Atât i-a trebuit lui Donald Trump să o învingă pe Hilary Clinton în 2016, în Michigan. Ce a contat nu a fost însă ca susținătorii lui să ia cu asalt cabinele de vot, ci ca dezamăgiții să stea acasă și să nu voteze.
Absenteismul de la vot este cel care face diferența și care, departe de a se simți ca o sancțiune pentru oferta politică impură, contribuie la victoria celui mai cinic. De altfel, cazul alegerilor americane din 2016 a arătat că strategia cea mai eficientă de a manipula votul nu este nici aceea a sacului cu voturi, în plus sau în minus, nici aceea a modificării unor rezultate, ci aceea a non-votului.
Absenteismul este cel mai bun rezultat pe care și l-ar dori Rusia de la alegerile libere din Occident, chiar și acolo unde nu are un candidat preferat, despre care crede că i-ar putea fi favorabil. Asta pentru că absenteismul de la vot înseamnă că societatea este apatică, deziluzionată și cu voința implicării civice descurajată, adică cu un vid de legitimitate care poate fi umplut cu narațiuni toxice și dezinformări.
Iar acestea nu sunt niciodată de tipul „alb este negru”, nici nu au fotografia lui Putin, ci sunt construcții insiduoase, menite, în urma absenteismului de la orice decizie politică, să frângă voința societății.
Asta nu înseamnă că Kremlinul instrumentează alegerile de la București și de oriunde, ci că profită de vulnerabilitățile interne și investește în ele, ca un fel de asigurare. Faptul că Rusia nu e invincibilă pe front e deja un loc comun, dar unde Moscova poate profita de victorie este tocmai acasă la statele occidentale cu falii sociale și slăbiciuni interne.
S-a văzut la alegerile din cele trei landuri din Germania de Est, unde partidul extremist AfD a înregistrat o ascensiune masivă, într-un land a și câștigat, printr-o campanie derulată masiv pe rețelele de social media, prin așa numitele camere ecou.
Pe scurt, slăbiciunile postcomuniste ale Germaniei de Est au fost împachetate, speculate și folosite ca criterii de segregare a oamenilor pe rețelele sociale, profitând de denigrarea presei tradiționale. Dacă a făcut-o direct Kremlinul va fi greu de spus, dar se vede deja profitul pe care îl scoate aici: cancelarul Scholz vorbește tot mai insistent despre pacea pe care Ucraina ar trebui să o facă.
De fapt, ce spune cancelarul german e că liberalismul e pe cale să piardă partida în Germania, în fața extremiștilor (aici dreapta și stânga servesc din plin populismul și nu diferă ideologic) și că Germania nu e dispusă să plătească cu pierderea puterii interne. Așa se explică decizia de a reintroduce controale la toate frontierele, lucru care nu rezolvă problema reală a migrației, dar dă satisfacție celor cu judecata deja fertilizată de extremiști și populiști.
Președintele Zelenski a spus-o mai clar, în SUA: Occidentul nu poate să ceară ca Ucraina să suporte toate costurile păcii. Ne-am afla tot în fața unei erori de evaluare, așa cum spunea în interviul pentru spotmedia.ro istoricul fracez Stéphane Courtois, specializat în Rusia și totalitarisme:
„Dacă vreodată Putin va câștiga războiul, atunci toți dictatorii din lume ar înțelege că, într-adevăr, s-a terminat cu țările libere și democratice, că nu mai are sens să se mai îngrijoreze de ele și chiar că pot să le calce în picioare, de ce nu?”
Stéphane Courtois, interviu Spotmedia.ro
Altfel spus, cedarea de acum în fața extremiștilor și populiștilor, prin slăbirea susținerii pentru Ucraina și preluarea unor teme de pe agenda populistă, nu va duce, pe termen mediu, la o recuperare a terenului democratic pierdut.
Din contra, tocmai asta va alimenta autocrațiile, pe care le vedem preluând magistral instrumentele democrațiilor, pentru a le deturna.
De pildă, celebrul instrument al cordonului sanitar, Brandmauer, folosit ca să izoleze extremiștii, este eficientizat de autocrații și utilizat pentru a minimaliza sancțiunile vestice asupra unuia sau altuia: așa se explică de ce Rusia nu a colapsat și poate să finanțeze în continuare mașinăria ucigașă de pe frontul din Ucraina.
O explică Bill Browder, în interviul pentru spotmedia.ro: „Sancțiunile occidentale au fost foarte paralizante și foarte supărătoare pentru Putin și prietenii săi. Și au provocat mari pagube Rusiei.
Dar singurul loc pe care l-aș numi elefantul din cameră, locul de care nu ne-am atins, este exportul lor de petrol. Și atâta timp cât nu ne atingem de asta, ei pot continua să obțină bani pentru a arunca rachete în Ucraina.
Și atunci trebuie să dăm bani ucrainenilor, pentru a riposta. Așa că este oarecum irațional că le permitem să-și facă banii din petrol, apoi trebuie să plătim din banii noștri pentru a riposta”.
În ceea ce privește legătura cu alegerile interne din statele occidentale, tocmai aceste narațiuni care arată că Occidentul este slab, statele sunt incapabile să genereze securitatea și deopotrivă bunăstarea cetățenilor induce percepția că votul este impur și compromis și, mai mult, poate fi folosit ca instrument de sancționare a politicienilor liberali, fără a-ți încărca conștiința cu un vot direct dat extremiștilor.
În cazul României, faptul că partidele au pus pe masă candidați care ar vrea fiecare să fie considerat răul cel mai mic este una dintre cele mai mari vulnerabilități democratice care, în contextul mare, devine și o vulnerabilitate de siguranță națională.