Lipsa de reacție a președintelui, presiunea pusă de acesta pe partidele parlamentare, cerându-le să-i ofere o majoritate, deși niciunul n-o are, a creat un blocaj pe care Nicușor Dan nu-l poate rezolva.
Dar actuala criză, pe lângă faptul că nu mai are ieșire decât prin alegeri parlamentare, indiferent dacă vor avea loc mai devreme sau la termen, a mai făcut ceva, a devorat pur și simplu mandatul președintelui României.
Nicușor Dan a considerat că demiterea guvernului și haosul care a urmat, provocate de PSD, s-au întâmplat destul de devreme și că, în condițiile în care scrutinul pentru președinție e abia în 2030, până atunci toate vor fi uitate.
Dar nici în politică, nici în viața reală, lucrurile nu stau așa. Când o căsnicie începe prost, e condamnată, iar mai devreme sau mai târziu se destramă.
La fel și în afaceri. Nu există ratarea începutului. Poate fi mai greu, nu sunt suficiente resurse, nu sunt cei mai buni angajați, produsul sau serviciul lansat pe piață nu e cunoscut, dar dacă în prima lună, de exemplu, nu intră clienți în restaurant, nu vor intra niciodată. Trebuie schimbat totul din temelii – meniu, design, eventual locație.
Au mai fost președinți, în trecutul recent al României, care au ajuns la Palatul Cotroceni și au fost surprinși de realitățile României, dar niciunul nu a fost atât de încăpățânat, nu a tratat partidele atât de personal și, mai ales, nu a avut atât de puțin sprijin politic în Parlament.
Un președinte complexat
În loc ca prima grijă a lui Nicușor Dan, după ce a fost ales, să fie formarea unei alianțe politice care să-i confere o anume autoritate asupra Parlamentului, el s-a certat cu Ilie Bolojan pe “viziunea economică”, încercând să găsească un alt prim-ministru, deși o componentă importantă a victoriei sale în alegeri a fost exact alianța cu liderul PNL.
Poate unii au uitat, dar Nicușor Dan a vrut s-o numească pe Anca Dragu, președinta Băncii Naționale a Moldovei, în poziția de premier după “cearta pe TVA” cu Bolojan.
Chiar și acea controversă a arătat că actualul președinte nu a înțeles care au fost vectorii din societate care i-au asigurat victoria în fața lui George Simion.
România de azi, așa cum e, cu bune și cu rele, reprezintă și un efect al deciziilor luate de Palatul Cotroceni.
“Eu cred că avem un președinte complexat”, a spus Traian Băsescu, fost președinte al României, într-un interviu acordat săptămâna trecută postului TV Digi 24, citat de news.ro.
Trebuie spus că această caracterizare dură vine de la o persoană care l-a susținut puternic în campania prezidențială, care și-a folosit întreaga influență pe care o avea pentru a-l ajuta să-l învingă pe George Simion.
“Toate aceste subiecte, că vorbim de legea salarizării, că vorbim de legea ANI, că vorbim de numirea unui nou guvern, toate… şi le-a asumat. A dat directive, a spus: asta e linia mea roșie, lucru cu care nu avea nicio treabă și asta trebuie să se întâmple. Deci, practic, prin atitudinea și exigențele dânsului, a blocat procesele”, a mai declarat Traian Băsescu.
“Ce treabă avea el să se bage în legea salarizării? Ce treabă avea el să spună - veniți la mine, dar numai cu o majoritate demonstrată. De unde, constituțional, poți să ai tu garanții, sub semnătură sau în ce formă, că un deputat sau un senator va vota un guvern sau nu? Este o aberație”, a mai adăugat fostul președinte.
Orice părere ar avea cineva despre Traian Băsescu, îi va fi greu să găsească argumente raționale prin care să-l contrazică.
Prin epitetul de „complexat”, talentul lui Băsescu de a surprinde exact trăsătura de caracter care a provocat dezastrul pe care-l vedem până acum, e prezentată atitudinea lui Nicușor Dan, setea de confirmare și recunoaștere care-l domină în toate acțiunile sale.
Doar o amăgire
Nu, Nicușor Dan nu va reuși să-și salveze mandatul și are șanse infime să câștige un al doilea. N-a reușit Emil Constantinescu, un lider politic mult mai abil.
Actualul președinte, la nivel de popularitate și încredere, e la nivelul la care era Klaus Iohannis după opt ani de stat la Palatul Cotroceni, iar din momentul prăbușirii încrederii publice a mers din rău în mai rău.
Comparați mandatul lui Nicușor Dan cu cel al lui Traian Băsescu, care nu s-a temut de suspendare și a mers până în pânzele albe în “lupta sa cu mogulii”.
A avut susținere publică, deși, în al doilea mandat, a distrus partidul care l-a adus la putere, promovând-o pe Elena Udrea, un om politic corupt și nepopular.
Sunt foarte mulți susținători ai lui Nicușor Dan care încearcă să-i găsească scuze, promovând ideea unui lider profund, care-și gândește mișcările cu mult timp înainte și are strategii pentru fiecare situație.
Dar e doar o amăgire venită din respectul unor persoane care l-au votat. Un președinte, un lider politic puternic are nevoie, în primul rând, de adaptabilitate, să găsească soluții rapide la provocările și obstacolele realității.
Strategiile pe termen lung în politică sunt o catastrofă pentru simplul fapt că nu se împlinesc. Sunt unilaterale și pline de semne de întrebare, fără posibilitate de testare și control al evenimentelor. Singurele strategii politice care au șanse de reușită sunt cele ale dictatorilor, care dețin controlul absolut al societății, dar nici acestea nu funcționează întotdeauna.
Trebuie amintit aici celebrul citat al lui Mike Tyson: “Fiecare are un plan până primește primul pumn în gură”. Exact așa e și-n politică. Poți avea cea mai bună strategie, dar în fața evenimentelor și a realității imediate totul se schimbă.
În următoarea perioadă, vor începe din nou negocierile pentru formarea guvernului, iar Nicușor Dan va face din nou ce știe cel mai bine: să nu-și asume nimic.
