De la Bahmut la București, via Budapesta

De la Bahmut la București, via Budapesta

Rușii bat apa-n piuă la Bahmut. De atâta mobilizare parțială și de atâta bombardament asupra sistemului energetic ucrainean, rușii au ajuns să bată apa-n piuă la Bahmut. Se canonesc dragii de ei să înainteze pe un front de 15 km spre un niciunde strategic. Cheltuie resurse, cheltuie vieți de soldați inutil, cheltuie energie într-o luptă care nu le aduce mare folos. Din iunie se chinuie bieții fără niciun rezultat, ce o fi în mintea generalilor care-i conduc nu pot înțelege…

Am impresia că lupta aceasta surdă și nefolositoare este aidoma luptei domnilor Ciucă și Ciolacu cu prețul energiei. Dar ai noștri sunt premianți, din martie se chinuie fără rezultat cu ordonanța aia care trebuie să facă din prețul fals acceptat de ministrul de Finanțe ca să-și umple visteria goală un preț cât de cât corect, cum ar merita românii, populația, alegătorii, totuna.

Ungaria, prețul petrolului și fularul lui Orban, Ungaria a fost scutită de plafonarea prețului la petrol decisă de UE. Dacă vreo 28 de state zic că așa e corect, Ungaria zice că nu e bine pentru ea. Bag samă că de atâta Trianon politicienii de la Budapesta nu mai disting între corectitudine și aparentul bine momentan orbanist. Politicienii de la Budapesta vor să facă politică mare, pe modelul unei Ungarii Mari. Fac o politică greșită, spectaculoasă ca imagine, dar pe fond moale și inadecvată, precum fularul voit mare al lui Victor Orban.

Ce nu știu este ce vom face noi dacă luăm petrol de nu știu unde la un preț mai mare și UE ne va sili să ajutăm vecinul nostru cu fularul mare și moale aflat la ananghie energetică. Le vom vinde la ce preț au ei în contracte cu rușii sau la prețul pieței, cum va funcționa solidaritatea asta energetică?

Să fie la un astfel de caz maghiarii scutiți de solidaritate europeană, cum sunt acum scutiți de prețul la petrol?

Simion și marafeții pentru Moldova. Omul de aur se burzuluiește de la microfonul congresului partidului la Moldova și la ajutorul nostru către cei de acolo. Să nu le mai dăm bani celor din Moldova, zice, că sunt împotriva unirii. Știam că lipsa de cărți din biblioteca personală altoită peste nefrecventarea bibliotecilor publice duce la lipsa de pricepere politică, dar aici nu e vorba numai de asta.

Frate, dacă Basarabia este România, cum ai scris pe picioarele podurilor de pe autostrăzi, atunci fă ceva ca Moldova să ajungă în UE. Nu de altceva, dar ca să fie mai aproape de România ta decât de răsăritul invadator. Fă ceva ca Moldova să treacă dracului iarna asta chinuitoare în care a vârât-o big brother-ul de la răsăritul împuțit și imperialist. Despre asta e vorba, bre Simioane, și despre cum vrei tu să semeni cu orbanul budapestan, fără să te acuze românașii de aur de propagandă puțin putinistă.

Ca să nu mai vorbim că ce dăm noi acum Moldovei nu sunt mahmudele, ci niște bieți marafeți...

Sunt convins că ne descurcam și fără mari coaliții. Ce bine că avem o mare coaliție, PNL+PSD+UDMR+Iohannis taman acum, la vreme de război în Ucraina! Ce bine că avem stabilitate politică!

M-am cam săturat de elogiile astea aduse pe la televiziuni de unii sau de alții.

Să facem un mic exercițiu de imaginație. Să presupunem că PSD iese de la guvernare și rămânem cu un guvern minoritar de-al lui Nicu Ciucă. Ce s–ar schimba în politica noastră internă sau externă? Dar să presupunem că vin alegeri anticipate și PSD face guvernul, cu UDMR, fără UDMR, treaba ălora de la Budapesta. Ce s-ar schimba în politica noastră internă sau externă? Nimic fundamental, ar fi răspunsul de la Washington.

Atunci, pe cale de consecință, nu rezultă că ne-am fi descurcat în situația actuală și fără marea coaliție iohannistă? Nu seamănă problema asta falsă cu situația de la Primăria Capitalei? Ori cu Nicușor Dan ori cu Gabriela Firea, totuna, ori fără ambii doi tot aia...

Dacă nu facem reforme esențiale, de ce ne trebuie mari coaliții? Chiar așa, dacă nu reformăm aparatul bugetar, eficientizându-l, dacă nu face reforma pensiilor pe cinstite, adică pe contributivitate, dacă nu facem reforma salarizării, dacă nu facem regionalizarea, ca să eliminăm din viața politică peste mia și jumate de primari și două'j dă mii dă consilieri, ce ne trebuie mare coaliție?

Mai grav, dacă scădem constant sumele de bani pentru investiții târând viitorul nostru economic, la ce dracu' ne trebuie o coaliție mare? Doar ca să auzim cum nea Niculae și nea Marcel se ceartă ca la ușa cortului?

Doar ca să ni se mărească pensiile cu mai puțin decât inflația, după un circ politic cu budăi și bogdani? Doar ca să avem un buget vampir care se hrănește cu sângele energetic românesc? Ca să dăm la gunoi democrația pentru liniștea ultimilor ani de la Cotroceni? Cam puțin domnilor, cam mult prea puțin...

Precum Messi, Ronaldo, Modrici... Campionatul ăsta Mondial din Qatar ne arată că vedetele din fotbal aflate spre finalul carierei nu mai sunt ce au fost. Nu mai au strălucirea de altădată, nu mai au frumusețea și nonșalnța de atunci. Nu mai fac faze sclipitoare constant, meci de meci, se chinuie să producă vreun gol mai acătării. Dar cu toate astea nu renunță, nu sunt cu mintea la cum să cheltuie milioanele strânse, ci la cum să mai marcheze încă o dată, la cum să mai bată vreun record.

Nu contează că cei comentatori umflă cu pompa realizările astea obișnuite de dragul spectacolului. Acum pentru ei vorbește doar timpul, doar uzura trupurilor lor cauzată de sutele de meciuri disputate, de efortul de a crea faze superbe, memorabile.

Atunci de ce pe final de mandat domnul președinte nu seamănă cu ei? Cu Messi, cu Ronaldo, cu Modrici...


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