Riscul dublu pentru România pe axa București-Chișinău

Riscul dublu pentru România pe axa București-Chișinău
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Relația strategică dintre România și R. Moldova a trecut de la simbolistică la infrastructura dură. Apropierea se face lent și pe toate planurile, dar programul unei uniri încă nu există.

La 35 de ani de la obținerea independenței, conexiunile strategice dintre România și Republica Moldova încep să se vadă, iar unirea se face pe teren: este anunțată pentru azi inaugurarea liniei electrice de 400 kV Vulcănești–Chișinău, cu o lungime de peste 150 de km, la care se lucrează de ani de zile, cu amânări succesive și blocaje permanente. Prin această conexiune se poate transporta mai mult de jumătate din necesarul de energie electrică al Republicii Moldova.

Gazoductul Iași-Ungheni a folosit încă dinainte de invazia rusă în Ucraina, la decuplarea parțială de Gazprom. Urmează proiectul alimentării cu apă, România a dus deja un apeduct până dincolo de Prut, dar Chișinăul  întârzie legarea conductelor la apa românească. Cele două state au discutat despre necesarul de apă al Republicii Moldova și conductele care trebuie construite încă din 2021, dar extinderea trenează din cauza Chișinăului.

ADVERTISING

Mai multe artere digitale leagă deja cele două state, iar prima autostradă care ajunge din România în R. Moldova, prevăzută în contractul SAFE, Iași-Ungheni (A8), are termen 2030 și va costa sub un miliard de euro.

Apoi, deputatul USR Claudiu Năsui tocmai a primit fotoliul de ministru al Dezvoltării și Digitalizării în guvernul de la Chișinău, iar Anca Dragu, fostă ministră de Finanțe și președintă a Senatului, conduce deja de aproape trei ani Banca Națională a R. Moldova.

Apropierea dintre România și mica republică de peste Prut se face lent, fără un program clar, cumva organic.

Legislația necesară aderării la Uniunea Europeană, pe care România a tradus-o și adaptat-o încă de la începutul anilor 2000, e deja transferată la Chișinău aproape gata de adoptat.

O serie de experți români lucrează în capitala R. Moldova în acest scop, iar distanțele se micșorează, chiar dacă geografia se păstrează și devine tot mai periculoasă.

Unirea între nevoie și istorie

Președintele Nicușor Dan se consideră un „unionist realist” (mai 2025) și așteaptă ca majoritatea din R. Moldova să dea undă verde unirii, fiindcă România „e gata” (aprilie 2026).

Azi, președintele român sărbătorește la Chișinău Ziua Independenței Republicii Moldova, pe care anul trecut a ignorat-o.

Președinta Maia Sandu a declarat că ar vota pentru unire pentru că „devine din ce în ce mai dificil pentru o mică țară a Moldova să supraviețuiască” (ianuarie 2026), adăugând că unirea ar duce Moldova mai repede în UE,  că e „o decizie care trebuie luată de majoritatea cetățenilor Republicii Moldova” și care „este posibilă” (aprilie 2026).

Ministrul de Externe de la Chișinău a spus și el, după ce președinta Sandu a deschis subiectul, că R. Moldova ar putea ridica problema unirii cu România, după modelul din 1918, în cazul în care Federația Rusă va începe să amenințe suveranitatea și integritatea teritorială a țării (ianuarie 2026).

Deocamdată, însă, aceste declarații nu produc instituții pe niciun mal al Prutului.

În cel mai recent sondaj, 54% dintre moldoveni ar vota împotriva unirii, iar 33% ar vota în favoarea ei, în vreme ce 50% spun că politica externă a Chișinăului ar trebui să fie „echilibrată, atât cu Rusia, cât și cu europenii”, 29% ar dori-o pro-europeană, 12% pro-rusă și 5% pro-unire (IMAS, iulie 2026).

Dacă Bucureștiul și Chișinăul au cu adevărat un plan de unificare, cum rezulta în ultima parte a celui de-al doilea mandat al președintelui Traian Băsescu, ar fi nevoie de o strategie care să conțină:

  • (i) un studiu de impact;
  • (ii) o doctrină de securitate pentru R. Moldova;
  • (iii) un cadru politic transpartinic;
  • (iv) o infrastructură financiară bine reglată, cu plăți instant interconectate, listări pe bursa de la București, produse bancare transfrontaliere, dar și un cadru de recunoaștere reciprocă a supravegherii;
  • (v) un plan pentru Transnistria și Găgăuzia;
  • (vi) un plan comun de rezistență împotriva propagandei și dezinformării rusești.

Riscurile apropierii

Moscova a indicat deja pericolul unirii în trei registre:

(1) registrul statal dezvoltat de ministrul de Externe rus Serghei Lavrov, care a declarat că reunificarea cu România „distruge statalitatea Moldovei” (ianuarie 2026), iar purtătoarea sa de cuvânt Maria Zaharova a argumentat că „termenul Moldova” ar dispărea din documente și manuale, iar Găgăuzia și Transnistria „văd în Rusia un protector” (iunie 2026);

(2) registrul militar: PSRM a calificat declarația Maiei Sandu despre unire drept „trădare politică” și încălcarea „neutralității țării” sugerând în acest fel că România n-ar putea interveni dacă R. Moldova ar fi în pericol;

(3) registrul hibrid: Moscova amenință Republica Moldova și România la pachet folosind portul Giurgiulești ca pretext, pe fondul strategiei lui Vladimir Putin, care ar fi ordonat serviciilor de informații și armatei ca obiectiv pentru 2026 „prăbușirea NATO și a UE din interior”.

R. Moldova se află deci în ochiul ciclonului, Maia Sandu și partidul său controlează instituțiile puterii și au trasat direcții clare pro-UE, pro-Ucraina și pro-unioniste, oferind o stabilitate politică de invidiat. În plus, R. Moldova a votat ieșirea din Comunitatea Statelor Independente (CSI), organizație dominată de Rusia (aprilie 2026), și-a consolidat independența energetică, iar linia Vulcănești–Chișinău va duce în final la desprinderea totală de energia furnizată de la Tiraspol. 

Când pârghiile acestea clasice dispar, rămân cele hibride și cele teritoriale (Transnistria, Găgăuzia). Dacă Republica Moldova e atacată, riscul pentru România e dublu: să fie tratată ca beligerantă dacă acționează și să piardă legătura strânsă cu Moldova dacă nu face nimic. 

Sabina Fati

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google