Tinerii cu vârstele cuprinse între 18 și 24 de ani au votat în număr mai mare decât adulții extrema dreaptă, la alegerile de duminică din Turingia, ceea ce face ca explicația pentru vot să treacă dincolo de diferențele dintre Est și Vest și de un resentiment mocnit, care ar exista încă la estici.
Partidul Alternativa pentru Germania (AfD, extremă dreapta) s-a plasat pe primul loc la alegerile din Turingia şi pe locul al doilea, după Uniunea Creştin-Democrată (CDU), în Saxonia, cele două landuri federale din estul Germaniei unde duminică s-au desfăşurat scrutine regionale.
Mai degrabă sunt cauze care pot fi, cu dozări diferite, identificate în toată Germania, consideră Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și președintele Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE).
Victoria AfD în landul Turingia și în general rezultatele bune obținute și la alegerile europene era, pe hârtie, previzibilă. Totuși, ce ne spune faptul că se întâmplă în Germania de Est, unde AfD stă mult mai bine decât în Vest? Sunt aici puse în circulație resentimentele celor din fostul bloc comunist?
Germania este o țară mare, cu organizare federală și cu diferențe politice, economice, sociale și culturale importante între cele 16 landuri, așa cum știm că se întâmplă și în alte state democratice mari. Inclusiv în ceea privește dinamica partidului Alternativa pentru Germania, există unele aspecte comune, la nivelul întregii țări, și există aspecte specifice regiunilor.
Ceea ce este comun e că AfD a crescut destul de mult în ultimii ani, în toată Germania. La alegerile europene din iunie a performat bine. Este deja al doilea partid al Germaniei, cu o medie națională de 18%, după blocul de opoziție CDU/CSU dar înaintea tuturor celor trei partide din actuala coaliție de guvernare (SPD, FDP și Verzii). E valabil în multe landuri.
Cauze principale? Eu aș vedea în principal cinci.
Pe de o parte, oamenii care trăiesc din muncă, din salarii, constată că le-a scăzut puterea de cumpărare, iar această frustrare legată de scăderea nivelului de viață se traduce în voturi anti-sistem. Dispoziția generală a muncitorilor și chiar a clasei mijlocii nu mai este una de optimism, de speranță, de încredere, ca acum 10-15 ani.
Pe de altă parte, la fel ca în toată Europa de Vest, germanii dau semne că s-au săturat de nivelurile mari ale migrației, în special de migrația ilegală care beneficiază de o asistență socială generoasă.
În al treilea rând, există încă cetățeni care cred că măsurile restrictive din pandemie au fost nejustificate și vor să se răzbune prin votul lor.
În al patrulea rând, inclusiv războiul și consecințele susținerii Ucrainei au fost instrumentate politic în sensul, fals, evident, că „ar afecta calitatea vieții germanilor și ar crea incertitudine și insecuritate pentru viitorul lor”.
În al cincilea rând, politicienii populiști (chiar și cei din partidele mainstream) dau întotdeauna vina pe reglementările UE pentru toate dificultățile cu care se confruntă populația, ca să nu-și asume eșecurile în guvernarea națională, așa încât este clar că indirect ei „suflă vânt în pânze” partidelor antieuropene.
Acum, despre aspectele regionale. Desigur, observăm o diferență semnificativă față de media națională în landurile est-germane, AfD având peste 31% în Turingia și Saxonia. Cred că este vorba în primul rând de un model cultural diferit de restul Germaniei, mai conservator. Sunt comunități mai mici decât cele din landurile vestice și în general comunitățile mai mici și mai omogene sunt mai conservatoare decât cele mari și heterogene.
Paradoxul este că, deși au mult mai puțini imigranți decât landurile vestice (nu au, de fapt, aproape deloc probleme cu migrația), est-germanii au o intoleranță mai mare la ideea de migrație non-europeană și la „minoritățile vizibile”, știind din mass-media și de pe rețelele sociale că acestea au crescut mult în marile orașe din landurile vestice și în Berlin.
