Dan Barna a fost în criza declanşată de demiterea lui Vlad Voiculescu pompierul de serviciu.
A trebuit să stingă vâlvătaia din partid aprinsă de fundamentaliştii care încă nu au înţeles că sunt la guvernare, nu în stradă şi trebuie să-şi schimbe felul după care judecă un lucru sau altul. Lucru pe care nu l-a înţeles Vlad Voiculescu nici după ce a fost demis.
Dan Barna a trebuit să conducă şi negocierile cu PNL care au dus la împăcare, în condiţiile în care bocitoarele din partid cereau ori demiterea lui Cîţu ori ieşirea de la guvernare.
De unde se vede că una lume din USR nu se simte bine când trebuie să facă treabă, ci numai când stă pe margine şi critică. De unde se vede că dreapta măsură nu există în partid, că judecata este înlocuită de principiul fundamentalist ,,doar ai noştri au dreptate”, iar cei ce nu ţipă precum nucleul dur sunt catalogaţi drept trădători şi siliţi să facă penitenţă publică aruncând cu cuvinte grele în premier.
Lucru ce se vede şi din menţinerea USR în sondaje la acelaşi procent de dinainte, de parcă scandalul Vlad Voiculescu nu ar fi existat, de parcă omul n-ar fi fost vopsit în nuanţe de negru, ci ar fi fost alb ca laptele şi sacrificat pe altarul luptei cu mafia din Sănătate.
Cu această percepţie a trebuit să lupte în primul rând Dan Barna, cu fundamentalismul nucleului dur din partid, care trăieşte numai cu dorul măsurilor radicale, care refuză să înţeleagă cum stau lucrurile în politica reală şi de ce este nevoie de compromisuri dacă vrei să înflorească trandafirii sădiţi în piatra seacă a politicianismului meschin.
Sarcina aceasta ingrată a fost dusă de Dan Barna la bun sfârşit. Trebuie să remarc un lucru, că protocolul încheiat la urma negocierilor nu conţine imperative useriste majore care să fi forţat partenerii de coaliţie la radicalizări de poziţii, un lucru cuşer din partea şefului USR.
Dacă aceasta a fost partea serioasă a chestiunii care îi face cinste lui Dan Barna, partea amuzantă a problemei a fost lupta sa cu declaraţiile care trebuiau, spre binele partidului, să facă din negrul Vlad Voiclescu un gri spălăcit, ca USR să se poată victimiza, iar bocitorii din partid să primească ceva satisfacţii existenţiale.
Partea asta cu aruncatul de praf în ochii opiniei publice nu prea i-a ieşit domnului Dan Barna, e şi greu să prezinţi realitatea pe dos, Diana Şoşoacă să fii şi tot nu-ţi iese conversia asta totdeauna.
Dan Barna a încercat să minimalizeze vinovăţia împricinatului prin eludarea motivului demiterii, ba afirmând că acesta a fost demis din funcţie doar pentru „o neperformanţă în zona de comunicare”, ba că a fost acuzat că nu a condus cum trebuie campania de vaccinare, deşi nu avea atribuţii în acest sens.
A tot vorbit Dan Barna despre proiectele voiculesciene prezentându-le ca pe nişte piramide egiptene, dar a vorbit doar aşa, la modul general, fără să facă o analiză a stadiului fiecăruia.
De altfel, sunt unii oameni atât de talentaţi la vorbitul despre făcut, încât ascutătorul este fascinat şi ajunge să creadă că, dacă omul pare că ştie ce spune, automat va şti să și facă.
Nimic n-a spus Dan Barna despre insubordonare, nimic despre nerealizări, nimic despre ne-gestionarea pandemiei. Totul a fost despre faptul că Voiculescu n-a ştiut să explice lumii şi prim-ministrului cum luptă el la greu cu mafia din Sănătate.
Una din două, ori Vlad Voiculescu este vreun guru ale cărui vorbe sunt neînţelese, ori omul n-a avut despre ce să vorbească, pentru că s-a apucat să se ocupe de chestiuni minore sau adiacente Sănătăţii, de parcă treaba lui era doar să scotocească prin gunoiul altora din minister. Cu mentalitate de mahala, care face mare daravelă pe Facebook, n-ai cum să ajungi mare comunicator.
De altfel, discursul de după demitere al domnului Vlad Voiculescu a fost croit după acelaşi calapod strâmt şi meschin al acuzelor lipsite de substanţă, al amănuntelor prea puţin relevante, al unor lucruri greu de distins şi de decelat din încâlceala vorbelor. Acesta este profilul omului, acesta este discursul lui, degeaba încearcă Dan Barna să dreagă busuiocul, că n-are ce drege.
Este de înţeles efortul de comunicare al domnului Dan Barna, avea o guvernare de salvat şi un partid de potolit, dar asta nu justifică decât parţial ipocrizia politică a respectivului de a mermeli realitatea. Dar ce e ciudat este că, deşi Dan Barna a câştigat cumva acest meci politic, a ieşit şifonat din această întreprindere. Nu chiar ca Vlad Voiculescu, dar pe-aproape.