PSD nu mai e un partid al pensionarilor, iar pe grupe de vârstă profilurile votanților USR-PLUS și AUR sunt asemănătoare, în schimb, aceste două partide sunt opuse la capitolul studii superioare, menționează sociologul Dan Jurcan, director de cercetare la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES).
Într-un interviu acordat în avanpremieră pentru SpotMedia.ro, sociologul Dan Jurcan prezintă mai multe aspecte care reies din analiza efectuată de IRES ce va fi publicată în zilele următoare, în legătură cu structura pe grupe de vârstă / studii / mediu a votanților partidelor clasate pe primele locuri la alegerile parlamentare.
În plus, Dan Jurcan răspunde și la câteva întrebări care au stat pe buzele tuturor în ultimele zile, printre care: Cum a reușit AUR să obțină aproape 9% într-un timp atât de scurt? Care au fost cauzele principale ale absenteismului? Ce rol au jucat Biserica și pandemia în configurarea noului Parlament?
Spuneți-ne mai întâi cum arată profilele votanților PSD, PNL, USR PLUS și AUR. Cum au votat tinerii, cum s-a votat în mediul urban?
Se remarcă la aceste alegeri o schimbare în structura de vot față de ceea ce s-a întâmplat în 2016. De exemplu, știam despre PSD că e un ”partid al pensionarilor”, în sensul că aproape 50% dintre votanți aveau peste 65 de ani, iar acum vedem că procentul lor este de circa 32%. În schimb, 18% sunt tineri.
La PNL, unul din cinci votanți e pensionar (circa 20%), iar la AUR, partidul-surpriză, vedem doar 6% pensionari, așadar, nu ține ipoteza că e un partid de sorginte PRM-istă (PRM în general se adresa unor nostalgici ai comunismului și ai naționalismului comunist).
Să știți că pe grupe de vârstă, AUR seamănă foarte mult cu profilul celor de la USR-PLUS. USR-PLUS are 45% dintre alegători cu vârste între 18-35 de ani, iar la AUR procentul este de circa 40% (repet, acești tineri, foarte mulți, nu au nicio legătură cu PRM, PRM a dispărut și mulți dintre ei aveau atunci 10-12 ani, deci este cu totul altceva aici).
Dacă pe grupe de vârstă profilele sunt similare, în schimb pe partea de studii cele două partide sunt clar în opoziție. La USR-PLUS găsim 37% cu studii superioare, pe când la AUR sunt doar 8%. Din acest punct de vedere, profilul AUR seamănă mai degrabă cu cel al PSD (9% studii superioare) și PNL (16%).
Deci, în general, AUR este un partid al celor cu studii elementare și studii medii.
Pe distribuție Urban/Rural, lucrurile sunt relativ echilibrate, nu sunt diferențe majore, seamănă foarte mult cu profilul celorlalte partide: 53/47 %. Profilul este relativ similar și pentru PSD, PNL, Pro România, mai puțin USR-PLUS, care are un public preponderent urban: 72%.
Cum a reușit AUR să obțină acest succes electoral fulminant, într-un timp atât de scurt, dacă ne gândim la rezultatul foarte slab obținut la alegerile locale din 27 septembrie?
În condițiile în care a existat un embargo aproape implicit la posturile comerciale, cred că răspunsul constă în strategia de gherilă pe care a adoptat-o. Și pe Facebook!
A țintit în foarte multe grupuri, inclusiv în grupuri ale celor care erau de altă orientare politică. I-a adunat pe nehotărâți și pe cei care au început să își piardă încrederea în propriile partide.
În al doilea rând, a avut o foarte bună rețea în teritoriu. Nu uitați că în timp ce celelalte partide stăteau în liniște și respectau măsurile antipandemie, AUR era la Alba Iulia, era la Focșani, era la București pe la metrou, cu alte cuvinte erau pe străzi, încercau să convingă.
AUR vine clar pe fondul mesajelor anti-sistem, asumate inițial de USR. Dar cei de la USR-PLUS s-au instituționalizat, au pășit din stradă în Parlament, și au lăsat un spațiu gol, care a fost ocupat de AUR.
