Războiul a început în 24 februarie. În prima săptămână, autoritățile din România n-au făcut nimic. Au fost paralizate. Printr-o rară solidaritate, cetățenii au sărit în ajutorul zecilor de mii de refugiați din țara vecină, oferindu-le hrană și adăpost.
Abia în data de 5 martie 2022, Klaus Iohannis a sosit în localitatea de graniță Siret, să vadă cum merg lucrurile. O tabără pentru cei care fugeau de frica războiului a fost ridicată pe stadion cu o seară înainte de sosirea președintelui.
Vizita întârziată a lui Iohannis a fost semnalul că România s-a poziționat de „partea bună a istoriei”, dar cu întârziere și la presiunea opiniei publice.
Episodul e relevant pentru că surprinde foarte bine lentoarea cu care șeful statului a luat decizii în cei zece ani de când se află la Palatul Cotroceni.
Am venit astăzi aici să văd cum este organizată tabăra de la Siret, dar, până să ajung la câteva impresii din această tabără, dați-mi voie să vă spun că această situație, acest război neprovocat, nejustificat, pornit de Rusia împotriva Ucrainei a generat o catastrofă umanitară. O catastrofă umanitară care a făcut sute de mii de ucraineni să-și abandoneze casele, să se refugieze și mulți dintre ei ajung și la noi, în România, unde sunt bine primiți. Aș putea să spun unde sunt foarte bine primiți.
Klaus Iohannis, 5 martie 2022, reacție întârziată în fața unei crize umanitare de proporții
Slăbiciunea președintelui, muniție politică pentru PSD
Astăzi, când Iohannis a devenit sacul de box al lui Marcel Ciolacu și piatra de moară pe gâtul lui Nicolae Ciucă, e mai ușor de înțeles cum neimplicarea și comoditatea șefului statului au adus România foarte aproape de o criză politică fără precedent.
Ce se va întâmpla dacă Donald Trump va câștiga alegerile în luna noiembrie, Ucraina se va prăbuși la scurt timp, iar la Palatul Cotroceni va fi Marcel Ciolacu, un lider PSD fără autoritate și fără valori, la cărui succes în politică s-a bazat pe o singură calitate - supraviețuirea?
Cum va negocia Ciolacu alianțele de securitate ale României cu un președinte american ostil, cu un Putin pornit să distrugă Moldova și cu un NATO care va rezista doar prin hotărârea Marii Britanii și Franței?
Lângă fragilitatea politică și militară a României, de anul viitor va trebui așezată și cea economică, într-o țară cu un deficit de peste 7% din PIB și cu o dezvoltare anemică.
„…despre această lege pot să vă spun şi acum, fiindcă pentru mine este foarte clar, nu am dorit o lege pentru mine nu doresc o lege pentru mine şi pot să vă spun cu certitudine că voi avea grijă ca această lege să nu existe”, a declarat Klaus Iohannis, aflat la New York, Adunarea Generală a ONU.
Pașii înapoi pe care-i face președintele în legătură cu candidatura sa la Senat sunt efectul atacului furibund declanșat de PSD, care folosește lipsa de popularitate a lui Iohannis pentru a eroda PNL și consolida candidatura lui Marcel Ciolacu.
Și, în acest fel, președintele a ajuns să devină principalul subiect de dezbatere politică în campania electorală, punându-i pe liberali în mare dificultate.
Vă rugăm nu ne votați!
În PNL există o grupare care vrea să-l împingă pe Iohannis în Parlament. Gestul reprezintă un semn de mulțumire că acesta i-a sprijinit la conducerea partidului de-a lungul anilor, dar sunt și o sumedenie de parlamentari și primari care au realizat ce catastrofă politică ar fi ca Iohannis să deschidă lista de candidați PNL pentru Senat.
E ca și cum ai ștampila-o cu mesajul: „Vă rugăm nu ne votați!”
Din subteranele justiției române a apărut și decizia definitivă într-un proces ce trenează de opt ani în care Iohannis a pierdut două imobile din Sibiu, însușite în condiții considerate a fi ilegale, în timp ce era primar, fiind obligat, acum, să restituie și în jur de 300.000 de euro, bani încasați din chirii.
Hotărârea judecătorilor îl pune pe Iohannis în tabăra oamenilor politici profitori și corupți. Decizia Curții Supreme mai arată faptul că actualul președinte și-a pierdut întreaga autoritate și influență, dar și politizarea extremă a actului de justiție din România.
Din pasiunea cu care liderii PSD s-au năpustit asupra subiectului Iohannis se observă că strategii de campanie ai social-democraților au descoperit la Palatul Cotroceni principala vulnerabilitate a liberalilor, mesajul fiind clar: „E nevoie de un alt tip de președinte. În niciun caz unul liberal sau de centru dreapta”.
Final haotic de mandat prezidențial
Modul în care Iohannis își petrece sfârșitul de mandat, eșecurile pe bandă rulantă în ce privește candidaturile sale pentru poziții euro-atlantice, dar și relația cu cele două mari partide din coaliție arată incapacitatea acestuia de a construi o strategie, de a o adapta la realitate și de a o executa.
Toate marile proiecte ale președintelui au fost eșecuri. România Educată a pornit cu mare zgomot și a sfârșit într-o lege care încurajează meditațiile, mărește prăpastia între elevii cu acces la resurse financiare și cei fără, perpetuează politizarea sistemului de învățământ.
De asemenea, aderarea la Schengen a fost anunțată cu surle și trâmbițe, dar negociată prost, fără strategie și diplomați profesioniști. În final, s-a ales praful.
Să amintim și de haosul creat de Iohannis la NATO, anunțându-și brusc candidatura pentru poziția de secretar general al alianței, după ce Mark Rutte, fostul premier al Olandei, primise susținerea SUA, Germaniei, Franței și Marii Britanii.
Prin acțiunea sa politică falimentară nu a făcut decât să-i ajute pe Recep Erdogan și Viktor Orban să-și negocieze diverse beneficii în cadrul alianței, mărind prețul politic și economic pentru susținerea lui Rutte.
Klaus Iohannis a vrut să-și păstreze autoritatea până în ultima zi a mandatului, dar considerându-se întotdeauna un lider superior, asta l-a văduvit de o echipă pricepută de consilieri, obiectivele sale fiind imposibil de realizat fără oameni competenți, harnici și dedicați.
În general, președinții României își termină lungile mandate în derizoriu, izolați și fără putere. De această dată și oferta electorală după epoca Iohannis are o calitate îndoielnică, niciun candidat, cel puțin până acum, nereușind să ofere o perspectivă clară de viitor, ci doar mocirlă populistă, ruptă de realitate.