Cel mai prost scenariu pentru Ucriana ar fi un război de uzură, care nu ar permite începerea reconstrucției după distrugerile făcute de ruși. Moscova ar ține astfel sub asediu Donbasul, dar fără a opri bombardamentele în alte zone, tocmai pentru a fragmenta armata ucraineană.
Am vorbit cu expertul în spațiul ex-sovietic Ileana Racheru, director al Direcției Furnizare Expertiză, Institutul Diplomatic Român, despre noua etapă în care a intrat războiul dus de Rusia în Ucraina.
Războiul din Ucraina e într-o nouă etapă, asaltul asupra Donbasului este mult mai puternic. Care e aici cel mai prost scenariu?
Cel mai prost scenariu este cel al unui război de uzură care va continua timp de câțiva ani. Un alt scenariu prost este un armistițiu, și nu un tratat de pace, care va pune capăt ostilităților doar temporar, cu prevederi care nu vor fi implementate, o reluare a ceea ce s-a întâmplat după semnarea Acordurilor Minsk I și II.
Ocuparea regiunilor Donetk și Lugansk, între granițele administrative care există acum în legislația Ucrainei - Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk, entități separatiste și recunoscute doar de Federația Rusă, aproximativ 18 mii km, în vreme ce obiectivul anunțat de Kremlin în februarie 2022 ar fi un teritoriu de aproximativ 55 mii km - va fi un deziderat foarte greu de realizat, judecând după performanțele de până acum ale armatei ucrainene.
În plus, în cele două regiuni, ucrainenii au trimis cei mai buni combatanți. Evident, excluzând posibilitatea folosirii armelor chimice de către ruși.
Ar trebui să adauge și sancțiuni mai drastice, o intensificare a eforturilor pentru renunțarea la importurile de gaz.
Ucraina a renunțat să mai ceară no-fly zone, ne amintim că în primele săptămâni ale războiului asta era solicitarea pe care președintele Zelenski o făcea cu fiecare discurs. Acum, Ucraina cere mai multe arme. Cum arată până acum sprijinul Occidentului? Ce ar putea face mai mult/mai bine?
Occidentul ar trebui să ofere Ucrainei mai mult armament. În același timp, ar trebui să multiplice presiunile asupra Rusiei pentru deschiderea, în condiții de siguranță, a cât mai multor coridoare umanitare și de evacuare.
Cred ca întreg mapamondul a văzut cererile disperate de ajutor care vin din subsolurile uzinei metalurgice Azovstal, unde se adăpostesc aproximativ 1.000 de civili.
La începutul agresiunii ruse asupra Ucrainei, erau temeri în ceea ce privește o lărgire a războiului în Transnistria și apoi Republica Moldova. Mai există acest risc?
Având în vedere faptul că armata rusă nu a reușit sa ocupe Nikolaiev și Odesa, cred că acum pericolul este tot mai îndepărtat.
În plus, trebuie reținut faptul că autoritățile separatiste de la Tiraspol, deși sunt loiale Moscovei la nivel de discurs, în mesajele de propagandă și au nevoie de sprijinul politic al acesteia, sunt conștiente că o eventuală participare la război ar amenința grav afacerile din regiune.
Victor Gusan, oligarhul care controlează holdingul Sherif (care are monopol asupra multor bussiness-uri din regiune), deja are pierderi financiare importante în afacerile din/cu Ucraina. Se pare că acesta are proprietăți în regiunea Odesa, afaceri în domeniul comunicațiilor.
În plus, portul Odesa era foarte important pentru mărfurile care ajungeau in Transnistria. Regiunea este dependentă și de tranzitul pe care îl asigura Chișinăul, precum și de comerțul cu UE, Transnistria fiind beneficiară DCFTA.
De notat faptul că, în contextul unor știri de propagandă care anunțau că de pe teritoriul Transnistriei au fost lansate rachete către localitatea Vinita din Ucraina, liderul nerecunoscut Vadim Krasnoselskii s-a grăbit să anunțe că informațiile sunt false. La fel a procedat și atunci când au fost făcute anunțuri false cu privire la amplasarea unor bombe în clădiri publice din Transnistria.
În același timp, se pare că tehnica militară din Transnistria este foarte veche și că potențialele acțiuni ale celor 2.000 militari ai Federației Ruse, la care se adauga forțele separatiste, ar putea fi ușor reprimate de ucraineni.
În Transnistria se menține, totuși, pericolul constant al unei provocări, care ar putea avea ca victimă principală Chișinăul, precum și situația neclară a securizării depozitelor de armament de la Cobasna (aproximativ 20 mii tone armament și muniții).
Până acum, Rusia nu se poate lăuda cu mari reușite militare. Dar cu mari crime, da. Care sunt cauzele unei armate neperformante, putem spune și cât își poate ea reveni? Ne putem aștepta la o invazie mai ușoară a Donbasului?
Corupția din armată, în special în ceea ce privește achizițiile, dotările. La aceasta se adaugă greșelile de strategie și de analiză.
S-a crezut în mod greșit că războiul din 2022 va fi o reiterare, la scară mai mare, a campaniei din 2014 în care Crimeea a fost anexată fără opoziție militară din partea Kievului și cele două republici separatiste au fost create rapid.
În plus, Kremlinul a mizat greșit pe susținerea ucrainenilor pentru acțiunile sale anexioniste, doar că aceștia au arătat că, deși erau nemultumiți de președintele Zelenski, cotat la acel moment cu aproximativ 25% în sondaje, nu erau dispuși să schimbe democrația neconsolidată și profund afectată de corupție din Ucraina cu semi-dictatura lui Putin.
Toate analizele pe care le-am citit până acum menționează că este prea devreme pentru a stabili dacă bătălia pentru Donbas va fi mai ușoară pentru Rusia. Riscul unui război de uzură este foarte mare pentru ambele armate.
De importanță majoră sunt orașele Izium - care are o poziție strategică importantă, pentru că face legatura între Harkov si Donbas, și Mariupol, de a cărui cucerire depinde realizarea unei conexiuni terestre între Crimeea și Federatia Rusă.
În același timp, cred că Rusia va continua loviturile aeriene în orașele importante ale Ucrainei, pentru a nu permite armatei ucrainene să se concentreze exclusiv asupra Donbasului, o localizare a conflictului doar în est și inițierea eforturilor de reconstrucție.
Obiectiv vorbind, Federația Rusă avea nevoie strict de această fâșie de teritoriu, a cărei ocupare ar putea să asigure aprovizionarea cu apă a peninsulei. În rest, angajarea într-un război extins pe teritoriul Ucrainei nu are nicio justificare.
Aderarea Ucrainei la NATO nu era în discuții nici măcar pe termen mediu, probabil nici pe termen lung, având în vedere teritoriile ocupate din Donbas și Crimeea, iar ideile cu privire la denazificare și eliberarea etnicilor ruși sunt de-a dreptul aberații.
Eșecurile de până acum nu vor împiedica însă propaganda rusă să mintă cu privire la realitățile din Ucraina. Acum, regimul Putin încă mai are ocazia să se mențină la putere, dar Ucraina este în mod cert începutul sfârșitului pentru acesta.
Cât de posibil este pericolul folosirii unor arme tactice/chimice sau chiar nucleare? Care e limita lui Putin și în ce condiții poate fi ea depășită?
Cred că răspunsul corect este: nimeni nu știe.
Putin a fost întotdeauna imprevizibil. Nimeni nu a anticipat că va anexa Crimeea în 2014, iar în 2021-2022, scenariul unui atac total asupra Ucrainei era ultimul avansat de către experți serioși atât occidentali, cât și ruși, din simplul motiv că menținerea unei eventuale ocupații, precum și schimbarea regimului de la Kiev, avea șanse minime de reușită.
Totuși, regimul Putin este unul foarte sângeros.
Putin a venit la putere în contextul atacurilor de la blocurile din Moscova, atacuri cu privire la care s-a speculat întemeiat că ar fi fost făcute de serviciile secrete. Tot Putin a pus capăt conflictului din Cecenia, după ce a ras Groznîi de pe fața pământului.
În același timp, Rusia a fost de partea regimului Assad, în chestiunea utilizării armelor chimice de către acesta în războiul din Siria.
Ce se petrece în interiorul Rusiei? Avem, pe de o parte, tabloul unui stat totalitar, care arestează orice protestatar, și, pe de altă parte, există această așteptare, ca rușii să-și răstoarne conducerea. Sau măcar o facțiune din servicii să facă asta.
Serviciile par strâns unite în jurul lui Putin. Mi se pare totuși fezabil scenariul unei lovituri de palat, motivat de necesitatea de a-l găsi pe Putin ca unic vinovat de război și de a negocia cu Occidentul ridicarea sancțiunilor.
Nu cred însă că actualul sistem de putere din Rusia este capabil să aducă la conducere un personaj cu viziuni politice democratice.