Linia propagandistică a Rusiei urmată de coaliția câștigătoare în Italia este similară cu cea a liderilor AUR și nu numai.
„Azi Giorgia Meloni va câștiga alegerile din Italia, după cum și AUR va câștiga guvernarea în România”, scria duminică pe Facebook George Simion, aflat într-o campanie de recrutare a candidaților pentru alegerile din 2024.
Spre deosebire de suveraniștii urcați de curând pe valul preferințelor electorale din Europa, Alianța pentru Unirea Românilor nu are filiale în teritoriu, nu are în spate oameni care au crescut în politică și nici membri care și-au mutat bagajele de la alte partide spre AUR.
Partidul se menține pe locul al treilea după PSD și PNL cu 11% din simpatiile populare, la două procente diferență de USR (Avangarde, august 2022).
George Simion are același scor cu formațiunea sa și rămâne pe locul al patrulea în topul credibilității într-o companie destul de selectă: Marcel Ciolacu, șeful PSD (25%), premierul Nicolae Ciucă (18%), președintele Klaus Iohannis (14%).
În Europa, extremiștii câștigă tot mai mult teren, influențând în același timp formațiunile moderate, care par tot mai dispuse să preia elemente din evantaiul populist-suveranist.
Acum două săptămâni, Democrații Suedezi, un partid cu rădăcini neo-naziste de la finele anilor 1990, și-a impus în campania electorală agenda tematică, imigrație, identitate națională, criminalitate și a reușit să obțină un scor record de 20%. S-au situat astfel pe locul al doilea după social-democrații, care dețineau puterea, și imediat în fața Moderaților.
La fel ca Giorgia Meloni, lidera coaliției italiene de extremă-dreapta, șeful Democraților Suedezi, Jimmie Akesson, a condamnat invazia lui Vladimir Putin din Ucraina, este pro NATO și a renunțat, cel puțin parțial, la retorica anti-europeană.
Într-un guvern condus de Meloni, politica externă a Italiei nu se va zdruncina profund, fiindcă ea e gata să mențină politica euro-atlantistă, dar în interior va adopta linia dură exersată deja de Polonia și Ungaria în domeniile cele mai sensibile: justiție, libertățile fundamentale, interzicerea avortului, drepturile LGBT, egalitatea de gen, migrația.
Poate că formațiunile extremiste din Europa nu se înțeleg pe multe axe, dar toate își regăsesc rădăcinile în ceea ce spunea Giorgia Meloni: „Da pentru familiile naturale, nu pentru lobby-ul LGBT! Da pentru identitatea sexuală, nu pentru ideologia de gen! Da pentru cultura vieţii, nu pentru abisul morţii!".
În acest fragment se întâlnesc liniile de forță ale propagandei ruse. Și tot aici se poate dizolva democrația în sensul ei cel mai profund, fiindcă un drept suspendat îl anulează curând și pe următorul, până la instalarea unei autocrații electorale controlate de sus până jos de aceeași persoană sau partid.
În România, AUR merge pe același drum, al atragerii electoratului care vrea mai puține drepturi pentru alții și care poate fi păcălit cu subiectul suveranității furate de occidentali.
La finele săptămânii trecute, senatorul AUR Claudiu Târziu a reluat o idee mai veche pe care o vântură acest partid: „Suntem pentru rămânerea în UE (...), dar nu în orice condiții şi nu așa cum o fac actualii guvernanți, adică acceptând orice vine de la Bruxelles”.
Târziu a invocat în sprijinul lui exemplele Poloniei și Ungariei, care au știut să-și negocieze politicile în favoarea interesului lor național.
Răbufnirile anti-europene sunt permanente, iar liderul AUR, George Simion, le arată tot mai des susținătorilor lui că nu deviază de la obiectivele partidului, mai ales de la cele neformulate clar: „Nu s-a semnat cu UE că trebuie să mâncăm gândaci, că trebuie să renunțăm la curentul electric și să ne implicăm în războiul din Ucraina”.
Tema războiului cu Ucraina a fost convertită de AUR în siajul propagandei ruse. Alianța pentru Unirea Românilor a ridicat de mai multe ori problema rezolvării drepturilor minorității de limbă română din Ucraina, aproape simultan cu discursurile de la Moscova despre cum România își revendică teritoriile care i-au aparținut în perioada interbelică.
Apoi, astă vară, AUR a condamnat „atitudinea slugarnică a diplomației române”, care și-a dat acordul „pentru distrugerea Deltei Dunării prin tranzitarea canalului Bâstroe de către nave sub pavilion terț încărcate cu cereale.”
Deputatul AUR Dan Tănasă a vorbit și el pe aceeași linie: „Cîțu și Ciolacu nu s-au dus niciodată la românii din Ucraina. Acum se duc la Kiev. Noi, românii, nu avem nevoie de dușmani cu asemenea slugi la conducere”.
Declarațiile de acest fel, pe jumătate adevărate, sprijină direct și indirect propaganda anti-ucraineană, anti-occidentală, anti-democratică.
Liderii AUR nu vorbesc în favoarea rușilor, dar în subsidiar fac politica Moscovei, aliniindu-se ca toți extremiștii europeni de partea interzicerii avorturilor, împotriva homosexualilor și a libertăților care îi fac pe oameni egali în fața legii, dincolo de orice alte diferențe.
Chiar dacă încă nu sunt băgați în seamă de adevărații extremiști ai continentului, liderii AUR sunt mândri să meargă pe urmele lor: să asimileze politicile liderei franceze Marine Le Pen, care și-a recunoscut legăturile cu Vladimir Putin și care în trecut a împrumutat 9 milioane de euro de la o bancă rusească, sau ale Giorgiei Meloni, care și-a moderat poziția și care e secondată în coaliția câștigătoare de Silvio Berlusconi, un prieten vechi al lui Vladimir Putin, și de Matteo Salvini, un admirator al președintelui rus.
Fratelli d'Italia - formațiunea condusă de Giorgia Meloni - e considerată postfascistă, la fel cum AUR poartă cu mândrie eticheta de neolegionar, iar liderii săi copiază îmbrăcămintea și politicile precursorilor lor.
Sabina Fati