Cine cedează primul: Ludovic Orban sau USR PLUS? Alternativa președintelui - Interviu

- PNL este într-o situație mult mai complicată decât USR tocmai pentru că nu există în momentul de față o alternativă conturată la Ludovic Orban.
- În PNL există o puternică mișcare neoprotestantă, evanghelistă, care a acceptat un compromis cu Ludovic Orban, dar care în momentul de față are o bună oportunitate să preia conducerea partidului
- PNL nu va ieși bine din această situație, dar nici USR nu va ieși bine, pentru că încrederea în capacitatea de parteneriat va scădea.
- PSD devine doar artificial, ca după alegerile din 2000, un partid rezonabil, pentru că este un partid care s-a PRM-izat.
Cine cedează primul: Ludovic Orban sau USR PLUS? Alternativa președintelui - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span>

Cu o formațiune de tip fascist intrată aproape pe neobservate în Parlament, deși erau semnale în ultimele sondaje de opinie, PNL și USR PLUS nu reușesc să ajungă la o înțelegere rezonabilă pentru guvernare.

Are Ludovic Orban șanse pentru o a doua nominalizare sau va recurge președintele Iohannis la o soluție independentă?

Lucrurile nu sunt tocmai simple și e firesc ca partidele să vrea să își plaseze liderii în funcții importante, spune politologul Cristian Pîrvulescu, întru-un interviu acordat SpotMedia.ro, dar riscul de a intra în guvernare cu o coaliție deja slăbită de conflicte ar putea fi speculat tot de PSD, un partid care s-a PRM-izat, în pofida încercării de a se prezenta ca reformat.

Vezi şi alte opinii şi interviuri semnate de Magda Grădinaru

“Lupta pentru ciolan”, așa au fost cel mai adesea redate în presă tentativele de a ajunge la o formulă de guvernare. Așa se vede, ca o personalizare și o luptă, de fapt, pentru supraviețuire. Între cine este? Între Ludovic Orban și Dan Barna? Între Ludovic Orban și PNL? Între Ludovic Orban și Klaus Iohannis?

Eu nu o văd ca o luptă pentru ciolan, știu că este o formulă apreciată de mulți jurnaliști și de către opinia publică, dar este de fapt o încercare a partidelor politice, care se află într-un proces de negociere dură și deloc prietenoasă, a unei formule de guvernare.

Partidele sunt formate din oameni, iar oamenii sunt plasați în poziții. Un partid politic așa se și definește, ca o organizație care își plasează conducătorii în poziții de putere pentru a susține anumite politici și pentru a obține anumite avantaje.

Partidele politice există dintotdeauna și, contrar iluziilor unora, vor exista. Vorbim de 2.500 de ani de istorie a partidelor care au acționat în modul acesta și, încă multă vreme de acum încolo, așa se va întâmpla. Până și în dictaturi partidele erau necesare, pentru că nu se poate guverna direct, iar într-o democrație liberală partidele reprezinte forma de cooperare cu societatea.

Partidele sunt parte a societății civile, nu sunt suspendate pe din afară, e adevărat că ele sunt parte a societății civile când sunt în opoziție, iar când ajung la guvernare sunt asociate cu instituțiile și birocrația.

Mesajul lui Iohannis pentru românii sătui de împărțirea funcțiilor: Ne place, nu ne place, politicienii conduc țara. Dă vina pe USR-PLUS pentru blocajul negocierilor

Revenind la situația noastră. Partidele încearcă să-și promoveze oamenii în funcții de conducere în raport cu rezultatele obținute și cu sistemul de negociere.

Negocierea este foarte dură, asta pentru că USR a transgresat toate regulile negocierii, transformând totul într-o ofensivă total neprietenoasă împotriva PNL.

Atmosfera de campanie continuă și după campanie, ceea ce face foarte dificilă atingerea obiectivelor. Mai mult decât atât, USR încearcă să transfere conflictul în interiorul PNL, slăbind un partid cu care ar urma să fie partener, precum și cu președintele Iohannis.

Este o rațiune care riscă să compromită viitoarea guvernare de la început, indiferent care va fi rezultatul negocierii și oricine va fi viitorul prim-ministru. Va fi foarte greu după o asemenea operațiune ca imaginea guvernării să se refacă, iar asta va avea efecte directe asupra acțiunilor viitoarei guvernări, reforme și așa mai departe.

A pune sub semnul întrebării un partener, care a obținut un rezultat mai bun în alegeri, care are o structură politică locală mai bine organizată, este o formă de negociere atipică și foarte brutală.

Această brutalitate pare să fie rezultatul campaniei electorale, care a creat deja un sistem de reacție care nu mai poate fi oprit.

Să le luăm pe rând. Este aceeași miză a PNL cu cea a lui Ludovic Orban? Din ce ați spus până acum înțeleg că da, miza partidului fiind cea de a-și plasa liderul.

Liderul formal, într-o poziție importantă. Dacă nu cea de prim-ministru, normal era să fie o poziție importantă precum cea de președinte al Camerei.

USR nu a acceptat regula jocului, nici nu a negociat, a transformat totul într-o discuție publică, nerespectând principiile negocierii politice.

Transformând totul într-un joc așa-zis democratic, dar de fapt într-o presiune asupra PNL și într-o încercare de compromitere a PNL. Orice se va întâmpla, PNL nu va ieși bine din această situație, dar nici USR nu va ieși bine, pentru că încrederea în capacitatea de parteneriat cu PNL va scădea.

Mai mult decât atât, principalul avantaj după acest scandal nu-l are nici PNL, nici USR-PLUS, nici UDMR, nici președintele Iohannis. PSD, care a devenit odată cu intrarea AUR în Parlament un partid aproape rezonabil, devine un posibil partener de guvernare.

Când iese președintele Ciolacu și spune că domnul Iohannis ne-a felicitat că am câștigat alegerile, brusc sună ca și cum victoria ar fi majoră.

Nu este o victorie. Într-o democrație, poporul este cel care contează. Poporul este format din cei care participă la vot și cei care nu participă, care acționează în egală măsură la vot.

Neparticiparea la vot nu este doar efectul pandemiei, câtă vreme în mod tradițional românii nu participă la vot la parlamentare din 2008. Acum a fost cu 7% mai mică decât în 2016, 32 față de 39, 34 cu tot cu diasporă.

Era previzibil pentru mine, din cauza pandemiei. În cazul unei prezențe mici la vot, partidele care își pot mobiliza electoratul, precum PSD, câștigă mai bine.

AUR, profitând de rețelele la care avea acces, cele ale fundamentaliștilor religioși ortodocși și neoprotestanți, plus conspiraționiștii, a reușit să mobilizeze un electorat care nu este, numeric, extraordinar, dar la o prezență atât de mică la vot înseamnă 10%.

Să facem aici o paranteză. Când spuneți că a reușit să mobilizeze rețelele, au făcut asta accesând baze de date?

Nu baze de date ci rețele, știu ce am spus, mă refer la rețelele sociale, dar și la un model de relaționare între grupări, care este moștenit în mare măsură de la Coaliția pentru Familie, dar are și alte elemente, este un conglomerat între neo-legionari, conspiraționiști, naționaliști extremiști care nu au foarte multe lucruri în comun.

Dar fascismul prin asta se și definește, iar partidele politice în loc să conștientizeze că există un pericol grav pentru democrație și să găsească o soluție să transmită un semnal sănătos societății românești, se blochează într-o luptă sterilă pentru poziții, în loc să le distribuie cât de poate de clar și de discret, așa cum se face în orice democrație parlamentară.

Sunt un observator al vieții politice belgiene, făcând naveta la Bruxelles, inevitabil asist la viața politică belgiană. Doi ani de zile au negociat, minuțios. Acolo ca să nu fie implicat regele, există un sistem de așa-numiți formatori, altfel spus consultările sunt făcute de personalități politice împuternicite să negocieze cu partidele și să propună apoi regelui.

Belgia are prim-ministru desemnat, la 21 de luni de la căderea guvernului

Doi ani, cu pandemie cu tot, au negociat până au găsit o formulă care să fie suficient de suplă, propunându-și să pună o barieră clară neofasciștilor și să-i împiedice pe naționaliștii flamanzi să ducă în criză țara. A fost greu, dar noi nu avem atâta timp la dispoziție, nici nu avem atâtea crize, nefiind atât de fragmentați.

Dar nici aceeași cultură politică, Belgia are o tradiție lungă de a forma coaliții.

Peste tot unde nu sunt sisteme majoritare, unde apar majorități artificiale și se mută viața politică în stradă – Franța, SUA, Marea Britanie, în țările europene în care există repartizarea proporțională a voturilor există și tradiția negocierii. La noi toate guvernele din 1992 încoace au fost guverne de coaliție. Toate.