Pe de altă parte AUR vine și pe zona naționalistă, care a fost asumată de Dragnea în 2016, dar abandonată de noul PSD pentru a fi pro-european. În acest spațiu gol au intrat cei de la AUR.
Pe de altă parte, analizând ce spun ei, vedem că ei vor o Românie în Europa, dar nu într-o Europă ”neomarxistă”. Pe scurt, când e vorba de drepturile LGBT ei spun că vor familie, când e vorba despre globalism și multiculturalism cu orice preț, ei vin și opun patriotism și naționalism, când e vorba de secularizare, ei vin și opun credința, când e vorba de piața liberă la modul absolut, ei propun protecționismul economic.
Altfel spus, e un soi de iliberalism conservator pe care îl vedem deja în Polonia și Ungaria, și care, iată, începe să capete o nuanță politică și în România. Deocamdată e undeva pe la 10%, iar noi știm din experiența ultimilor 30 de ani că acest profil nu depășește 20-23%, în zilele cele mai proaste (PRM a reușit să obțină acest scor în anii 2000).
Cum s-a întâmplat? A fost și din cauza partidelor tradiționale, care au ignorat anumite semnale care existau în societate.
Noi le-am măsurat și în sondajele de opinie, dar ele nu s-au regăsit în mesajele politicienilor. Pe acest deficit de comunicare între partide și electorat, cei de la AUR au găsit soluția (cel puțin temporar). Rămâne să vedem cum se vor poziționa celelalte partide față de această nouă mișcare. Fiindcă deocamdată e o mișcare care s-a transformat într-un partid.
Partidele-sectă, Elitele de pe margine şi Poporul abstract. Ţara pe care credeam că ne-o cunoaștem
Ce ne puteți spune despre succesul AUR în diaspora? Să zicem că aici, în țară, ești, poate, neinformat, dezinformat, manipulat etc, dar în diaspora?!
Au avut un mesaj și au avut o prezență acolo. Nu uitați că la alegerile europarlamentare și prezidențiale, Rareș Bogdan de la PNL era prezent aproape peste tot în diaspora – a fost în Italia, în 10-15 locuri, în Spania, în Franța. Atunci PNL a fost mult, mult mai activ. La fel și USR-PLUS. Acum nu au mai reușit.
Pe de altă parte, trebuie să ne uităm și la profilul celor din diaspora:
Cred că AUR a avut o campanie online foarte bună și o rețea de oameni care a reușit să convingă, un lucru pe care celelalte partide nu l-au mai făcut. Au crezut că li se cuvine, PNL a crezut că e suficient să îl aibă pe președinte drept vector de imagine, dar s-a dovedit că lucrurile nu au fost chiar așa, ba dimpotrivă.
Președintele și-a abandonat, într-un fel, rolul instituțional, a devenit un soi de trompetă (sună urât, știu) a PNL în ultimele două luni, în condițiile în care înainte a fost într-o tăcere deplină.
Acum, în fiecare zi: ”PSD e de vină!”. A fost un mesaj devenit necredibil prin repetiție, deși repetiția e o metodă recomandată în propagandă. A reușit să irite inclusiv electoratul PNL (care s-ar fi așteptat la un mesaj mai inteligent, nu la un mesaj atât de simplificator) și să solidarizeze, în schimb, electoratul PSD, care, așa înfricoșat de Covid cum a fost, a ieșit la vot.
Nu a fost soluția câștigătoare pentru președinte, se vede lucrul acesta, dar, din păcate pentru PNL, plătește Ludovic Orban, care e mai degrabă un țap ispășitor în toată povestea.
O altă surpriză la aceste alegeri a fost prezența extrem de scăzută la vot. Care au fost cauzele? Cât de mult a contat pandemia?
Noi am măsurat puțin intenția de vot chiar în ziua votului și reieșea că cel mai probabil, spre sigur, vor merge la vot 38-39%. Dar există o diferență între intenție și comportament, știm lucrul ăsta, iar prezența a fost de circa 32%, mai redusă față de 2016, când a fost de 39%.
