România este pe locul trei în Europa la rata de deținuți pentru omoruri și pe locul șase pentru violuri.
În închisorile din România sunt ținuți de-a valma în celule deținuți condamnați pentru infracțiuni ușoare alături de pușcăriași veterani.
După doi-trei ani, tinerii care și-au ispășit pedeapsa ajung în libertate cu moravuri grave învățate în timpul detenției. Nu există organisme ale statului care să-i preia, să le înlesnească integrarea în societate și găsirea unui loc de muncă. Unii dintre ei recidivează tocmai pentru a ajunge din nou la închisoare.
Ar fi mai ieftin pentru statul român de plătit consilieri, psihoterapeuți, cursuri de integrare socială, decât cheltuielile de 43 de euro pe zi pentru fiecare deținut (media europeană este de 64 de euro).
Suntem pe locul trei în Europa la rata de deținuți pentru omoruri și pe locul șase pentru violuri. Din cei 16.200 de deținuți eliberați în 2017 în baza legii privind recursul compensatoriu, cu scopul de a mai reduce supraaglomerarea din închisori de 150%, 1.834 aveau condamnări pentru omor, iar 762 pentru viol. După doi ani, când legea a fost abrogată, supraaglomerarea și-a reintrat în drepturi.
Între ploșnițe, gândaci, șoareci și un bilanț triumfalist
„Condiţiile din sistemul penitenciar românesc nu sunt nici pe departe aşa cum sunt clamate sau blamate de unele persoane care se află în anvergura unui proces penal sau a altuia“, a transmis luni directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor Dan Halchin, la prezentarea bilanțului ANP pe anul trecut.
Potrivit datelor prezentate de chestorul de poliție penitenciară, în ultimii 15 ani, 4.300 de foști deținuți au câștigat despăgubiri în urma proceselor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în valoare de aproape 17 milioane de euro. „Un număr infim“, a apreciat șeful ANP, „dacă ar fi să ne raportăm la cei peste 160.000 de deținuți din ultimii 15 ani“.
Cum adică „infim“? Dar milioanele de euro cu care s-ar fi putut îmbunătăți, cât de cât, condițiile din închisori sunt tot o sumă infimă?
Media despăgubirilor plătite de statul român este de 4.000-5.000 de euro pentru fiecare deținut care a câștigat la Curtea de la Strasbourg.
Numai anul trecut, CEDO avea aproape 6.500 de reclamații din partea foștilor deținuți din România, situându-ne astfel pe locul al patrulea după Rusia, Turcia și Ucraina.
Este de presupus că din acest număr, tot „infim“, dar despre care directorul penitenciarelor nu a scos un cuvânt, mulți vor câștiga procesele împotriva statului român pentru aceleași condiții mizere din închisori.
Guvernul vrea să aloce bani pentru 3.000 de locuri în închisori
La ora bilanțului, chestorul de poliție penitenciară Dan Halchin s-a referit la supraaglomerarea din penitenciare în termeni optimiști, afirmând că, până la finalul anului în curs, supraaglomerarea ar urma să fie eliminată, pentru a răspunde astfel normelor europene care prevăd ca fiecare deținut să beneficieze de minimum 4 mp în celulă.
Guvernul ar trebui să aloce 124 de milioane de euro pentru a fi create până la sfârșitul anului 3.000 de locuri de cazare pentru deținuți.
Sunt zeci de șantiere în lucru pentru reamenajarea unor penitenciare, dar nu e sigur că banii de la Guvern vor ajunge la timp la firmele de construcții.
În fine, vorbind despre condițiile din închisori, șeful ANP a făcut o afirmație aiuritoare. El a spus că „în ipoteza în care condițiile de detenție ar fi fost necorespunzătoare (…), instanţele internaţionale din ţările cu care cooperăm n-ar fi luat decizia repatrierii unui număr de 1.000 persoane care să-şi execute pedeapsa în România“.
„Luați-i, sunt ai voștri“
La ora actuală, peste 4.500 de infractori sunt dați în urmărire internațională. Au fugit din țară cu puțin timp înainte de a fi condamnați, iar unii chiar și după pronunțarea sentințelor definitive. Lucru sigur e că n-au fugit speriați de condițiile proaste din celule, ci pentru a nu ajunge locatarii acestora.
S-au îmbunătățit între timp condițiile mizere din închisori? Nici pe departe. În celule saltelele sunt tot pline de ploșnițe și de gândaci, șoarecii mișună prin cotloane, țevile de apă sunt ruginite, băile sunt pline de mucegai iar apa băltește în grupurile sanitare. Toate acestea nu sunt o regulă, dar nici excepții.
Revenind, cei 1.000 de fugari au fost repatriați nu pentru că țările de refugiu au constatat că sistemul de detenție în România a suferit schimbări majore, ci pur și simplu pentru că fugarii au fost prinși, iar oficialitățile statelor respective au transmis și au făcut ceea ce era firesc: „Luați-i, sunt ai voștri“.
Sorin Oprescu, profilul infractorului de elită care se plimbă liber
Din păcate, firescul nu se aplică și în cazul fugarilor de calibru, pe care autoritățile statelor-gazdă refuză să-i extrădeze. Alina Bica se află în Italia, Sebastian Ghiță în Serbia, Alexander Adamescu la Londra, Sorin Oprescu în Grecia.
O știre de ultimă oră anunță că Sorin Oprescu, fostul director al Spitalului Universitar, fost senator PSD și fost primar al Capitalei, condamnat definitiv la 10 ani și 8 luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, constituirea unui grup infracţional organizat şi abuz în serviciu, a câștigat procesul în urma căruia statul român e obligat să-i adauge lunar o pensie specială de 500 de euro ca fost senator la pensia de 3.000 de euro, sumă care îi este deja trimisă în Grecia. Sorin Oprescu a fost milionar în euro, iar odată cu condamnarea, doar o parte a averii i-a fost confiscată de ANAF.
Liber în Grecia, bogat, pensionar de lux, scrupulos în a mai stoarce niște bani de la statul român, iată profilul infractorului Sorin Oprescu, cel care l-a avut în grijă pe Corneliu Coposu până când Seniorul a trecut la cele veșnice. Un personaj controversat, am auzit de mai multe ori. Nu, doar un personaj arivist cu un caracter execrabil.