Generalul Ciucă a început războiul din prima zi.
Ca un șef de Stat Major care are de câștigat un război, nu de dansat printre sensibilități, premierul interimar s-a apucat din primul moment să taie acele capete despre care anul de ministeriat îl învățaseră că reprezintă marile vulnerabilități, unii spun că și din punct de vedere penal, ale guvernării liberale.
Și nu am nicio îndoială că a avut lumina verde din partea președintelui Iohannis. Numai copiii nu știu cine sunt și ce făceau dnii Antonel Tănase și mai ales Costel Barbu.
Secretarul general al Guvernului, Antonel Tănase, şi-a dat demisia. Aşa i-a cerut Ciucă
A fost o mișcare șoc care a uimit partidul, nu neapărat într-un sens negativ, pentru că mulți erau deja sătui de camarila dlui Orban.
Înțeleg că dl Dancă devenise deja un soi de minge de fotbal de antrenament între cei care îl acuzau că nu a fost decât un profitor al partidului.
Liberalii decid pe cine propun în funcția de premier. Nicolae Ciucă, cel mai vehiculat nume
În mod firesc, camarila a intrat în fibrilații și miercuri dimineață s-a adunat disperată în Modrogan, în jurul șefului, să puna la cale strategia de contraofensivă.
Dl Orban, spun surse din PNL, s-ar fi dus la Cotroceni să-l sperie pe Klaus Iohannis că se revoltă partidul din cauza dlui Ciucă. A sifonat și în presă, pe surse, aceeași informație.
Nu s-ar fi revoltat, ba dimpotrivă aș zice, dar se pare că rezervele de curaj și informație ale dlui Iohannis s-au terminat miercuri după-amiază. Și ca să nu tulbure apele prea tare într-un moment dificil, a preferat să treacă la varianta a doua – Florin Cîțu, pe care Ludovic Orban îl consideră o pradă foarte ușoară.
Eu nu m-aș hazarda totuși să spun că dl Cîțu e premierul lui Ludovic Orban, așa cum domnia sa a încercat să sugereze.
Epopeea Dragnea a dovedit că partajarea puterii într-un partid nu e posibilă. Și dl Dragnea, la fel ca dl Orban, pusese cu mâna lui pe listă toți parlamentarii și toți miniștrii, controla fiecare șef de filială și totuși polul real de putere era la Palatul Victoria.
Nu poți să fii un premier, adică cel mai puternic om din România în mod real, dar la partid să bați din călcâie. Până și Viorica Dăncilă a rupt lanțul până la urma.
Și dl Orban știa asta când, în martie, l-a retras intempestiv pe premierul desemnat Florin Cîțu, atunci când a fost evident că avea voturile necesare pentru a deveni premier. Atunci dl Cîțu a acceptat să intre în rolul ingrat al celui care părea că se teme de victorie. Nu cred că ar face-o din nou.
Cum dl Cîțu era oricum între cele 3 variante ale domniei sale, președintele Iohannis a considerat probabil că e o repliere înțeleaptă și i-a permis dlui Orban să câștige timp.
Dar, potrivit surselor din partid, dl Orban vrea să îl îndiguiască pe premierul Florin Cîțu tot cu camarila proprie și de aceea ar putea duce negocierile cu USR-PLUS în interesul conservării propriei puteri.
Zic surse liberale că l-ar dori la Finanțe pe dl Dancă, la Dezvoltare tot pe dl Ion Ștefan, zis Grindă, și la Interne pe Laurențiu Leoreanu. Astfel, Florin Cîțu ar trebui să devină victimă sigură.
Oricum negocierile pentru Guvern nu încep sub auspicii bune. Permiteți-mi să nu cred o iota din povestea cu programul, cu principiile și alte chestiuni de PR.
Bătălia e fix, dar fix pe ministere și pe puterea lor. Ludovic Orban vrea poziții pentru oamenii săi, pentru a continua să conducă Guvernul prin interpuși până când, spera probabil, dl Cîțu va eșua și tot el va reveni la Palatul Victoria. Și pentru a reveni are de dovedit partidului că este indispensabil, deci va plusa la negocieri cu orice preț.
USR-PLUS are nevoie să acopere scorul modest cu niște victorii importante la împărțirea ministerelor. De aceea, pleacă la rândul lor cu pretenții maximale.
Nu mi-e însă foarte clar pentru câte dintre ele au și persoane competente, în sensul conducerii unui minister, care este o treabă cu atât mai complexă cu cât ministerul e mai important.
În plus, eu aș fi extrem de atentă și la alt echilibru de forțe, cel dintre USR și PLUS, care încă sunt două entități diferite și concurente.
Fără medierea președintelui nu cred că se va putea ajunge la un numitor comun, însă președintele numai ce a proiectat o dezolantă slăbiciune și și-a sacrificat fără multă eleganță generalul, care până la ora 16 știa că va deveni premier, deci se comporta ca atare.
Și ceasul ticăie pentru că până la 1 ianuarie trebuie date o serie de OUG fără de care intră în plată pensiile speciale ale primarilor, intră în vigoare o serie de majorări și indexări care ar arunca bugetul în aer.