Cu numai câteva ore înainte că BEC să îi dea dezlegare să intre pe lista PNL fără a fi membru PNL, președintele Iohannis a comunicat că nu dorește să candideze la Parlamentare. Încă o palmă dată liberalilor, după indignarea cu care a respins o lege pentru sine.
PNL s-a dat peste cap în toate felurile cu putință să gândească o cale ca să-l facă senator, a depus peste noapte proiectul de lege cu dedicație, s-a certat cu PSD când aceasta a făcut pasul înapoi, a contorsionat orice logică juridică și chiar bunul simț. Iar când a ieșit scandal și costul de imagine s-a dovedit prea mare, dl Iohannis s-a dezis de acest demers.
Dacă îl credem, înseamnă că liberalii și-au pierdut mințile în grup ca să-l facă cu forța senator. Dar mi se pare cu totul și cu imposibil să fie crezut. Este evident că PNL s-a grăbit să-i facă acest moft președintelui rămas fără dregătorie, după succesive eșecuri externe, unul mai penibil decât altul.
Egoist la limita patologicului, dl Iohannis le-a impus liberalilor mai întâi costul pregătirii candidaturii, apoi al aruncării în ridicolul disocierii. Ca să nu mai vorbim despre prejudiciul suferit de și așa debilul electoral Nicolae Ciucă, despre a cărui candidatură nu a mai vorbit nimeni, obligat fiind să facă tumbe retorice la care se pricepe la fel de mult ca la acelea fizice.
Cum ar veni, daună totală.
Noul blat?
Dar la numai câteva ore după ce dl Iohannis a comunicat că nu intenționează să candideze, BEC, în urma unor dezbateri îndelungate, a emis hotărârea care îi permite să candideze pe lista PNL fără a fi membru al partidului.
Fără a intra în detalii tehnice, BEC a îmbrățișat varianta servită de la Consiliul Legislativ de Florin Iordache. Cel care spunea că nu e nevoie de lege nouă, poate candida pe lista PNL și cu legea actuală.
Încă o găleată de ridicol pentru liberali care, în susținerea legii noi pentru președinte, au infirmat cu indignare varianta Iordache.
Ar putea fi o mutare a blatului Iohannis - Ciucă - Colacu de la legea nouă, care n-a fost să fie pentru că avea costuri politice cu mult prea mari, la contorsionarea legii vechi.
Fără acest blat mi-e foarte greu să cred că BEC s-ar fi obosit nu numai să dea o hotărâre favorabilă, ci să și intre pe fondul chestiunii pentru a livra, de fapt, o aberație - teoria independenților de mai multe feluri, independenții - independenți și independenții - neindependenți pentru ca sunt dependenți de pixul care scrie lista de partid. Noaptea minții!
Sunt proști sau le place?
Să nu fi știut președintele încotro se va duce decizia BEC și a vrut să fie cu un pas înainte, infirmând candidatura, ca să nu pară că a pierdut din nou? Se poate, însă mi-e totuși greu să cred să nu fi avut chiar niciun indiciu, măcar pentru că în BEC era și un reprezentant al PNL.
Dacă într-adevăr nu avea intenția să candideze, de ce a avut nevoie de atâta timp pentru a clarifica acest lucru și a lăsat PNL să se afunde într-o situație oribilă din punct de vedere politic, iar stabilitatea să intre în turbulențe?
Ceea ce nu poate fi exclus, cunoscând personajul, este ca președintele să fi dorit ca decizia BEC să nu fie în niciun fel asociată cu domnia sa, pentru ca mai apoi să fie rugat fierbinte, somat de PNL să se sacrifice, să își pună experiența din nou în slujba țării și să le facă liberalilor onoarea de a deschide lista lor în București.
Întrebarea esențială nu mi se pare așadar ce va face Klaus Iohannis. Răspunsul e demult același: ce e mai bine pentru propria persoană. Întrebarea este de câtă umilință mai are nevoie PNL pentru a înțelege ceea ce Valeriu Stoica le-a spus recent: etapa Iohannis s-a încheiat.
Cu alte cuvinte, întrebarea este: se vor desprinde liberalii de mofturile lui Iohannis și îl vor trimite la pensie sau, asemeni iepurașului dintr-un celebru banc, ne vor lăsa doar dilema dacă sunt proști sau le place?