Cum se pierd alegerile, după victorie

Cum se pierd alegerile, după victorie

Dincolo de victoriile adjudecate și de mesajele triumfaliste transmise cam de toți jucătorii partinici importanți, scrutinul din 27 septembrie a lăsat să se vadă, la scenă deschisă, vulnerabilitățile procedurilor electorale și subteranele rețelelor de putere.

Iohannis: Lunile care vor urma nu vor fi deloc ușoare. Alegerile trebuie să se desfășoare, actul de vot nu e mai periculos decât mersul după pâine

S-a văzut, de pildă, că e plauzibilă frauda, cu voturile din saci sau din Excel, că numărarea voturilor e încâlcită, că autoritățile statului nu au la îndemână proceduri și mesaje clare, lăsând terenul fertil pentru manipulări și uzurpări de tot felul.

Probabil cea mai grotescă e încercarea PSD de a confisca tema fraudei, nu atât pentru a arăta că a fost furat, ci mai degrabă pentru a compromite scrutinul, în tehnica deja brevetată a mlăștinirii generalizate.

ADVERTISING

Dubiile care rămân după aceste alegeri, speculate până la limită de PSD&Firea, sunt o resursă de polarizare socială pentru lunile care vin, luni electorale și complicate de o criză sanitară de proporții, de care, însă, niciunul dintre actorii politici – Putere sau Opoziție – nu pare că are timp.

Dar, la fel ca în cazul pseudo-știrilor alarmiste și al fake news-urilor care apar în contextul pandemiei de COVID-19, antidotul cel mai sigur este rigoarea informațiilor comunicate de autorități.

Rezultatul alegerilor locale nu a fost viciat – e tot ce trebuia să comunice răspicat autoritățile, pentru a nu lăsa nicio îndoială deschisă, care să fie transformată într-o vulnerabilitate socială în campania electorală pentru legislative, începută în forță în zilele în care criza sanitară se agravează în România.

Probleme grave sunt semnalate de specialiști în legătură cu softul asumat de AEP la alegerile locale: Sunt mandatele aleșilor din România alocate de un contractor privat ținut la secret?

Neclaritatea, ambiguitatea, eschivarea, amânarea, atunci când temele sunt serioase și cu potențial de polarizare, sunt cele care fertilizează terenul pentru dezinformări, isterii colective și zgomote marginale, al căror rol e chiar acesta: întreținerea unei atmosfere sociale precare, în care oamenii să se simtă în nesiguranță și mai ales pe cont propriu, pentru că instituțiile sunt compromise.

Greşeala lui Iohannis

Când președintele țării, care decide să comunice săptămânal pe temele importante ale agendei, întrebat câți medici de Terapie Intensivă are România răspunde: ”Avem atâția cât avem”, oamenii fie aud cinismul, fie neștiința.

Nu a fost o întrebare capcană, ci una perfect legitimă, în condițiile în care medici din sistem au atras atenția că suntem în deficit de personal medical specializat pentru ATI.

Era treaba președintelui să dea un răspuns clar?

Nu e trecut în Constituție, dacă asta căutăm, dar dacă Klaus Iohannis anunță că răspunde întrebărilor pe temele zilei, atunci trebuie să se și pregătească. Altminteri, exercițiul acesta de comunicare și transparență arată ca un simulacru și simulacrele sunt mai riscante decât tăcerea, până când ai ceva temeinic de spus.

Cifre, informații riguroase, statistici și, acolo unde chiar nu știi, angajamentul că întrebi și până la finalul conferinței poți da răspunsul corect. Este președintele informat în privința capacității sistemului de Terapie Intensivă? Înainte de conferința de presă, a cerut o documentare a problemelor și temelor de pe agenda socială și apoi a cerut instituțiilor informații clare? I s-au dat?

Răspunsul dat la întrebarea despre numărul locuitorilor din București, necesar pentru a calcula rata de contaminare cu SARS-CoV2, în funcție de care se decid restricții noi și măsuri de carantină, a fost, din acest punct de vedere, mai bun: Nu știu, mă interesez, transmit mai târziu răspunsul.

Doar că angajamentul acesta a fost aruncat într-o doară, pentru că președintele nu ne-a spus nici mai târziu. Iarăși: nu e în sarcina constituțională a președintelui să știe asta, dar e în sarcina lui, potrivit mandatului de reprezentare, să îi ajute pe oameni să aibă acces la informații, dacă instituțiile publice sunt opace și netransparente.

Nu e suficient ca PSD să fie răul major, practicile și metodele pesediste sunt cele care trebuie înlocuite, pentru ca instituțiile să funcționeze în rolul lor fundamental.

România pierde alegerile

România pierde alegerile. Le-a câștigat PNL, procentual, le-a câștigat și PSD, a adunat primari, le-a câștigat și USR PLUS, în registrul simbolic, spărgând monopolul celor doi mamuți.

A doua zi după, România pierde alegerile, pentru că partidele sunt preocupate exclusiv de cățărarea pe capitalul triumfalist, pentru a sări în următorul Parlament.

  • USR, care a primit un capital simbolic la scrutinul din 27 septembrie, eșuează zilele acestea în inadecvare, cu sfadă în poartă, demisii și acuzații de patologie a puterii.
  • PNL cheamă la lupta antiPSD; prin vocea președintelui, cel care și-a asumat din capul locului tema de campanie, dar menține opacitatea și aroganța puterii.
  • PSD speculează vulnerabilitățile și criza, demonstrându-și cu vârf și îndesat năravul.

Iar România e pusă să aleagă, așa cum medicii avertizează de o vreme că vor fi nevoiți și ei să o facă, în spitale, între viețile pentru care merită mai mult să lupți și cele care se vor pierde.

Citește și articolele pe care le găsești doar aici - Exclusivitățile SpotMedia.ro

Interviul zilei - Dan Barna: Mi se reproșează că n-am fost Liviu Dragnea. Orban e pragmatic, realitatea e diferită

Iată şi alte texte semnate de Magda Grădinaru


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