Alegerile au confirmat încă o dată: oaia neagră rămâne PSD

Concluzia clară a acestor alegeri este aceea că electoratul s-a săturat de PSD, simte că s-a umplut paharul, dar nici pe alții nu-i agreează.
Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Se vede și din avion că nu PSD este câștigătorul scrutinului, chiar dacă, aritmetic vorbind, se situează ca prim clasat,  după numărul de voturi.

Asemenea victorie este una a la Pirus. Conform Constituției, câștigător se poate declara cel care a cules 50%+1  din voturi – ceea ce nu este cazul la PSD – sau care reușește să formeze în jurul său o alianță, suficientă pentru a forma o majoritate, după ce președintele va nominaliza un premier.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Atenție, legea fundamentală nu pune nicio condiție cu privire la premierul nominalizat de președinte, în acest caz. El poate proveni din partidul cu cele mai numeroase voturi obținute, poate proveni din orice alt partid sau chiar din niciunul.

În cazul nostru, electoratul a sancționat sever stânga eșichierului, acordând social-democraților doar ceva mai mult de jumătate din generoasele procente avute în 2016 și aruncând afară de pe eșichier singurul lor aliat de stânga: Pro-Ro.

Nu trebuie să fii prea deștept ca să deduci de aici că electoratul a votat puternic împotriva stângii politice, reprezentate de PSD.

Așa cum declara și președintele Klaus Iohannis, câștigătorul alegerilor este dreapta politică. Voturile dreptei sunt mult superioare celor 28-29 procente acumulate de PSD. Felul cum s-a orientat electoratul către orice alt partid, chiar și către unul nou și nu tocmai cunoscut, denotă fără  drept de tăgadă un puternic dezgust față de liderii social-democraților.

În plus, PSD este în situația jenantă de a avea o superioritate aritmetică în raport cu orice alt partid, dar fără posibilitatea de a o folosi ca să formeze necesara coaliție. Nu este dorit de nimeni, este ocolit de toți, este oaia neagră a României.

Liderii partidului ar trebui să fie conștienți de această situație incomodă și să lase ciocu’ jos, așa cum se cuvine când pierzi, nu să ridice coada sus, cum face cu tupeu domnul Marcel Ciolacu.

Ciolacu îndeamnă populația la revoltă, după anunțul că Florin Cîțu e propus prim-ministru

Căci ce și-a permis domnia sa? Fără să țină seama că partidul este nedorit de nimeni, s-a trezit punând condiții președintelui țării.

Prima condiție pusă de PSD

Citez din cele spuse de liderul formațiunii: „Trebuie să revenim în spiritul și litera Constituției. Primul partid care trebuie chemat la Cotroceni trebuie să fie PSD(…). Dacă nu suntem invitați ca partid câștigător să mergem cu propunerea noastră, nu mergem la aceste consultări ”.

Vrea să ne prostească nea Marcel pe noi, toți? Nicăieri, în niciun colț al Constituției nu scrie în ce ordine este obligat președinele să cheme partidele la Cotroceni. 

Nici litera, nici spiritul Constituției nu se ocupă cu așa ceva. Astea sunt mofturile lui Ciolacu, preluate ad litteram de la Dragnea, via Dăncilă.

Nimic din perorațiile Ciolacului, citate mai sus, nu este consemnat în legea fundamentală.  Acolo scrie că președintele trebuie să se consulte cu partidele reprezentate în Parlament (art. 103). Știi ce înseamnă asta din punct de vedere costituțional, nea Marcele? Că președintele este obligat să consulte partidele reprezentate în Parlament (toate, nu o parte din ele), iar acestea sunt obligate să se prezinte la consultări,  căci altfel l-ar obstrucționa pe președinte în exercitatea funcției sale.

Adică nu președintele încalcă legea fundamentală dacă invită partidele într-o ordine care nu-i convine lu’ nea Marcel al nostru, ci PSD o încalcă, dacă nu se prezintă.

Constituția nu condiționează în niciun fel ordinea în care președintele invită partidele la consultări. Domnia sa poate începe cu partidul cel mai numeros aritmetic, poate începe, dimpotrivă, cu partidul care a obținut cele mai puține voturi.

Poate chema toate partidele deodată sau poate chema separat doar partidele de dreapta și separat cel de stânga – că nu este decât unul. Poate începe eventual cu un partid de mijloc. Nimeni nu poate contesta ordinea chemării partidelor la consultări.

