Cel mai recent eurobarometru arată un interes crescut al românilor pentru alegerile europarlamentare din vara viitoare, atipic pentru comportamentul electoral și care poate ascunde una dintre cele mai rele capcane pentru democrație: votul resentimentar, care să aducă la putere populismul și extremismul, chiar dacă de rang inferior.
Astfel, dacă alegerile pentru Parlamentul European ar fi într-o săptămână, 75% dintre români afirmă că vor vota, un procent fruntaș în UE, care i-ar putea face pe liderii europeni liberali să ignore liniștiți România.
Ce e însă în spatele acestui procent, pe care eurobarometrul nu-l așază în context?
Avem la dispoziție o serie de sondaje de opinie care măsoară temperatura politică internă și care au, în ultimul an, un numitor comun: ascensiunea AUR, care suflă în ceafa PNL, dacă nu chiar îl detronează de pe a doua poziție, după PSD, și a partidului senatoarei Șoșoacă.
Lucrurile stau la fel, ca tablou general și dinamică, în ceea ce privește prezidențiabilii: ultimul sondaj, făcut public joi, o arată pe locul al treilea, după Mircea Geoană și Marcel Ciolacu, pe Diana Șoșoacă. Sigur, sunt mai multe explicații, cea mai la îndemână fiind nevoia unei reacții imediate de blam, pe fondul unei crize socio-economice prelungite, al unui orizont social lipsit de speranță și al unei uniformizări în mediocritate a actorilor politici din prim-plan.
Momentele de tensiune și frustrare socială înalte au nevoie fie de un spațiu de defulare, fie de un țap ispășitor, care să atragă spre sine aceste frustrări și nemulțumiri din societate.
Protestele anti-abuzurile de putere ale PSD din vremurile Dragnea/Grindeanu/Tudose/Dăncilă/Iordache/Tudor Toader au fost un spațiu de defulare a emoțiilor sociale negative, așa cum Liviu Dragnea, cu metehnele lui infame, a stat în locul unui vinovat asupra căruia putea fi proiectate nemulțumirile.
Astfel, la alegerile care au urmat, tot europene, voturile au consacrat această poziționare negativă față de un lider și un partid care reprezentau pericolul și pe acest val s-a ridicat electoral USR-ul de atunci, care a și reușit să trimită în Parlamentul European o garnitură de politicieni onorabili, care au și demonstrat, de altfel.
Ce e diferit acum?
În primul rând, spațiul social care să permită manifestarea nemulțumirilor a fost compromis, încât în public nu se mai poate manifesta ca reacție socială coagulată decât apatia socială.
Oamenii nu mai ies în stradă și nu se mai organizează civic decât în cifre mici și în scopuri comunitare care funcționează în afara agorei mari. Nici vinovatul public nu mai există în varianta lui maximal malefică, așa cum era Liviu Dragnea. Din contră, cei care atunci i se opuneau lui Dragnea și pentru care Klaus Iohannis a cerut votul oamenilor, tocmai pentru scopul comun de a îndepărta de la putere regimul abuziv al PSD, sunt astăzi lângă PSD, la guvernare.
Cum nu mai există nimic care să absoarbă frustrările sociale, reale sau create politic, tocmai pentru specula electorală, votul devine mai degrabă unul ostil, furios, resentimentar și asta se vede în ascensiunea celor două personaje – AUR și Șoșoacă.
Dincolo de cei care pot reprezenta electoratul propriu, un nucleu dur, să zicem, sunt cei care, la primele alegeri și menținând același climat de crize și anxietăți sociale, vor să dea un vot exemplar, de lecție, celor care au dezamăgit.
Or, acest vot înseamnă unul pentru mesajele extremiste, fie ele și de factură ideologică și intelectuală inferioară calitativ, așa cum sunt cele ale AUR și Șoșoacă.
Asta face ca interesul crescut pe care românii îl declară în Eurobarometru să nu aibă legătură cu Parlamentul European și cu politicile din UE, ci cu o formă de ghilotină pe care electoratul o vrea pentru a-și manifesta furia față de politicienii din mainstream.
Un sondaj însă măsoară o temperatură socială de moment și alegerile nu sunt peste o săptămână, dar sunt totuși după o perioadă de iarnă care nu se anunță tocmai ușoară.
În teorie, există spațiu pentru mesaje politice care să răspundă furiei sociale cu soluții în afara regimului de putere, dar actorii politici de tipul USR și chiar REPER rămân mai degrabă în minorat și răspunsul nu e ignorarea lui Șoșoacă și a lui Simion ca fiind nefrecventabili, ci, din contră, demascarea acestora și a pericolelor pe care le reprezintă. Mai ales că acest tip de extremism ieftin a fost constant alimentat de liderii de la putere, care au crezut că pot scoate ei întreg profitul, așa cum a făcut Nicolae Ceaușescu cu Cenaclul Flacăra.