De ce a câștigat Maia Sandu, iar USR-PLUS și Stelian Ion pierd

De ce a câștigat Maia Sandu, iar USR-PLUS și Stelian Ion pierd

Maia Sandu a învins în Republica Moldova pentru că nu s-a văicărit, ci a luptat pentru obiective clare, precise, fezabile. Pentru că a fost dispusă la sacrificii de imagine atunci când acesta a fost costul obiectivelor clare. Pentru că și-a înțeles perfect fișa postului, de la minister, în Opoziție, la șefia Guvernului și la Președinție.

De ce ratează ministrul Stelian Ion și USR-PLUS începutul reformelor în Justiție? Pentru că le lipsesc toate cele trei condiții de mai sus: obiectivul clar și asumarea costurilor de imagine pentru ele, înțelegerea clară a fișei postului de ministru al Justiției.

Este clar că desființarea SIIJ nu se va întâmpla prea curând. După cum anticipam, nu se pune problema unei sesiuni extraordinare.

Toată lumea vrea desființarea și ea este trecută în programul de guvernare. Doar că USR-PLUS și o mică parte din PNL vor o desființare fără nicio condiție asociată, în vreme ce UDMR și o mare parte din PNL doresc o desființare condiționată de trecerea dosarelor la PICCJ, deci în fapt o nouă secție.

Este încălcat programul de guvernare? Nu, pentru că el nu spune nimic despre condițiile desființării. A fost șmecheria care explodează acum pe masa coaliției. Flămânde să ajungă la Putere, partidele au preferat să bage sub preș disputele, ceea ce nu înseamnă că ele au dispărut.

Ministrul Justiției se întreabă acum dacă demisia domniei sale ar rezolva problema. Da, cu siguranță, da! Fără îndoială! Dacă USR-PLUS ar fi în stare să propună în loc un ministru care să își înțeleagă fișa postului și să acționeze în consecință, adică unul adecvat.

Inadecvarea dlui Ion a început din 2020, când, în campanie, a ridicat așteptările mult peste realizabil.

Cerea Guvernului Orban să desființeze SIIJ prin OUG, ceea ce în prima zi de mandat de ministru a spus că e neconstituțional. A promis că aduce condamnații fugari în țară, ceea ce în mod evident nu e treaba ministrului Justiției, care nu are nicio atribuție în domeniu dacă e vorba despre repatriere din spațiul UE.

Din momentul preluării mandatului, dl ministru nu a înțeles că imaginea domniei sale a devenit cel mai puțin important aspect și că rolul domniei sale nu este să arunce cu vorbe, fie noi promisiuni în vânt, fie văicăreli, cu atât mai puțin grenade. Ci să avanseze proiecte pentru care a negociat susținere.

Întâi ar fi trebuit să-și fixeze obictivele. Iar primul era desființarea SIIJ. De ce?

1.Deși nu mai face nenorociri ca împotriva dnei Kovesi, SIIJ s-a specializat în alt tip de găinării. De tipul preluărilor de dosare de la alte parchete prin apariția bruscă a unei plângeri împotriva unui magistrat, care să atragă competența SIIJ. Le ia ca să le îngroape, e un fel de cimitir.

2.Corupția, și nu numai, în rândul magistraților crește exponențial pentru că singurul parchet competent material e mână moartă și profesional, și organizatoric.

Cum îndeplinim obiectivul?

Dl ministru ar fi trebuit să analizeze câmpul tactic, ca să folosim o vorbă celebră. Știa că UDMR este ostil și ar fi trebuit să știe că pe maghiari nu îi afectează electoral declarațiile inflamate pe aceste subiect.

Știa că șantajul cu susținerea intereselor UDMR nu merge pentru că fără UDMR nu există această guvernare. Iar acum dlui Cîțu, în conflict cu o parte din PNL, fix un război cu UDMR i-ar lipsi.

Știa că și CCR este, cel puțin până anul viitor, ostil și un mare susținător al SIIJ. E un fapt. Ar fi trebuit să studieze atent configurația CSM, zonele cu care se poate negocia și limitele negocierii.

Care era punctul nevralgic? Dosarele de corupție, în mod evident, că doar nu cele cu alcool la volan.

Un ministru adevărat le lua pe toate în calcul și înțelegea că rolul lui era să ajungă la cel mai acceptabil numitor comun, să construiască puntea fragilă peste care să își treacă obiectivul principal: desființarea SIIJ.

Deci dl ministru ar fi trebuit să își tocească pantofii între acești poli de putere ostili pentru găsirea unei variante acceptabile, chiar dacă imperfecte, care să ducă la desființarea rapidă a SIIJ. Cât mai rapidă, ieri.

Ce nu era acceptabil? O nouă secție. Nu voia cu avize de la CSM sau PG? Trebuia să gândească și să negocieze alt sistem acceptabil. De exemplu, incompatibilități.

Iar după ce alunga elefantul SIIJ, după schimbarea componenței CCR, putea să treacă la etapa a doua, corectarea imperfecțiunilor din formula posibilă acum. Dar SIIJ ar fi fost deja istorie.

Dl Ion nu a oferit nimănui nicio altă soluție decât cea maximală, evident nefezabilă, care a folosit doar imaginii proprii și supraviețuirii SIIJ. Iar cearta de acum cu UDMR este în exact aceeași linie, imagine versus soluție.

La fel cu Legile Justiției, pe care le-a băgat în blocaj și care, deși ar fi trebuit adoptate până la 1 iulie, nici măcar nu sunt în dezbaterea Parlamentului.

Miercuri, CCR discută sesizarea ICCJ pe legea care ar fi corectat chestiunea vechimii necesară pentru DNA și DIICOT. Dacă avea un minim instinct de ministru, știa ce influență uriașă are președintele ICCJ, inclusiv în CSM.

Ce îl costa să o invite la discuții, să îi ceară părerea, să încerce să creeze o punte? Maia Sandu a făcut guvern cu socialiștii ca să scape de Plahotniuc și importanța sacrificiului se vede acum. Plahotniuc era obiectivul și l-a atins, restul n-a contat atunci.

Îl costa la imaginea proprie servită cu mult mai bine de incendierea punților decât de crearea lor meticuloasă. Dacă legea va pica la CCR, se va întâmpla și pentru că ministrul și-a antagonizat ICCJ, care a găsit acum ocazia să-l ardă.

Pe scurt, dl Ion nu a realizat nimic, nu a obținut decât scandaluri inutile. SIIJ rezistă, Legile Justiției sunt blocate, imaginea domniei sale în ambasadele UE din București este a unui nepriceput care nu are niciun plan și se văicărește continuu.

Deși afectează grav imaginea propriului partid, nu va fi schimbat din motive de congres, cu toate că subiectul a fost discutat inclusiv la Cotroceni.

Actualul ministru al Justiției a reprezentat opoziția nicușoristă la Dan Barna, iar președintele USR are nevoie ca Stelian Ion să-i aducă această aripă în competiția cu Dacian Cioloș de la congres. Și președinția partidului e mai importantă decât Justiția, desigur.

Deci de ce a câștigat Maia Sandu? Pentru că a avut obiectiv, sacrificiu de sine și adecvare la fișa postului. De ce pierd Stelian Ion și USR-PLUS?

Mai multe informații despre disputa din coaliție pe tema SIIJ:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