Știm că asta se întâmplă cam peste tot în Europa Centrală, puțin obișnuită cu imigranții. Polonia, Ungaria, Slovacia au cam aceeași atitudine față de migrație, deși nu au mulți migranți. Și în Transilvania, în secuime, am avut acum câțiva ani un caz interesant de respingere vehementă a doi muncitori brutari sri-lankezi, într-un sat care nu avea nicio problemă cu migrația. Pur și simplu comunitatea aceea mică nu era pregătită cultural să îi accepte. Revenind la Turingia, să menționăm că întreaga populație a landului este de 2,1 milioane, în timp ce doar la Berlin locuiesc cca 3,6 milioane.
În fine, sunt și diferențe economice substanțiale între landuri, iar cei care întâmpină dificultăți mai mari se zice că sunt mai predispuși să voteze anti-sistem, deși analiza structurii votului pro-AfD arată că există și săraci, și bogați, și tineri, și oameni în vârstă, și educați, și needucați, desigur în proporții diferite, care se află printre votanți.
Eu, în schimb, nu cred că eventualele resentimente ale est-germanilor din fosta RDG față de Vest ar fi cauza acestui vot, pentru că, de exemplu, procentul de vot pentru AfD în Turingia este chiar mai mare (de 38%!) la tinerii între 18-24 de ani, față de media populației din același land, fiind vorba de o generație care s-a născut la 10-15 ani după reunificarea Germaniei și dispariția RDG.
Ei nu aceste resentimente de „RDG”-iști, presupunând că părinții și bunicii lor le-ar mai avea. Diferențele sunt așadar culturale și se pare că sunt chiar mai accentuate la tineri, din cauză că aceștia cad victime mult mai ușor intoxicării din rețelelor sociale decât generația de mijloc a părinților lor, mai greu influențabilă de discursul urii și dezinformarea de pe rețelele de socializare.
Alegerile regionale au fost imediat după atentatul asumat de gruparea teroristă ISIS. A înclinat decisiv rezultatul votului sau bazinul de extremă dreapta era oricum alimentat deja?
Cred că oricum s-ar fi obținut aceste rezultate sau unele apropiate. Erau anticipate de sondaje, încă de la începutul anului. AfD trecea constant de 30% aici. Da, poate că atentatul terorist de la Solingen a confirmat această opțiune pentru cei care o aveau deja dar creșterea din ultimele zile se pare că a fost mică. Cine era „setat” pe această idee, știa dinainte de atentat cu cine va vota, nu a fost vorba de indecișii din ultimele zile, care ar fi trecut cu AfD.
Ceea ce a adus în schimb nou atentatul terorist de la Solingen, comis de un „refugiat” sirian membru al ISIS, a fost să le confirme și votanților altor partide că trebuie făcut ceva pentru a stopa migrația ilegală. Deci, ca lucrurile să fie clare în discuția noastră, opinia germanilor împotriva migrației excesive este mult mai extinsă în prezent decât procentajul obținut de AfD.
Deja au început să folosească această temă și liderii partidelor mainstream, în frunte cu CDU din opoziție și chiar cancelarul de la SPD. Începe să fie consens politic în Germania, chiar dacă unii vorbesc moderat și rațional de această nevoie de regândire a politicii migraționiste iar alții vorbesc radical. Dar vorbesc în aceeași direcție, pe această temă.
În ce măsură va relansa serios o dezbatere despre migrație, care încă este în canoanele politicii Merkel, să spunem, în Germania? În ce termeni și cu ce consecințe asupra UE și Schengen-ului în care România încă nu a fost admisă și terestru?
