are un sistem educațional foarte slab, pentru că nu investesc să dezvolte standardele de predare și să-i determine pe oameni să se mute în comunitățile rurale pentru a-i ajuta pe cei de acolo să îmbunătățească sistemul educațional.
Există și modele internaționale care arată cum se poate face acest lucru. Taiwanul este un model minunat. Au un program excelent de dezvoltare profesională pentru profesori.
Fac o treabă minunată și reușesc să-i convingă pe profesori să se mute în zonele rurale, în loc să rămână doar în Taipei.
Cred că, mai întâi, e foarte important să afli unde trebuie să investești, apoi, trebuie să afli cum să obții stimulentele necesare pentru a merge acolo și a îmbunătăți sistemul educațional în locurile unde este cea mai mare nevoie. Asta este o altă mare provocare.
Cum poate fi îmbunătățită performanța universitară prin standarde de testare națională?
E o întrebare bună. Ceea ce am observat lucrând în multe universități diferite și colaborând cu oameni din multe universități este că universitățile devin, în general, specializate și atrag oameni interesați de un anumit domeniu.
De exemplu, să luăm Universitatea de Stat Michigan, cea la care predau. Este o universitate foarte bună în inginerie. În prezent, este foarte bună și în fizică.
Fizică, da. Fizica particulelor, pentru că tocmai au construit un accelerator uriaș și, acum, vin profesori din toată lumea care vor să lucreze la acest accelerator.
Și mă gândesc că o universitate ca să se dezvolte trebuie să aibă un program magnet care atrage profesori și studenți de pretutindeni. Acum întrebarea este: cum dezvolți un astfel de program? În primul rând, la fel ca în cazul acceleratorului de la Michigan, trebuie să obții finanțare de la guvern. Trebuie să găsești oameni care să lucreze la acest proiect ani de zile, pentru că a durat ani de zile să-l construiască. Și trebuie să investești resurse pentru a-l duce la bun sfârșit.
Asta înseamnă să vină cineva cu viziunea necesară pentru a susține un astfel de proiect pe o perioadă lungă de timp, pentru a construi acest program magnet. Se întâmplă ca Universitatea din Michigan să aibă unul dintre cele mai bune programe de educație din țară și unul dintre cele mai bune programe de pregătire a profesorilor.
Avem totuși o problemă asemănătoare cu cea din România, în sensul că mulți dintre cei care sunt pregătiți în Michigan nu rămân în Michigan. Pleacă în alte state.
Cum pot fi legate testele naționale și rezultatele acestora de transformarea sistemului educațional? În România avem și o altă problemă. Suntem destul de buni la cunoștințele generale, dar sistemul de învățământ e slab în ceea ce privește dezvoltarea competențelor profesionale.
Există două aspecte ale acestei probleme. În primul rând, testele. Elaborarea lor este o sarcină foarte dificilă și complicată. Pentru că, în realitate, trebuie să te asiguri că testul corespunde într-adevăr cu ceea ce vrei să se învețe.
Așadar, o parte a acestui proiect constă în a analiza și a descrie ceea ce ar trebui să se învețe. Astfel, dacă elevii obțin rezultate bune la test, poți deduce că au învățat ceea ce ai propus prin politica de educație. Deci această legătură este foarte strânsă. Dar al doilea aspect este scopul educației.
Și, aici, de-a lungul timpului am primit răspunsuri diferite. Unul dintre scopurile educației este să devii un om care învață toată viața. Să iubești să înveți.
Ei bine, asta e o idee poetică. Dar unii oameni spun: „Da, asta vrem să facem”. Un alt scop este să poți obține un loc de muncă bun. Ei bine, asta are legătură cu munca, are legătură cu banii. Sau altul spune că educația te ajută să fii un bun cetățean. Să fii informat și să știi cum să votezi și să participi la viața socială și politică din țară.
Deci una dintre întrebări este, din moment ce nu știm ce vor face acești elevi când vor fi mai mari, trebuie să ne dăm seama cum să-i pregătim la modul general, astfel încât să fie pregătiți pentru toate aceste lucruri și pe măsură ce avansează în clasele superioare își pot urma interesele și pot deveni mai buni într-un domeniu sau altul.
Aceasta este provocarea educației. Părerea mea personală e că scopul educației e acela de a avea suficienți oameni cu cunoștințe diverse care să poată funcționa bine și să ajute la dezvoltarea societății.
Acesta ar trebui să fie primul obiectiv important al oricărui sistem de educație.