Din perspectivă istorică, războaiele tind să se încheie în cinci moduri. În ultimele luni, Ucraina a reușit să elimine unele dintre variantele mai puțin favorabile datorită poziției sale consolidate. Acum, în contextul în care Statele Unite sunt preocupate de alte crize, iar Ucraina lovește puternic Rusia, o schimbare a dinamicii negocierilor va reflecta faptul că Moscova s-ar putea să își supraestimeze poziția de forță.
În esență, războaiele se încheie în cinci moduri: prin cucerire, prin capitulare formală, prin capitulare de facto, prin dezangajare sau prin negociere. Așadar, cum se va încheia războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei?
Aceasta este întrebarea care preocupă tot mai mulți oameni în prezent, scrie Kiev Post într-o amplă analiză. În ultimele săptămâni au existat declarații din partea lui Volodîmîr Zelenski și Vladimir Putin privind stadiul războiului și procesul de pace.
Atenția internațională, diminuată odată cu izbucnirea războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran, începe să revină asupra conflictului din Ucraina. Acordurile-cadru recente semnate între Casa Albă și Teheran, respectiv între Ierusalim și Beirut, au alimentat speculațiile că ar putea fi momentul ca războiul ruso-ucrainean să se apropie de final, indiferent de forma pe care aceasta o va lua.
Ajuns acum în al cincilea an al invaziei ruse la scară largă, conflictul permite deja excluderea câtorva dintre aceste scenarii. Înțelegerea posibilităților rămase ajută la explicarea direcției în care se îndreaptă războiul și a motivului pentru care următoarea rundă de negocieri va arăta foarte diferit față de cea precedentă.
Situația actuală a conflictului
Din perspectiva unui negociator, Ucraina se află în cea mai favorabilă poziție de la eliberarea orașului Izium, în septembrie 2022. Atunci Kremlinul era în dificultate, iar acum se află din nou într-o poziție defensivă.
Kievul a încetat să mai aștepte ca comunitatea internațională să intensifice presiunea asupra Rusiei și nu mai așteaptă permisiunea de a lovi ținte aflate adânc pe teritoriul rus. Prin ceea ce oficialii ucraineni numesc „sancțiuni cu rază lungă de acțiune” – adică atacuri asupra rafinăriilor, instalațiilor petroliere și obiectivelor militare – Ucraina a perturbat semnificativ piețele energetice interne ale Rusiei și a adus războiul până la ușa cetățenilor ruși. Din ce în ce mai mulți ruși obișnuiți resimt consecințele pariului făcut de Putin în Ucraina.
Cu cât războiul se prelungește, cu atât costurile suportate de Rusia cresc, iar Kremlinul încă nu a demonstrat că o escaladare suplimentară ar putea genera câștiguri strategice. Avansurile tactice, măsurate prin cucerirea unor sate, nu trebuie confundate cu un impuls decisiv capabil să îndeplinească obiectivele politice ale Moscovei. Forțele ucrainene știu cum să perturbe liniile logistice necesare pentru împingerea frontului înainte, astfel încât, chiar dacă trupele ruse ar obține câștiguri marginale, nu ar putea să le susțină pe termen lung.
Însă, în pofida succeselor recente ale Ucrainei, nici aceasta nu se află într-o poziție favorabilă pentru a cuceri și menține teritorii. Forțele ruse s-au consolidat în zonele ocupate, iar războiul s-a transformat, în esență, într-un război de asediu adaptat erei moderne. Cu alte cuvinte, forțele ucrainene trebuie să întrerupă liniile de aprovizionare și să izoleze trupele ruse suficient de mult timp pentru a le epuiza resursele, astfel încât teritoriile ocupate să poată fi recucerite fără pierderi semnificative. Deși această strategie poate fi eficientă, ea necesită timp.
Între timp, Kremlinul continuă să urmeze aceeași strategie: să insiste asupra cererilor sale maximaliste și să impună costuri populației civile ucrainene. Până acum această abordare nu a dat rezultatele dorite, însă războiul de uzură al Rusiei trebuie doar să dureze suficient de mult pentru ca voința Ucrainei să cedeze sau pentru ca terți, precum Statele Unite, să influențeze procesul decizional de la Kiev într-o direcție favorabilă intereselor Rusiei.
Stadiul negocierilor
Putin avea motive să creadă că strategia sa ar putea funcționa, având în vedere interacțiunile anterioare cu Casa Albă. Perspectiva de a obține încheierea războiului, concomitent cu beneficii economice, era atrăgătoare pentru administrația Trump, precum și pentru principalii săi negociatori, Steve Witkoff și Jared Kushner, care au efectuat mai multe deplasări la Moscova, dar niciuna la Kiev.
Acesta este motivul pentru care Kremlinul a invocat constant așa-numitele „înțelegeri de la Alaska” – o presupusă convergență de poziții privind condițiile de încheiere a războiului – în abordarea negocierilor cu reprezentanții Ucrainei.
Însă circumstanțele se schimbă. Oficialii Casei Albe și-au modificat tonul față de Ucraina, recunoscând că Kievul deține, într-adevăr, anumite atuuri. De asemenea, s-au distanțat de summitul din Alaska, secretarul de stat american Marco Rubio declarând categoric că la Anchorage nu s-a ajuns la niciun acord. Kremlinul a fost nevoit să recunoască acest lucru.
Întrebarea este acum ce rol vor mai avea Statele Unite în procesul de pace. Casa Albă a fost preocupată de războiul cu Iranul, purtând doar patru discuții legate de pace cu Kievul începând din martie. Rustem Umerov s-a întâlnit de două ori cu Steve Witkoff, Zelenski a discutat telefonic cu Witkoff și Kushner la începutul lunii iunie, iar Zelenski și Trump au avut o scurtă conversație în marja summitului G7 din Franța.