Dezbaterea este deja relansată, așa cum spuneam. În mare parte, este pe baze politice consensuale, cel puțin ca principii. Vor cu toții să reducă masiv migrația ilegală și să o facă mai puțin atractivă, reducând beneficiile sociale. Pe cei refuzați vor să îi retrimită în prima țară de intrare pe teritoriul UE, așa cum era Acordul Dublin. Liderii CDU spun asta clar, explicit. Mă aștept la decizii în acest domeniu ale guvernului german, înainte de alegerile generale din septembrie 2025, pentru că SPD este în scădere continuă. Unele reforme sunt deja anunțate, cum ar fi grăbirea procedurilor de expulzare pentru cei cu decizii definitive de respingere a statutului de refugiat. Altele vizează reducerea listei de țări din care teoretic se mai pot primi refugiați.
Nu cred că va afecta poziția Germaniei față de primirea României în Spațiul Schengen pe cale terestră în această toamnă, după alegerile din Austria de pe 29 septembrie, atâta timp cât nu începe oficial reforma Schengen. Aceasta este „fereastra noastră de oportunitate”, în octombrie-noiembrie, până la negocierea noii coaliții și instalarea noului guvern la Viena, care ar putea avea în componență chiar partidul de extremă dreapta FPÖ, mai rău decât actualii populari ai lui Nehammer.
Dacă tema reformei Schengen se deschide oficial pe agenda UE, este clar că nu mai intrăm cu frontierele terestre. Dar, repet, până în 2025 nu cred că se va pune problema unor reforme legislative majore.
Majoritatea migranților ilegali din Germania vin de câțiva ani dinspre sud, ruta Italia-Elveția, sau dinspre Balcanii de Vest, prin Serbia și Ungaria, după ce au traversat în prealabil Mediterana. Turcia nu a mai dat drumul masiv, de câțiva ani, așa cum făcea în 2015-2016, deci ruta Grecia-Bulgaria este mult redusă față de deceniul trecut. Iar dacă germanii vor dori să reintroducă sporadic controale la frontieră, așa cum face Austria (inclusiv cu statele Schengen) o pot face. Deja o fac, din câte înțeleg.
Putem vorbi și despre o reușită a Kremlinului? AfD este una dintre platformele politice pro-ruse. Ce profit poate scoate Putin de aici?
Parțial, da. Mai ales dacă vor ajunge să participe cumva la guvernări de land sau să blocheze decizii importante ale guvernării federale de la Berlin. Sursele mele germane spun că este exclus ca AfD să fie cooptat la guvernare anul viitor, după alegerile din septembrie, de CDU/CSU, care va ieși foarte probabil pe primul loc. Chiar dacă, să presupunem printr-un coșmar al imaginației, AfD ar ieși pe primul loc, nu vor putea face majoritate în Bundestag și vor rămâne în opoziție.
Altminteri, așa cum știm, Rusia va face ceea ce a făcut dintotdeauna: va încerca să exploateze problemele reale existente, să le facă să pară mai mari decât sunt în realitate, să dividă societățile occidentale. Evident că slăbirea credibilității instituțiilor democrației liberale occidentale convine Rusiei în războiul hibrid al lui Putin împotriva Vestului. Partidele anti-sistem fac indirect jocul Rusiei, fie că sunt de extremă dreapta, fie, atenție!, de extremă stânga, având în vedere că au crescut deopotrivă BSW, adică Alianța Sahra Wagenknecht, și Die Linke, adică Stânga, cu discursuri neomarxiste, anticapitaliste, antiamericane etc.
„Pescuitorii în ape tulburi” sunt, iată, tot felul de partide antieuropene, suveraniste, antiliberale, bineînțeles „pacifiste” sau chiar pe față antiucrainene.
E valabil și în alte țări, din Franța până în România. În plus, în Germania, Franța, Italia, Austria și Ungaria a existat de multă vreme, de cel puțin 20-25 de ani, o atitudine favorabilă relațiilor cu Rusia, pe care nici măcar invazia Rusiei în Ucraina și războiul început în 2022 nu au putut să o șteargă complet din mintea unora.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech