Nişte alegeri pierdute: un Brânzovenescu oarecare

Nişte alegeri pierdute: un Brânzovenescu oarecare

Un preşedinte este ales cu peste 50% din voturile alegătorilor, aşa cum a păţit-o şi președintele Iohannis, chiar dacă alegătorii săi nu sunt jumătate din populaţie. Un guvern fan-preşedinte poate să adune ceva din zestrea acestuia şi să se creadă croitoraşul cel viteaz. Cu zestrea preşedintelui a dat Orban jos guvernul Dăncilă, nu cu măreţia membrilor liberali.

După nefericita aventură cu votul anticipat, stricată de pandemie, PNL a alunecat încet-încet pe scara sondajelor. Sondaje păcălicioase, care au generat în mintea multor liberali convingerea că scorul pe care îl vor obţine la următoarele alegeri va fi doar un pic mai mic decât cel al preşedintelui.

Unii liberali au confundat jumătatea pro-prezidenţială a votanţilor cu jumătatea alegătorilor şi s-au amăgit cu ideea ca pierd doar poleiala prezidenţială, nu pe a lor. Iar preşedintele Iohannis a tăcut pentru că i-a plăcut că făcuse din partid un breloc.

Pandemia a rupt încet din zestrea liberală nu doar pentru că domnul Ludovic n-a ştiut când să deschidă şi să închidă ferestrele sociale ci şi pentru că ciocănitoarea roşie a scos la vedere, de sub scoarţa îngâmfării premierului, nu doar viermii camarilei ci şi zdrenţele defectelor domnului Ludovic. Iar preşedintele Iohannis a tăcut pentru că i-a convenit să marcheze în meciul său personal cu domnul Ludovic.

La locale premierul s-a salvat adunând cu japca primari PSD, ca să dea opiniei publice impresia unui meci nul cu PSD. Dacă nu era combinăgeala domnului Ludovic, scorul la locale era 3-2 pentru PSD. Galeria a ţipat, domnul Ludovic a zâmbit superior, iar preşedintele Iohannis a tăcut, că n-a avut încotro.

În campania pentru parlamentare, partidele n-au avut vreme de campanie serioasă, în afară de PSD şi de prea puţin cunoscutul AUR. Cei ce au făcut campanie la firul ierbii, ca domnul Stănescu Paul, au adunat ceva în traistă. Cei care s-au uitat la masca domnului Orban şi i-au susurat în urechi ode şi imnuri au adunat mai puţin, pentru că nu au văzut. Nu au văzut de exemplu că Iaşiul domnului Chirică, unde omul a câştigat primăria, nu este judeţul Iaşi, unde Chirică PNL n-a mai câştigat pentru simplul motiv că influenţa sa se termină acolo unde semnul rutier zice că s-a terminat oraşul.

Iar domnul Ludovic, ofuscat, nu s-a lăudat cu măreţele realizări din guvernare pentru că nu prea avea cu ce, zice gura lumii. Iar preşedintele Iohannis a sărit la gâtul pe-se-de cu atâta vorbă după luni de tăcere că unii dintre cei ce voiau să dea votul PNL au fugit speriaţi acasă şi n-au mai venit la alegeri.

Preşedintele n-a putut să poleiască guvernarea liberală cu cei 50% dintre alegători care cu un an în urmă îl votaseră. N-a mai mers treaba aia, sunt preten cu neica Zaharia şi dacă neica Zaharia prezidează comitete şi comiţii, am eu partea leului, mon şer.

Totuşi, are şi domnul Iohannis un mare merit: dacă nu făcea alegerile acum, AUR câştiga mai mult şi bloca de-a binelea parlamentul.

Eu nu m-aş supăra că PNL a obţinut scorul acesta, dacă e să facem o comparaţie cu localele, unde scorul măsluit a fost 2/3(4/6), acum scorul real a fost 5/6. Este o progresie evidentă şi pentru cel ce joacă rolul orbului pesedist al Brăilei, domnul Tudose. Este un scor bun şi pentru domnul Ludovic, cu toată ofuscarea dumnealui pe cei ce-au stat acasă.

Numai pentru preşedintele Iohannis, măcinat pe interior de imaginea sa din cărţile de istorie, scorul nu a fost de ajuns. Şi preşedintele, impulsionat de strigătul de luptă jos pe-se-de!, a strigat jos Lu-do-vic!. De aici vâlvoreala cu generalul Ciucă, cu în general omul bun de şters pe jos şi la partid şi la preşedenţie, bietul domn Cîţu.

Asta e imaginea alegerilor ăstora, pretenul lui neica Zaharia nu s-a ridicat la înălţimea foncţiei de prefect. Are trecere doar la cafenea, unde liberalii au masa lor galbenă, cu o şesime mai mică decât masa roşie, din centru.

Atât a reuşit cuplul Iohannis-Orban, să tragă aiurea pe şleaurile pandemiei caleaşca liberală, fără să vadă cum căruţa pe-se-distă trasă de cai slăbănogi a întrecut-o pentru că vizitiul Stănescu a ştiut să ţină mai bine de hăţurile simpatizanţilor. Atât a reuşit cuplul Iohannis-Orban pentru că fiecare a înţeles în felul său biciul vizitiului alegător, şi unul a vrut să alerge aiurea în vreme ce celălalt bătea trap pe loc, iar celălalt a nechezat la urmă prea des şi prea tare taman când nu a fost cazul, speriind vrăbiile de pe crăcile pomilor.

Asta este concluzia alegerilor ăstora, acolo unde mariajul este de conveniență, divorţul e un lucru de dorit. A, mai este una: când eşti preten cu neica Zaharia, trebe să înţelegi că eşti a doua persoană ca împortanţă în chestiuni de cafenea, parol. Iar dacă te vrei domn Tipătescu, trebe a şti neapărat că virgulă cucoana Joiţica este întregul partid, nu numai ăia de-ţi susură în urechi ode şi imnuri de ajungi să pierzi alegerile. Ăia se cheamă caţavenci, curat nihilişti şi sug sângele boborului, pardon, bugetului, nu ţi-a spus neica Zaharia că Paul Stănescu a priceput asta şi d-aia au aruncat sugătorii lui Dragnea jos din căruţa partidului? Cam uituc stimabilul, mon şer, cam uituc!

Uite aşa se ajunge din ditamai domn Tipătescu un Brânzovenescu oarecare… deocamdată.

Citeşte şi alte texte semnate de Mihai Oprişor

Vezi și: