Serviciul rus de informații externe (SVR) a lansat o serie de acuzații la adresa Uniunii Europene, Marii Britanii și Poloniei, susținând că acestea organizează operațiuni sub acoperire menite să dea vina pe Moscova pentru acte de sabotaj.
Analiștii avertizează că aceste acuzaţii ar putea fi parte a unei strategii de „război hibrid” tot mai intense și un semnal că Kremlinul își pregătește narațiunea pentru un posibil conflict cu NATO.
Seria de acuzații: din Polonia până în Transnistria
Pe 6 octombrie, SVR a acuzat Marea Britanie că recrutează agenți ucraineni pentru a organiza un atac maritim care să pară opera Rusiei, folosind inclusiv echipament chinezesc pentru a implica și Beijingul.
Cu doar câteva zile înainte, Moscova acuzase serviciile poloneze că, alături de ucraineni, ar fi creat o unitate falsă de forțe speciale ruso-belaruse cu scopul de a ataca infrastructura poloneză.
Iar pe 23 septembrie, Rusia susținea că NATO și UE ar plănui provocări în regiunea separatistă transnistreană a Moldovei.
„O creștere clară a acuzațiilor ruse”
„Se observă o creștere clară a acuzațiilor privind operațiuni de tip false flag puse pe seama țărilor NATO, mai ales de la sfârșitul lui septembrie”, a declarat Patrick Rene Haasler, analist la International Team for the Study of Security din Verona.
Chiar dacă guvernele occidentale au respins aceste afirmații drept dezinformare, frecvența și momentul lor atrag atenția experților.
Semnele unei „faze zero” înaintea unui conflict
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) din Washington, valul recent de acuzații ar putea indica faptul că Rusia a intrat într-o așa-numită „Fază 0” - etapa dinaintea războiului deschis, caracterizată prin operațiuni secrete, război psihologic și campanii de dezinformare.
„În doctrina rusă, această fază corespunde unui ‘perioade speciale’ moștenite din epoca sovietică, o etapă de tensiuni intense imediat înainte de izbucnirea războiului”, a explicat, pentru France 24, Kevin Riehle, expert în informații la Brunel University din Londra.
În această „perioadă specială”, doctrina rusă pune accent pe semănarea confuziei, pe justificarea unor viitoare acțiuni militare și pe consolidarea sprijinului intern.
„Este parte din doctrina modernă rusă de război hibrid, bazată pe haosul din mijlocul luptei și pe operațiuni ambigue”, spune Jeff Hawn, specialist în Rusia la London School of Economics. Scopul, adaugă el, este de a crea o justificare juridică pentru conflict și de a mobiliza populația în jurul conducerii.
Rețeta familiară a narațiunilor de război
Aceste acuzații amintesc de tacticile folosite de Rusia înainte de alte agresiuni. „După anexarea Crimeii în 2014, Moscova a susținut că populația rusă era amenințată de naziști ucraineni”, spune Evgeni Golovchenko, cercetător la Universitatea din Copenhaga. În realitate, aceste „amenințări” erau fabricate de mercenari ruși.
Un scenariu similar s-a repetat în 2022, cu explozii în Donbas prezentate ca dovadă că Ucraina pregătește un atac. „Rusia a pretins că trebuie să lanseze o ‘operațiune specială’ pentru a se apăra”, a adăugat Golovchenko.
Publicul-țintă: populația rusă
Deși acuzațiile sunt îndreptate spre Occident, ele sunt destinate în principal publicului intern, explică Riehle.
Propagate de presa controlată de stat, ele urmăresc să influențeze opinia publică și să portretizeze NATO drept o forță agresivă.
„Mesajul e clar: Rusia e mereu în defensivă, niciodată agresorul. Întotdeauna celălalt a început”, spune Riehle.
În același timp, Kremlinul ține cont de imaginea sa globală. „Oricât ar părea de surprinzător, Rusia chiar se preocupă de legitimitatea internațională. Aceasta este esența războiului hibrid: să creezi confuzie și să estompezi granița dintre pace și război”, afirmă Jeff Hawn.
Strategie de intimidare
Deși seria de acuzații ar putea semnala o pregătire pentru escaladare, unii experți cred că este mai degrabă o strategie de intimidare. „Una dintre bazele războiului hibrid este negarea responsabilității”, explică Haasler. Astfel de afirmații pot fi menite să discrediteze preventiv narațiunile occidentale sau să justifice ulterior acte reale de sabotaj.
Pentru Riehle, scopul Moscovei este mai degrabă să transmită un avertisment decât să lanseze un atac. Rusia își pregătește discursul pentru eventualitatea unei confruntări și, în același timp, își rezervă dreptul de a nega orice vină, dacă situația scapă de sub control.