Au trecut aproape două săptămâni de când Vladimir Putin a anunțat că își pune arsenalul nuclear „în stare specială de luptă” și a amintit lumii că are puterea de a declanșa o catastrofă internațională.
Și, chiar dacă ulterior liderul de la Kremlin n-a mai amintit nimic despre asta, nimeni n-a uitat de acea amenințare.
Iată cât de puternică este astăzi Rusia, din punct de vedere nuclear, potrivit specialiștilor occidentali, dar și cât de departe ar reuși să lovească armele ei.
La acest moment, 9 țări din lume au arme nucleare. Laolaltă, ele dețin nu mai puțin de 13.080 de focoase, potrivit coaliției Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare(ICAN), care citează date ale Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI).
Rusia are cele mai multe focoase: 6,225, potrivit surselor citate.
Urmează Statele Unite care au 5.550 de focoase. Americanii își țin cele mai multe focoase în America de Nord. Dar au, totuși, în jur de 100 și în Europa, și în Orientul Apropiat.
Spre exemplu, la baza aeriană Incirlik din Turcia sunt 50 de astfel de focoase nucleare, susține ICAN. Alte 40 de focoase sunt în Italia, iar câte 20 sunt în Belgia, Germania și Olanda.
Rusia și Statele Unite dețin, aşadar, aproape 90% din arsenalul nuclear al lumii.
Restul de 10% din arsenal e deținut de 7 state. China deține 350 de focoase, Franța are și ea 290, iar britanicii au 229. Urmează pe listă Pakistan (cu 165 de focoase), India (156 de focoase), Israel (90 de focoase) și Coreea de Nord (40-50 de focoase).
Iranul încearcă, de asemenea, să își construiască arme nucleare. Potrivit administrației Biden, Teheranul este aproape de a obține suficient uraniu îmbogățit pentru a crea armament. Dar materialul nuclear nu e suficient pentru a crea focosul și a construi o rachetă funcțională și precisă, capabilă să poarte încărcătura nucleară, potrivit jurnaliștilor de l ForeignPolicy.
Câte tipuri de bombe nucleare există și cine a testat-o pe cea mai puternică
În linii mari, specialiștii vorbesc despre două tipuri de arme nucleare. Este vorba despre: bombele atomice și bombele termonucleare, cu hidrogen.
Bombele atomice se bazează pe o reacție în lanț. Mai exact, neutronii sparg atomii de uraniu, dând naștere unor particule mai mici. Aceste coliziuni se repetă, iar și iar, producând o reacție explozivă foarte purternică. Dar cea mai mare parte a încărcăturii de uraniu și plutoniu rămâne defolosită.
De la aceeași reacție în lanț începe și explozia bombei cu hidrogen. Doar că, în cazul acesteia, presiunea foarte mare face atomii de hidrogen să fuzioneze. Iar asta creează o reacție în lanț, care eliberează mai mulți neutroni. Iar aceștia, la rândul lor, „sparg” mai mulți atomi. Iar exploazia este mult mai puternică.
Puterea unei bombe nucleare se măsoară în echivalent TNT.
Singurele bombe atomice folosite vreodată în luptă au fost cele lansate de americani, în Al Doilea Război Mondial, asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki. Prima bombă a avut 13 kilotone echivalent TNT, iar a doua a avut o putere de 20 de kilotone echivalent TNT. Ambele au fost devastatoare.
Dar asta nu înseamnă nici pe departe că acele bombe au fost cele mai puternice create vreodată. Americanii au testat prima bombă cu hidrogen în 1952, în Atolul Enewetak, aproape de Insulele Marshall. A avut o putere de 10,4 megatone. Adică a fost de 800 de ori mai puternică decât bomba de la Hiroshima.
Au testat bomba cu hidrogen și rușii, dar și britanicii și chinezii.
Cea mai puternică bombă cu hidrogen testată vreodată rămâne Țarul (The Tsar Bomb), pe care au lansat-o rușii. În anul 1961. Explozia a avut o putere de 57 de megatone, adică a fost de 3.800 de ori mai puternică decât bomba de la Hiroshima.
Mai jos, puteți urmări cum s-a văzut acea explozie uriașă, de la sol și dintr-un avion militar.
De la Țarul de 57 de megatone, la reducerea arsenalului nuclear
Autorii unui raport al SIPRI arată că URSS avea arme nucleare în toate cele 15 republicile componente, din Armenia până în Uzbekistan. Inclusiv în actuala Republică Moldova.
Doar că în 11 dintre republici URSS ar avea arme nucleare tactice. Adică arme de mai mici dimensiuni și cu putere redusă, care să poată fi folosite în luptă, în caz de conflict.
Armele nucleare strategice, de mare putere, menite mai degrabă să descurajeze statele inamice decât să fie utilizate erau concentrate în Rusia, Belarus, Kazahstan și Ucraina.
În decembrie 1987, liderul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, s-a întâlnit la Washington cu președintele SUA, Ronald Reagan. Cei doi au semnat un acord pentru reducerea dimensiunii arsenalului nuclear.
Dar concretizarea respectivului acord a durat mult. În 1994, Ucraina a semnat Tratatul de neproliferare a armelor nucleare și a renunțat la focoase.
