- În acest moment, nu există blocuri militare antagonice, cu forțe apropiate, care să poată provoca o tensiune globală.
- NATO dispune de un buget pentru apărare de peste 1.000 de miliarde de dolari, anual. China, unul de cinci ori mai mic, iar Rusia, de trei ori mai mic decât al Chinei.
- Putin și-a propus să cucerească Ucraina în 72 de ore. După trei săptămâni, a pierdut peste 4.000 de militari.
Dacă vreți, se poate spune și că trăim într-un război fără sfârșit, local, fragmentat și fără posibilitatea de a provoca daune singurei mari alianțe militare de pe glob. Azi se înțelege mai bine de ce Putin și Trump au dorit neutralizarea NATO.
După ce Rusia a declanșat invadarea Ucrainei, câțiva români au fugit din țară, alții au cumpărat motorină cu canistrele sau au făcut stocuri de ulei și făină.
În rândul opiniei publice a pornit o adevărată isterie provocată de teama de război și de incapacitatea cronică a autorităților din România de a da mesaje credibile.
Putin n-a cucerit Kievul “în maximum 72 de ore”, cum prevedeau mai mulți analiști militari la începutul crizei sau cum anunțau pe rețelele sociale fanii liderului rus din România.
Au trecut trei săptămâni, Kievul rezistă, iar armata Kremlinului nu se simte prea bine.
O cincime din armata invadatoare a fost scoasă din luptă de către ucraineni
Cel mai ponderat calcul al pierderilor suferite de Rusia pe front arăta, în 8 martie, că în jur de 4.000 de militari au murit. Statistic, la un soldat ucis se înregistrează cel puțin 7 în incapacitate de a lupta - răniți, prizonieri, nu mai au arme, tancuri, combustibil sau mâncare. În Afganistan, la un soldat american ucis în luptă au fost alți zece răniți.
Din cei 150.000 de militari ruși câți au invadat Ucraina, deja mai mult de 30.000 au fost “dezactivați”. O cincime din forțele ruse au fost pierdute în trei săptămâni de conflict. Un adevărat dezastru.
Pentru apariția unui război mondial e nevoie de blocuri de forțe aparent egale și antagonice, exact cum s-a întâmplat în secolul XX, în care s-a desfășurat o ciocnire între alianțe militare și economice care dispuneau de tehnologie și resurse apropiate.
Germania nazistă a încercat să-și extindă sfera de influență cu arme de ultimă generație și o strategie militară revoluționară. Japonia Imperială s-a bazat pe forța navală și susținerea populară, dar, până la urmă, războaiele au fost câștigate de cei care au avut capacitatea economică să producă mai rapid tancuri, avioane de luptă și nave cât mai performante.
Pericolul nuclear
O nouă conflagrație mondială nu poate apărea în situația în care NATO domină militar întreaga lume, iar economiile liberale, cu toate problemele lor, au o putere imensă de inovație, eficiență și adaptare.
Bugetul militar al statelor NATO, fără SUA, a fost, în 2021, de 357 de miliarde de dolari. Statele Unite au avut în același an un buget de 705 miliarde de dolari pentru apărare. Rusia, doar 67 de miliarde, iar China 209 miliarde.
Oricât de nebun ar fi Putin, dezechilibrul de forțe e atât de mare, iar NATO, o alianță construită pe principii de apărare, are atât de multă forță și resurse încât e nevoie de mult mai multă nebunie și disperare decât are Kremlinul de oferit pentru declanșarea unui conflict global.
Asta nu înseamnă că lumea nu se află în fața unui pericol nuclear. Liderul de la Kremlin a făcut prostia să sugereze posibila folosire a armelor nucleare, iar din acel punct a început deteriorarea accentuată a puterii și influenței sale în lume.
Amenințarea nucleară făcută de Putin i-a alertat, în primul rând, pe cei din jurul său care au început să se gândească serios că toți sunt în pericol.
Oricât de loial i-ar fi cineva unui lider politic, atunci când viața și familia îţi sunt amenințate, loialitatea trece pe planul doi.
În al doilea rând, se observă o rezistență acerbă a militarilor din Belarus de a intra în Ucraina. Apoi, au fost înregistrate cel puțin două episoade în care zidul propagandei de stat a fost găurit cu mesaje care încălcau grav “indicațiile” lui Putin, iar China are o poziție mai degrabă distantă față Moscova decât una de susținere entuziastă.
Niciun lider politic n-a intrat în “joaca” de-a războiul nuclear declanșată de Putin. Efectiv, nu au reacționat la declarațiile sale.
O astfel de amenințare generează o mare îngrijorare și alianțe rapide care au un singur scop, de a-l izola cât mai rapid pe cel care poate apăsa pe buton.
Rusia a declanșat un război care i-a arătat slăbiciunile
Invazia din Ucraina va schimba și mai mult raportul de forțe din lume și nu în favoarea regimurilor autocrate.
Democrațiile occidentale își vor crește bugetele de apărare, iar pe flancul estic al NATO vor fi aduse mai multe trupe și arme ca să facă față oricărui tip de agresiune de militară.
Rusia, după aventura din Ucraina, se va întoarce din nou în 1991, unde va avea de ales drumul pe care o va lua. Democrație sau dictatură?
Agresiunea militară a lui Putin asupra unui stat independent, recunoscut oficial de Rusia, este de neacceptat într-o lume care se vrea guvernată de legi și tratate, și nu de voința celui mai puternic.
Eșecul lui Putin din Ucraina a arătat lumii că armele rusești sunt depășite tehnologic, că un stat corupt și autoritar nu poate dispune de o armată profesionistă, că lipsa eticii sociale și a valorilor morale nu pot fi înlocuite cu propagandă și înseamnă, în final, lipsă de motivație pe frontul de luptă.
Comparați armata Afganistanului, în care SUA și forțele aliate au investit 20 de ani și care, în lipsa unor valori ca dreptate, libertate, adevăr, țară, patriotism, a dat bir cu fugiții la primul foc de armă al talibanilor, cu armata Ucrainei care se luptă pentru fiecare metru de pământ, rezistă unei mașinării de război criminale și asta doar pentru că fiecare cetățean se raportează și crede în acele valori.
Diferența e făcută de educație, aspirații individuale și naționale, de libertatea presei, de cultură și, în general, de tot ce interzice și distruge un regim autoritar pentru a-și conserva puterea.
După trei săptămâni, Vladimir Putin nu și-a atins niciun scop în Ucraina. A ucis oameni nevinovați, a izolat Rusia și și-a sărăcit poporul.