Sigur că putem să punem asta și pe seama Covid, a fricii, dar numai 30% dintre respondenți ne-au spus că există un risc de îmbolnăvire la urne. Apoi, ne-am fi așteptat să vedem că absentează grupurile mai vulnerabile, de exemplu, pensionarii, or vedem că nu e chiar așa, pensionarii au ieșit la vot (într-o măsură mai mică față de 2016, dar același lucru s-a întâmplat și cu cei din celelalte categorii).
Reținerea de a ieși la vot s-a manifestat relativ echilibrat în toate grupele de vârstă.
Pe de altă parte, au existat și niște schimbări care i-au demoralizat pe tineri. Foarte mulți tineri nu au domiciliul în localitatea respectivă, sunt mai mobili, lucrează dar nu și-au pus în ordine actele, nu și-au făcut viza de flotant etc. și s-au trezit că nu pot să voteze.
Chiar eu am fost în situația asta. De obicei votam oriunde, pentru că era vot pe liste, acum mi-au zis că trebuie să merg în circumscripție, iar dacă e vorba de București, trebuie să mergi fix la secția ta de vot, nu poți vota oriunde.
Au fost mici schimbări de genul ăsta care au dus la o demobilizare, inclusiv în diaspora, unde li s-a solicitat (în mod absurd!) să aibă documente suplimentare din partea statului respectiv, deși puteau să voteze în baza pașaportului.
A fost modificată legea, nu pot să spun că e responsabil Guvernul sau e Parlamentul, dar a fost o stare care a demobilizat.
Totuși, sunt explicații contextuale, și cele legate de Covid, și cele legate de dificultatea de a participa la vot justificată birocratic, pentru că, în ultimă instanță, cel care s-a simțit responsabil s-a dus la vot. Dar studiile noastre ne arată că 90% dintre români sunt dezamăgiți de partide, așa că putem găsi explicația acestui absenteism, care, în esență, este un răspuns politic, electoral.
Pe acest fond, de dezamăgire a unui anumit tip de electorat, apare un vot pentru un partid de tip AUR, cu un mesaj deocamdată greu de categorisit. Știm că sunt iliberali, mizează pe patrie, pe familie, pe țară, pe patriotism, dar e un mesaj care pentru mulți nu ține neapărat de secolul XXI. Dacă mai adăugăm moartea, suntem în anii ’35- ’40 din secolul trecut...
Dar dacă mai adăugăm și Biserica? Ce impact au avut toate deciziile și scandalurile legate de slujbele în biserică, de lingurița unică, sărutatul icoanelor, de pelerinaje?
Sunt convins că au potențat, au avut un rol de catalizare, pentru că cei de la AUR au fost singurii care au fructificat și politic asta. Nu uitați că peste tot unde au apărut interdicții privind participarea la pelerinaje și alte evenimente de acest gen au apărut și membri ai AUR, cu steaguri etc.
Nici măcar nu s-au identificat, dar au creat un anumit tip de mesaj care rezona oarecum cu revolta față de interdicții.
Cred că aici Guvernul Orban a greșit fundamental, pentru că a tratat cetățeanul ca pe un potențial infractor, mai degrabă, ca pe un individ incapabil să înțeleagă rostul restricțiilor, în loc să îl trateze ca pe un partener.
PNL era la 35% în sondaje în urmă cu o lună, iar acum vedem rezultatul de 25-26%. E clar că nu au gestionat bine comunicarea, au luat tot soiul de măsuri contradictorii (ce decideau dimineața anulau seara), plus că multe dintre măsuri au fost interpretate ca un soi de inechitate, de tratament inegal, atunci când a fost vorba despre companii românești vs multinaționale (piețele au fost închise, dar exista aglomerație în supermarketuri, cazul HORECA ș.a.m.d.).
Nu m-ar mira să aflu că mulți dintre alegători să se fi demobilizat din cauza asta sau să se fi reorientat.