De ce la noi există percepția negativă că, dacă nu se formează guvernul într-o săptămână, este clar că nu reușesc să se înțeleagă pentru interesul public.

Din perspectiva politologului, pentru că avem un sistem cu un partid dominant, PSD a dominat toți acești 30 de ani, inclusiv aceste alegeri.

Din poziția de partid dominant, el face mult mai repede majorități decât PNL care nu este în poziția de partid dominant, și-a dorit să fie, dar nu a ajuns. Și atunci i se contestă poziția de partener politic, pur și simplu.

Concurența dintre PNL și USR continuă după alegeri, pentru poziționarea în fața așa-numitului electorat de centru dreapta, dacă ne uităm în comunicatul USR.

Cele două partide par, cel puțin așa cred consultanții lor, că au un electorat comun, dar această luptă fratricidă între partide care au aceleași valori și s-ar putea adapta nu face decât să-i favorizeze pe extremiști.

Iar PSD devine doar artificial, ca după alegerile din 2000, un partid rezonabil, pentru că este un partid care s-a PRM-izat, care a promovat același gen de idei, care a pierdut o parte din electorat – Vasile Dâncu spune că o cincime față de localele din septembrie, în favoarea AUR.

Asta ar însemna că toți votanții AUR sunt de la PSD, ceea ce nu este exclus.

Dar PSD a venit și cu o garnitură nouă, cu oameni care s-au potrivit temei dominante în societate.

PSD a vrut să creeze imaginea unui partid care se schimbă, chiar și față de situația din vară.

Alexandru Rafila a fost un candidat perfect pentru asta si a atras electoratul din clasa mijlocie-mică, funcționarii din Vechiul Regat, care n-ar fi votat cu PSD altfel.

Ăsta e și motivul pentru care ProRomânia nu a mai intrat în Parlament, Rafila pe listele lor ar fi atras acele voturi, dar așa s-au dus la PSD, care PSD oferise acestor categorii și o serie de avantaje.

Voturile PMP unde s-au dus?

La AUR, parțial. Contrar a ceea ce spun liderii partidelor, AUR se vedea în sondaje în ultimele săptămâni de campanie, din ce în ce mai bine. Se reliefa cât se poate de clar.

Există și spirala tăcerii, oamenii nu recunosc că votează cu extremiștii, știm asta și de la PRM și din situații din alte țări. Puteați observa la anumite partide politice, precum PMP, o redirecționare spre dreapta, poziționarea privind parteneriatul civil.

Acele rețele create de Coaliția pentru Familie au fost activate, nu putem scoate din contextul politic declarațiile patriarhului Daniel sau ale lui Teodosie al Constanței. Sau cele, din ziua votării, ale mitropolitului Ardealului. Toate aceste declarații vorbesc despre o intenție clara. Privind acum retrospectiv declarația patriarhului de după Sfânta Paraschiva.

Cum arată miza pentru Dan Barna? E aceeași cu cea a USR PLUS? Am văzut mesaje diferite, nu disonante, dar diferite, ale celor doi lideri, Dan Barna și Dacian Cioloș.

Și aici, ca-n fiecare partid politic, există și o carieră individuală a președinților, iar cariera lui Orban s-ar putea să fie pe panta descendentă, câtă vreme cariera lui Cioloș tocmai tinde să revină, după o perioadă de stagnare.

Barna are mai puține șanse în raport cu Cioloș, din diferite motive, inclusiv din pricina relației personale dintre cei doi, să reziste în funcția de președinte al partidului.

De aceea, s-ar putea să fie cel puțin la fel de important ca pentru Orban, dacă nu mai important, să fie președinte al Camerei Deputaților, deși formula vicepreședinte al Guvernului, pentru un partid de talia USR, era o formulă onorabilă.

Și echipa de negociere a fost astfel gândită încât să conțină un echilibru relativ între cele două partide. Congresul USR PLUS e mult mai repede decât cel al PNL, unde va fi ales un singur președinte și intuiția ne spune că acela care are mai multe șanse ar fi Cioloș, inclusiv datorită carierei europene.

Pentru Barna,  o soluție de revenire ar fi o poziție politică puternică, nu în Guvern, pentru că nu are putea fi prim-ministru, ci în Parlament.

Calculul pe care l-au făcut anterior a fost greșit, al ambilor, și al lui Orban, și al lui Barna. Nu au văzut această situație, au fost înșelați de sondajele de opinie, așa că au ajuns la o confruntare care pare personală.

Miza USR nu este aceeași ca a PNL. PNL este într-o situație mult mai complicată  decât USR, tocmai pentru că nu există în momentul de față o alternativă conturată la Ludovic Orban. Ea se poate forma până în aprilie, când e congresul, dar în momentul de față nu există și această atitudine a provocat o criză în partid, care riscă să blocheze guvernarea.

Gândiți-vă, la începutul guvernării este incredibil așa ceva, asta în momentul în care PSD a trecut de congresul său, a trecut de perioada crizelor și poate privi relaxat situația.

Începe Ludovic Orban să piardă și partidul? Spuneți că nu există alternativă pentru președinția PNL.

Pentru moment, dar ea poate exista.

Oricum, el a fost un punct de echilibru între diferitele tendințe. Ludovic Orban a devenit președinte tocmai navigând între diferitele tendințe, pentru că după această fuziune PDL – PNL, niciodată realizată integral, mai rămâneau și diferențele din interiorul fiecăruia dintre partide, diferențe de cultură politică, de cultură organizațională.

Nu putem să nu remarcăm, eu am mai făcut-o în interviurile cu dumneavoastră, că în PNL există o puternică mișcare neoprotestantă, evanghelistă, care a acceptat un compromis cu Ludovic Orban, dar care în momentul de față are o bună oportunitate să preia conducerea partidului.

Iar domnul Sigartău reprezintă o asemenea orientare.

Mulți considerau că Ludovic Orban este un președinte efemer, care nu va rezista decât câteva luni, urmând să fie înlăturat. A rezistat, însă, a devenit și prim-ministru, a câștigat alegeri, dar la primul eșec evident că s-a clătinat.

De asta vorbeam despre o pantă descendentă, dar și Cioloș a fost pe o pantă descendentă și a revenit, neavând aceeași experiență politică. Orban este un politician cu o foarte mare experiență și care are o bună cunoaștere a partidului.

E mingea la Klaus Iohannis? Președintele pare că a lăsat cumva problema la partid și la USR PLUS.

USR PLUS este considerat responsabil și este o lipsă de fairplay a încerca să forțezi o criză în partidul advers, încercând să iei ostatică opinia publica. Foarte multă lume, mai ales electoratul USR, nu are o bună percepție a PNL, din diferite motive: o parte din electoratul USR este fostul electorat al lui Traian Băsescu, cu vechi ranchiune față de PNL, apoi ranchiunile față de USL.

Problema e că Ludovic Orban nu a fost niciodată activ în acea zonă, a fost un critic al Guvernului Tăriceanu între 2004 și 2008, nici nu a părăsit partidul cu cei care au format PLD, apoi PDL, a criticat USR, a avut o poziție principială și minoritară.

Ce șanse are să fie tot el prim-ministru?

În măsura în care partidul îl sprijină, șansele lui pot să crească, dar rămân în continuare destul de limitate.

Dacă USR nu acceptă o asemenea formulă, situația devine dificilă.

Dacă nu are șanse, nu îl sprijină partidul, nici Orban nu pare a-l sprijini pe domnul Cîțu, înșelat, iată, a doua oară.

Părerea mea e că domnul Cîțu a fost o variantă de compromis, așa cum era și la sfârșitul lunii februarie. Atunci era varianta de compromis pentru realizarea alegerilor anticipate și ne dăm seama ce bine ar fi fost să le avem atunci.

Acum, pentru un Guvern să zicem de deschidere, până când lucrurile în partid și în societate se aranjează.

Și dacă negocierile eșuează?

Președintele a fost clar, nu s-a retras, a spus foarte clar că nu va lăsa țara fără Guvern. Va propune pe cineva în termenul stabilit.

Vom avea o propunere, fie negociată între partidele politice, fie, dacă partidele nu vor fi capabile să ajungă la un compromis, președintele va propune o persoană independentă, care să poată să formeze o majoritate politică.

Dar nu este ceea ce își dorește și cred că a transmis un avertisment cât se poate de clar USR, să devină rezonabil.

Un premier din partea USR PLUS ar fi posibil?

În măsura în care partidele vor accepta o asemenea situație.

Mi-e greu să cred că PNL va renunța la funcția de prim-ministru, mai degrabă va renunța la Ludovic Orban.

Și asta dintr-un motiv constituțional simplu, principala funcție în stat e cea de prim-ministru.

Citește mai multe despre negocierile pentru formarea coaliției de guvernare