În timp ce atenția Statelor Unite este concentrată în altă parte, Kievul și Moscova au recurs, potrivit informațiilor disponibile, la canale neoficiale de comunicare. La începutul lunii iunie, Zelenski a dezvăluit că oligarhul rus Roman Abramovici și-a reluat rolul de intermediar neoficial, iar Kremlinul a sugerat că au existat schimburi de mesaje privind posibilitatea limitării ostilităților la zonele din apropierea liniei frontului – o propunere pe care, potrivit relatărilor, Moscova a respins-o.
Direcția pe care o vor lua negocierile rămâne incertă. Witkoff și echipa sa sunt încă implicați în procesul de pace dintre Statele Unite, Israel și Iran. Frecvența și amploarea discuțiilor neoficiale dintre Rusia și Ucraina nu sunt cunoscute, iar, deși guvernul Turciei afirmă că încearcă să readucă negocierile pe făgaș după ce a găzduit trei runde de discuții în 2025, până în prezent nu a raportat niciun progres.
Cum se va încheia războiul
La începutul invaziei ruse, toate cele cinci modalități posibile de încheiere a războiului – cucerirea, capitularea formală, capitularea de facto, dezangajarea și un acord de pace negociat – păreau plauzibile. Însă, prin rezistența sa de succes și prin operațiunile militare desfășurate adânc pe teritoriul Rusiei, Ucraina a eliminat deja câteva dintre aceste scenarii.
Rusia a eșuat în tentativa de cucerire. Invazia la scară largă s-a împotmolit în apropierea Kievului în martie 2022, înainte ca forțele ruse să fie respinse în urma operațiunilor militare ucrainene.
De asemenea, Ucraina a demonstrat că nu va capitula în fața Kremlinului, indiferent de forma pe care aceasta ar putea-o îmbrăca. Rusia poate continua să spere la capitularea Ucrainei, însă nimic din evoluția conflictului nu indică faptul că această posibilitate mai este realistă.
Astfel, rămân doar două scenarii posibile pentru încheierea războiului: dezangajarea, adică decizia unilaterală a Rusiei de a înceta ostilitățile împotriva Ucrainei, sau o soluționare negociată. Ambele variante sunt posibile.
Dacă costurile războiului vor deveni suficient de ridicate, Kremlinul ar putea pur și simplu să declare că și-a atins obiectivele „operațiunii militare speciale”. O retragere completă este imposibilă din punct de vedere politic pentru regimul lui Putin, astfel încât, într-un asemenea scenariu, Rusia ar trece la operațiuni de stabilizare postbelică în teritoriile ocupate ale Ucrainei.
Desigur, această formă de dezangajare ar obliga Kievul să decidă dacă este dispus să accepte o ocupație de durată a acelor teritorii sau dacă efortul de război trebuie să continue pentru eliberarea lor.
Un acord negociat este, de asemenea, posibil, însă nu ar fi înțelept ca Kievul să reia negocierile exact din punctul în care acestea au fost întrerupte în februarie. Condițiile de pe câmpul de luptă s-au schimbat în favoarea Ucrainei, iar acest lucru ar trebui să se reflecte și în condițiile de la masa negocierilor.
Un acord interimar cuprinzător, precum un armistițiu sau un „acord privind încetarea permanentă a ostilităților”, rămâne cea mai bună opțiune, deoarece poate constitui fundamentul unei păci durabile fără ca Ucraina să fie nevoită să cedeze teritorii suverane Rusiei. În plus, timpul joacă acum în favoarea Kievului, care își poate permite să negocieze un acord bine conceput și detaliat, în loc să se grăbească doar pentru a satisface preferințele unor terți.
În lipsa unor pași intenționați către dezangajare sau negociere, riscul prelungirii conflictului rămâne ridicat. Deși costurile sunt foarte mari, istoria a demonstrat că unele state ajung să fie prinse în ceea ce anglofonii numesc pot committed – o expresie colocvială care descrie situația în care un actor a investit atât de multe resurse într-un conflict încât continuă să lupte în speranța că, în cele din urmă, va ieși învingător.
Uniunea Sovietică a rămas în Afganistan aproape zece ani, iar Statele Unite timp de douăzeci de ani. În ambele cazuri, aceste țări au risipit enorme resurse umane și materiale în speranța obținerii victoriei. În cazul Ucrainei, Vladimir Putin are și o motivație personală care depășește considerentele strict legate de interesul național.
Pacea nu este, în niciun caz, iminentă. Războiul poate continua săptămâni, luni sau chiar ani înainte ca una dintre părți să concluzioneze că prelungirea luptelor nu îi mai poate îmbunătăți poziția. Totuși, pe măsură ce poziția Ucrainei se consolidează, gama scenariilor plauzibile privind încheierea conflictului s-a restrâns considerabil. Întrebarea esențială este acum modul în care cele două părți își vor adapta strategiile la schimbarea raportului de forțe, atât pe câmpul de luptă, cât și, posibil, la masa negocierilor.
Superiahtul lui Putin, reperat lângă Norvegia: A fost trimis „la plimbare” ca să scape de dronele ucrainene (Video)
Echipa care l-a cucerit total pe Ibrahimovic la Cupa Mondială: „Mă ridic în picioare și-i aplaud”
Fisurile din Stația Spațială Internațională, o problemă fără rezolvare pe termen lung. Cât timp mai poate rămâne locuibilă și ce urmează după ISS
Gălbenelele, posibilul superaliment al viitorului. Potențialul neașteptat descoperit de cercetători