Cu câte focoase nucleare ar putea ataca Putin
O estimare realizată de doi cercetărori americani și publicată în Bulletin of the Atomic Scientis arată că, în 2022, Putin ar dispune de circa 5.977 de focoase nucleare (mai puține decât spune ICAN că ar fi, în Rusia).
În plus, dintre aceste focoase, circa 1.500 sunt pe cale să fie scoase din uz.
Iar din cele rămase unele sunt în rezervă (și ar fi nevoie de timp să fie mobilizate), iar altele sunt mobilizate de armată în scopuri defensive. Sau nu sunt arme strategice, ci tactice, adică au putere mai mică și au rolul de a fi folosite pe câmpul de luptă, nu lansate de pe un continent pe altul.
Per total, Rusia ar avea disponibile pentru atac, în categoria armelor strategice, în jur de 2.500 de focoase nucleare, susțin cercetătorii americani Hans M. Kristensen și Matt Korda.
Cele mai multe dintre focoase - adică 1.185, potrivit calculelor specialiștilor citați - sunt pe rachete intercontinentale. Spre exemplu, o rachetă SS-18 M6 Satan (care poate duce între 5 și 10 focoase din datele specialiștilor) dotată cu tehnologie MIRV (care permite focoaselor să lovească în puncte separate) ar putea ajunge - potrivit specificațiilor tehnice - la distanțe cuprinse între 10.000 și 16.000 de kilometri (în funcție de model). Asta ar însemna că - neinterceptată - o astfel de rachetă ar putea lovi orice zonă din Europa și chiar America de Nord.
Și rachetele lansate de pe submarine de război au rază lungă de acțiune. Spre exemplu, SS-N-32, căruia rușii îi spun Bulava (buzdugan - în limba rusă), poate lovi la peste 8.000 de kilometri. Și are, de asemenea, tehnologie MIRV, care permite ca focoasele să lovească în puncte diferite. Or, din Marea Barents, unde rușii fac antrenamente cu submarine de război, o rachetă ar putea lovi, dacă nu este oprită la timp, Europa, dar și Canada sau Statele Unite.
În plus, rușii mai au și focoase nucleare pe care le pot lansa de pe dispozitive mobile.
În tabelul de mai jos puteți urmări cum estimează specialiștii americani că este organizat arsenalul nuclear al Rusiei, în acest an:
Evident că Rusia nu are nevoie de atât de multe arme nucleare pentru a ataca. Chiar și o singură rachetă lansată cu un singur focos (chiar și cel cu capaciatea cea mai mică de distrugere) ar deschide calea unei tragedii internaționale. Lumea s-ar schimba într-o clipă, dacă Rusia sau orice altă țară ar lansa o rachetă nucleară.
Va lansa Putin un atac nuclear?
E o întrebare la care o lume întreagă caută răspuns de pe 27 februarie, când Vladimir Putin a ordonat „trecerea în stare specială de luptă” a arsenalului nuclear rusesc.
”N-am reușit să ne dăm seama din acestă declarație sau din situația la care a făcut referire de nicio schimbare în ceea ce privește poziția lor privind armanentul nuclear”, a precizat ministrul britanic de Externe, Ben Wallace, citat de The Independent.
Potrivit aceluiași cotidian, directorul de programe internaționale al think tank-ului Chatam House, Patricia Lewis, a explicat că, probabil, declarația lui Putin a fost doar una prin care să își reafirme statutul și forța.
„Ceea ce credem noi că s-a întâmplat ține de faptul că, probabil pe timp de pace, Rusia are o serie de măsuri de siguranță activate, menite să împiedice lansarea de rachete nucleare.
Iar ca să poată lansa, președintele trebuie să schimbe statusul din timp de pace într-un altul, pentru război. Ceea ce pare că a făcut posibil crearea unui cadru care să-i permită să lanseze.
De aceeași părere este și profesorul Malcol Chalmers, directorul grupului de experți Royal United Services Institute. De vreme ce nu s-a schimbat nimic în activitatea nucleară a Rusiei până acum, declarația lui Putin trebuie să fi fost un fel de declanșare a unui mecanism de autorizare între Putin și cei care răspund de armamentul nuclear.
Alți experți sunt de părere că riscurile ca Putin să folosească arme nucleare asupra Ucrainei sunt destul de mari.
„Amenințarea nucleară este cumva în derulare, deoarece am văzut atacurile asupra centralelor atomo-electrice, precum și neglijența extrem de mare în felul în care este tratat Cernobîlul. Nu știu dacă în ambele aceste cazuri este vorba doar de neglijență sau de rea intenție, dar deja putem vorbi despre siguranța nucleară, asta înainte de a aminti măcar de armele nucleare.
Mi-e teamă că este încă perfect posibil ca Putin să folosească o armă atomică împotriva Ucrainei, deși nici asta nu știu dacă i-ar determina pe ucraineni să se predea. Putin are mai multe arme nucleare tactice, cu putere mai mică, pe care armata rusă le-a tot testat, și poate are de gând să le și folosească. Vestul nu are genul acesta de arme nucleare.
Nu cred că are de gând să folosească arme nucleare împotriva NATO, dar asta nu înseamnă că nu se gândește să le folosească împotriva Ucrainei”, a precizat jurnalistul și expertul în probleme de securitate europeană și transatlantică Edward Lucas, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Singura certitudine, la acest moment, este că Rusia continuă, în forță, acțiunile militare din Ucraina. Deci războiul pare încă departe de final.