Zilele acestea se dă în Ucraina o bătălie pe care sunt convins că toți oamenii care contează din structurile politice și de apărare la nivel înalt ale României o urmăresc cu atenție. Bătălia de la Nikolaiev.
Căderea orașului ucrainean de câteva sute de mii de oameni și cu singurul pod permanent peste Bugul de Sud nu doar că ar deschide drumul spre centrul Ucrainei, dar mai ales ar tăia legăturile restului Ucrainei cu Odesa, marele port din sud. O mișcare strategică de importanță majoră. Nu doar pentru Ucraina, ci și pentru Republica Moldova și România.
Dacă Nikolaiev cade, prima problemă e că războiul se apropie periculos de mult de granițele celor două state vorbitoare de limba română. Este posibil chiar ca forțele rusești să ajungă pe granița cu cele două încercând să încercuiască Odesa dinspre nord.
Ce putem avea dacă ajungem acolo? Probleme.
În mod normal, nu avem de ce ne teme direct în România. Așa cum am mai spus-o, isteria că ‚‚vine războiul peste noi’’ ar trebui să înceteze. Rusia ar trebui să fie inconștientă să atace militar un stat NATO, după ce că este prinsă oricum într-o bătălie crâncenă cu Ucraina, un stat mult mai slab. În plus, n-ar avea șanse în momentul ăsta.
Dar Rusia nici n-ar avea nevoie să ajungă acolo. Pentru ea ajungerea la granițele României ar fi prilej de a declanșa un război psihologic, o inducere a unei temeri extreme în rândul populației care să facă Guvernul s-o lase mai moale cu susținerea Ucrainei.
Ar fi, de altfel, și posibilitatea de a aduce armate noi, pentru prima dată, la granițele NATO. Un prilej de a submina hotărârea Alianței. Din fericire, America și aliații occidentali s-au gândit la asta, au trimis trupe suplimentare aici și au asigurat că vor apăra fiecare centimetru de teritoriu NATO.
Există însă o altă țară care nu se bucură de aceleași avantaje precum România. Dar care contează enorm pentru români. Republica Moldova. O bucată din istoria noastră națională. Cu un număr enorm de cetățeni români și cu o majoritate zdrobitoare de vorbitori de limbă română.
În eventualitatea în care armatele rusești ajung lângă granițele ei (și nu în interiorul lor, cum e cu trupele altfel reduse numeric din Transnistria separatistă), încep dilemele strategice.
Rusia știe că Moldova contează mult pentru România. Și că România e în NATO. Cu alte cuvinte, Republica Moldova poate fi un punct în care Rusia presează (a se citi șantajează) Alianța.
Ce va face România, țară NATO, dacă Rusia amenință să invadeze Republica Moldova? Sau chiar ia măsuri pentru a o face. Va interveni de partea sa? Asta ar însemna să implice NATO.
Președintele Iohannis spune că nu am interveni, însă până la urmă presiunea asupra sa și asupra Guvernului ar fi prea mare pentru a sta cu mâinile în sân. Dar NATO ce va face? Va permite amenințarea unei alte țări europene neutre? N-ar semăna asta prea mult cu compromisurile făcute Germaniei în anii ’30?
Rusia, în schimb, nu stă cu mâinile în sân în privința Moldovei.
Ambasada rusă de acolo a început să le ceară celor care sunt ‚‚discriminați’’ pentru că sunt ruși sau vorbesc rusa în Republica Moldova să ceară asistență diplomatică. Problema că ei nu prea există e minoră în războiul informațional inventiv al Kremlinului.
Desigur, toate acestea sunt exerciții de imaginație, dar nici pe departe lucruri de neimaginat. Ba chiar sunt foarte la îndemână pentru Rusia, dacă reușește să închidă colțul dinspre Odesa.
Care e situația în acest moment?
Mai degrabă bună în ce ne privește. Ucrainenii au reușit să respingă o serie de asalturi ale rușilor asupra orașului Nikolaiev, cu câteva sute de morți de ambele părți, însă luptele sunt crâncene.
Mai mult, o contraofensivă ucraineană de acum câteva zile a reușit să-i împingă pe ruși aproximativ 20 de kilometri și să recupereze localitatea Posad-Pokrovske.
De altfel, ofensiva rusească a părut să aibă nevoie să-și tragă sufletul în ultima vreme. În schimb, rușii mențin presiunea cu bombardamente, inclusiv unul cu rachete Kalibr, care au lovit din plin o bază militară din localitate. În același timp, așa cum se întâmplă cu Kiev, Harkov sau alte orașe, rușii încearcă o operațiune de încercuire înainte de a da un asalt decisiv.
Nikolaiev și Odesa știu că o cădere nu e încă iminentă, dar situația se poate schimba.
Cel mai probabil, Mariupol, orașul de la Marea Azov, va cădea, fiind total încercuit și bombardat intens. Atunci armata Kremlinului va putea redistribui forțe înspre Nikolaiev și spre Odesa.
Depinde însă și care va mai fi balanța forțelor atunci.
Ucrainenii primesc mereu ajutoare, însă încă au un dezavantaj în fața armelor moderne ale Rusiei. Deocamdată ecuația e mult prea complexă pentru predicții.
Ce știm e că războiul, chiar dacă se poartă aproape de granițele României, nu s-a ‚‚lipit’’ încă de ele. Mai avem o perioadă de respiro, mai ales atât timp cât Nikolaiev rezistă. Să sperăm că ea se va prelungi la infinit.
Lucian Lumezeanu predă primul curs despre războiul din Ucraina, fizic și online, la Centrul Dalles.