Cu litere de-o șchioapă, burtierele televiziunilor și titlurile jurnalelor virtuale anunţau miercuri o informație primită „pe surse” cum că președintele PNL ar fi amenințat cu demisia din această funcție, în cazul în care nu va fi nominalizat ca viitor premier el sau un bun prieten de-al lui.
Deși informația era preluată din surse neoficiale, în presă a apărut chiar un fragment din declarația pe care domnul Cîțu ar fi făcut-o din biroul său de la partid:
”Voi bloca orice alt premier de la PNL, se blochează orice negociere. Dacă președintele nu mă va nominaliza pe mine sau pe Dan Vîlceanu, atunci voi merge până la a-mi depune mandatul”
N-aș fi acordat mult credit unei știri pe surse, dacă nu apărea joi dimineața o altă știre, de rândul acesta oficială, cum că „la propunerea președintelui PNL, Florin Cîțu” (ha-ha-ha!) partidul l-a mandatat pe generalul Ciucă să continue negocierile cu viitorii parteneri de guvernare.
Devenea limpede că generalul Ciucă este noua propunere de premier a liberalilor.
Nu trebuie să fii neaparat specialist, ca să observi cum veneau toate aceste evenimente după ce, tot miercuri, negocierile s-au anulat în ultimul moment, după ce Florin Cîțu s-a retras.
Oare de ce putea să se retragă domnul Cîțu? Dintr-un singur motiv: PSD a observat că negocierile trenează nepermis de mult, iar cuțitul a ajuns la os. Ca urmare (bănuiala mea!), le-a cerut liberalilor să vină imediat cu propunerea de premier – altul decât Cîțu, pe care, așa cum au spus-o chiar de la început și cum au repetat-o tot timpul, nu-l acceptă.
Găsesc cât se poate de logic faptul că nu-l acceptă în continuare pe premierul demis prin moțiune de cenzură. Cu atât mai mult cu cât demisul nu strălucește ca politician de marcă, nu se impune ca personalitate politică, nu s-a remarcat nicăieri ca profesionist de excepție, nu pare deloc abil în negocieri și poartă cel puțin două tinichele agățate de coadă, cu care a venit din America, unde s-a comportat ca un derbedeu de rând.
Mă întreb cum de poate fi premier al României un asemenea personaj, dar mi se face și mai rău părul măciucă la gândul că liberalii l-au ales tocmai pe el președinte ai partidului. Auzi, Cîțu, urmaș al iluștrilor Brătieni, al cărturarului Rosetti și, păstrând proporțiile, al regretatului Mircea Ionescu Quintus!
Simt că acuma, când ambiția domnului Cîțu a produs o criză de proporții, numai și numai pentru ca dânsul să-și păstreze un scaun deja pierdut, s-au trezit brusc ceilalți liderași mai mici ai liberalilor.
Că s-au trezit o dovedește și faptul că ședința pentru mandatarea generalului Ciucă la continuarea negocierilor cu PSD și UDMR s-a ținut fără participarea fizică a domnului Florin Cîțu.
Auzi, să nu participe președintele partidului la o hotărâre crucială pentru partid, aceea de a numi pentru negocieri altă persoană decât cea mai demult stabilită, susținută non-stop și aprobată mereu numai în unanimitate!
Așa ceva nu s-a mai văzut în România de la o celebră ședință a CEx al PSD, ținută acum vreo doi ani în biroul lui Ciolacu, pe atunci șef al Camerei Depuaților, și tot în absența președintei partidului. Nici azi nu știm ce s-a vorbit acolo, dar, imediat după ședință, Marcel Ciolacu s-a prezentat discret la domiciliul doamnei Dăncilă – președinta de care vorbeam - unde nu știm noi ce au discutat ei, însă, în aceeași seară, a aflat toată lumea că neclintita Viorica își anunța demisia din fruntea partidului.
Ca și Dăncilă, care își anunța demisia la televizor cu numai câteva ore după ce declarase că în niciun caz nu va demisiona, domnul Cîțu a acceptat online propunerea ca premier propus de PNL să fie generalul Ciucă, la scurt timp după ce susținuse ritos că nimeni nu poate trece peste hotărârea partidului ca numai el și nimeni altul să fie viitorul premier propus de PNL.
Nu știu dacă se repetă istoria sau sunt coincidențe bizare la mijloc, dar își aduce aminte toată lumea cum s-a așezat atunci Viorica Dăncilă pe tobogan și a alunecat într-o veselie, până s-a trezit în decembrie trecut nu numai fără funcții, dar și fără speranțe în politică.
Poate este o simplă speculație a mea, dar intuiția îmi spune că domnul Cîțu s-a urcat deja sus, pe tobogan. Cu siguranță, cineva l-a împins, nu știu cine. Chiar dacă aș ști, tot n-aș spune. Eu încă mai am încredere în domnul Iohannis și în faptul că se va redresa cumva, nu se va lăsa tras de Cîțu, după el, pe tobogan.
Mi se pare vizibil faptul că domnul Cîțu a și început să alunece, deși zvonurile spun că i s-ar fi promis lui Cîțu, la schimb, postul de vicepremier sau cel de președinte al Senatului.
Asta, cu președinte al Senatului, mi se pare jenantă. După ce s-a lăfăit acolo faimosul Barbă Albastră Tăriceanu, cel scăpat de DNA numai cu imunitatea, nu cu nevinovăția, după ce a stat tot acolo, ca un adevărat Moș Teacă, expiratul Teodor Meleșcanu, atât ar mai trebui, să ne trezim și cu Cîțu, zdrăngănindu-și tinichelele pe scaunul unde șezuse candva savantul Nicolae Iorga, romancierul Sadoveanu, generalul Coandă sau prințul D. A. Sturdza!
Ar fi o blasfemie una ca asta și mă îndoiesc că președintele Iohannis s-ar fi pretat să repete jocul lui Ciolacu de acum doi ani promițându-i lui Cîțu marea cu sarea, doar-doar ca să nu mai râvnească la ceea ce nici nu i se cuvinte.
În opinia mea, nu la Senat și nici la partid ar fi locul potrivit pentru Florin Cîțu. Există destule alte locuri confortabile, unde cu siguranță are mai multă calificare decât Viorica Dăncilă, chiar dacă nu pare să fi băut grămadă de cafele cu cine trebuie, ci mai curând whisky și palincă – cu oricine. Hai, noroc!