Și nimeni nu poate spune „ba eu nu vreau”. Vrea sau nu vrea, PSD trebuie să se prezinte. Românul are o vorbă, care se potrivește ca o mănușă fasoanelor domnului Ciolacu: „Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiazmă”.

A doua condiție pusă de PSD

Citez iarăși, de la același autor: Noi avem două soluții. (…) Venim cu un guvern minoritar și avem voturile necesare (…), ori venim cu doctorul Rafila și acceptă toate forțele politice și facem un guvern de uniune națională”.

Iarăși a dat-o în bară nea Marcel.  Niciuna din cele două soluții nu stă în picioare.  Guvernul minoritar este o fantezie, iar guvernul de uniune națională este o simplă vorbă goală.

PSD este neagreat, provoacă dezgust, iar rezultatele pro-dreapta ale alegerilor denotă că nimeni nu este dispus să joace perinița pupându-se cu PSD, atunci când îi pune Ciolacu batistuța pe umăr.

Guvern de uniune națională nu înseamnă să împaci capra cu varza. Trebuie să mai împaci și lupul cu mielul, și vulpea cu gâsca, și pe Ciolacu cu toți ceilalți, declarați pe față contra corupției și luptători „fără penali.”

Niciun partid nu și-a exprimat dorința de a se alătura PSD, deci nu are cum să obțină voturile necesare, ca să poată guverna minoritar.

PSD n-a câștigat alegerile. Are doar un avantaj aritmetic

Ce premier poate propune PSD?

Bomboana de pe tort este însă alta. Un eventual guvern de uniune națională presupune un premier uns cu toate alifiile, unul trecut prin ciur și prin sită, unul cu o vastă experiență în guvernare, unul care va ști să împace ambițiile tuturor participanților la aceasta mare ciorbă națională.

Există așa ceva la PSD?  Este Ciolacu asemenea om? Este Firea, este Grindeanu, este Stănescu? Există altul, ascuns undeva?

Domnul Ciolacu îl propune pe profesorul Rafila. 

Este o copilărie. Am mult respect pentru omul de știință Alexandru Rafila, domnia sa are experință în clinică și în fața studenților, știe cum să procedeze cu bolnavii, cu asistentele, cu personalul auxiliar, știe să colaboreze cu colegii – medici și ei. 

Domnul Rafila știe să lucreze în instituții internaționale, precum OMS, dar ce experiență are domnia sa, ca să găsească numitorul comun între pretențiile PSD, cele ale PNL, ale USR-PLUS sau ale UDMR?

Își dă seama liderul social-democraților cum împinge spre dezastru cariera profesorului Rafila, care a dat vrabia din mână, fără să-și dea probabil seama cât este de zgribulită cioara de pe gardul Palatului Victoria?

Rafila vrea să reflecteze îndelung asupra propunerii pentru funcția de premier

De altfel, n-am observat în presă că doctorul Rafila ar accepta rolul de premier. Ba dimpotrivă, iată ce declara dânsul în fața presei, nu mai departe decât luni, cu privire la eventualitatea de a deveni premier Sunt onorat, dar e o propunere care trebuie să fie foarte bine cântărită din punct de vedere al responsabilităților, pentru că nu nominalizarea e importantă, ci gestionarea corespunzătoare a acestei țări”.

Nu  rezultă deloc că domnia sa ar fi prea entuziasmat de propunerea lui Ciolacu și nimic nu este mai neserios decât eventuala avansare la Cotroceni a unei propuneri asupra căreia cel vizat se mai gândește.

La aceste alegeri, voturile s-au risipit ca alicele trase în vrăbii

Concluzia clară a acestor alegeri este aceea că electoratul s-a săturat de PSD, simte că s-a umplut paharul, dar nici pe alții nu-i agreează.

Ca urmare, voturile s-au risipit ca alicele trase în vrăbii, apucând fiecare câte ceva: PNL, USR, UDMR și noul partid AUR care sunt convins că s-a ales cu multe voturi de la cei care nu vor să mai audă de PSD, dar nici pe ceilalți nu-i agrează.

Și nimic nu confirmă mai bine această realitate decât prăbușirea  elefantului cu picioare de lut numit Pro Ro.  Cei nemulțumiți de PSD s-au dus oriunde, chiar și la necunoscutul AUR, doar-doar să fie cât mai departe de stânga politică.

Citește alte texte scrise deVictor Pițigoi