Șocul electoral al USR din 9 iunie ar fi trebuit să fie un moment de trezire și un punct de cotitură în relația dintre partid și electoratul său potențial. Ar fi fost un moment în care partidul să înțeleagă ce din oferta și conduita sa n-a fost acceptat și ce e de schimbat.
Deocamdată, însă, pare că USR a schimbat doar bibeloul din vitrină. Simplul fapt că Elena Lasconi are cu mult mai multă tracțiune electorală decât Cătălin Drulă este important, cât timp, desigur, această forță electorală nu este sabotată copios din interior, astfel încât după alegeri cineva să-și ia partidul înapoi.
Lista electorală pentru București arată însă că mare lucru din lecția electorală în USR nu s-a înțeles.
Pornind de la tensiunile provocate de ele a și fost declanșată în urmă cu câteva zile și discuția despre schimbarea sistemului de stabilire a candidaților.
Acum, candidații sunt stabiliți prin delegații pe care îi desemnează fiecare organizație. De unde suspiciunea, întemeiată de altfel, că la fel de bine ar putea fi puși cu mâna de șeful organizației respective.
La USR București, cea mai mare organizație din țară, președintele Vlad Voiculescu a decis să fie doar 50 de delegați, dintre care 10 au boicotat votul ca expresie a unei nemulțumiri extinse.
Solicitarea, supusă nu la vot, pentru că nu poate așa ceva, ci consultării de către Elena Lasconi a fost trecerea la desemnarea candidaților prin votul direct al tuturor membrilor. Ceea ce a creat mari valuri.
Schimbarea, deși atrăgătoare, este discutabilă, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este periculos să începi o asemenea reformă, care presupune inclusiv convocarea unui congres, în buza alegerilor. Tensiunile inerente destabilizează un partid care oricum nu excelează în privința disciplinei.
Apoi, acest tip de vot nu este neapărat răspunsul la problemele politicii. De exemplu, dacă ar fi funcționat strict votul tuturor membrilor PLUS, în urma cu 5 ani Dragoș Tudorache nu ar fi primit un loc eligibil pe lista de la europarlmentarele din 2019.
Nu era suficient de cunoscut, suficient de popular în partid. Dar s-a dovedit că Dragoș Tudorache a fost unul dintre cei mai valoroși europarlamentari români, cel despre care Washington Post scria că este cea mai strălucită minte în domeniul reglementării inteligenței artificiale.
Deci o anumită ponderare a votului membrilor, pe criterii de competență, este de dorit.
Dar ceea ce s-a întâmplat la USR București nu este așa ceva. Nu discut aici nici ordinea pe liste și nici adecvarea politică a candidaților, că-s noi sau vechi. Din acest punct de vedere, fiecare partid își face propria strategie și răspunde pentru ea.
Discut principiul.
Locul I la Senat, nu numai 100% eligibil, ci și simbolic, este ocupat de Clotilde Armand, până în octombrie primărița Sectorului 1 al Capitalei.
Dna Armand are multiple probleme juridice. A fost declarată incompatibilă de ANI și a pierdut în primă instanță procesul în care contesta raportul Agenției de Integritate. A fost trimisă în judecată de Parchet pentru comiterea infracțiunii de folosirea a funcției pentru favorizarea unor persoane. Fapte comise în exercițiul mandatului de primar.
Sigur că dna Armand are dreptul la prezumția de nevinovăție. Sigur că la finalul ambelor cauze ar putea avea câștig de cauză. Dar în acest moment domnia sa este ceea ce USR numea la adversarii politici “penală”.
Iar apărarea publică a domniei sale, în calitate de “penală”, a folosit aceeași stilistică și aceleași argumente ca ale “penalilor" PSD sau PNL.
Apoi, ne aducem aminte cum s-a plimbat dosarul lui Dan Voiculescu între CAB și ICCJ după cum dl Voiculescu era sau nu parlamentar. Și la fiecare mutare, dosarul o lua, desigur, de la capăt la cealaltă instanță.
Nu pretind că dna Armand are acest plan și acesta ar fi motivul candidaturii, dar, în mod cert, efectul va fi mutarea dosarului penal al domniei sale de la Judecătoria Sectorului I (termen pe 19.09) la ICCJ.
Ca o ironie, Senatul, unde dna Armand are locul garantat, este cameră decizională pentru tot ce înseamnă organizarea justiției.
Unii dintre “penalii” adversarilor au fost achitați sau au câștigat procesele cu ANI, unii au revenit în politică, chiar mai puternici, alții nu, dar în toate cazurile USR a clamat principiul, corect de altfel, că până la clarificarea suspiciunii comiterii unei fapte în exercițiul unei funcții publice nu este admisibilă o nouă candidatură.
Iată că a devenit admisibilă. Și nu de acum. Inclusiv șeful USR București Vlad Voiculescu a candidat la europarlamentare fiind suspect în dosarul vaccinurilor, după o victimizare copiată din manualul PSD al anilor trecuți.
Sigur că pentru nucleul dur al partidului lucrurile acestea nu contează, punctajul de partid este urmat și propagat întocmai. Dar pentru electoratul la care USR ar putea ajunge și ar trebui să ajungă pentru a redeveni relevant abandonul principiilor și dubla măsură contează. Cât anume, am văzut pe 9 iunie.