Marea economie la buget s-a fâsâit încet și trist, după cum era de așteptat, de altfel, pentru că marile măsuri de austeritate ar însemna ca actuala putere să-și lovească în plin clientela.
Ceea ce liderii coaliției știau foarte bine când au vehiculat inițial măsurile cele mai radicale: supraimpozitare, interzicere cumul pensie – salariu de la stat.
Cu siguranță nu a existat nicio clipă intenția serioasă de a le aplica, unele erau chiar neconstituționale de pe scaun, dar au fost un exercițiu de imagine.
La fel și cu pensiile speciale. Dl Ciolacu se jură că își pune mandatul pe masă, prin angajarea răspunderii viitorului guvern, pentru eliminarea lor. Aceeași masă pe care are sondajele care îi arată că peste 90% dintre români le detestă.
Din start, demersul este atât de problematic legal și constituțional încât imensa probabilitate este să nu fie decât o petardă.
Există deja un act normativ, ajuns în camera decizională, pe fix aceeași temă.
Prin Decizia 1431/2010, CCR a decis că așa ceva nu se poate și a declarat neconstituțională angajarea răspunderii guvernului Boc pe legile Educației, deși atunci chiar exista o problemă, procedura parlamentară fiind blocată în război politic.
”Angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională”, a decis atunci CCR, iar situația este identică acum.
Tot CCR, mult mai recent însă, în 2020, a trântit exact o lege a pensiilor speciale pentru că le îngrămădea pe toate în același act normativ și a arătat că fiecare categorie trebuie să aibă legea ei.
Și când dl Ciolacu va descoperi acestea, va spune că a vrut, dar nu se poate.
Un moment bun pentru un pic de austeritate, aș zice chiar bun simț politic, ar fi fost rotativa.
Pe de-o parte, pentru desființarea unor ministere inutile cum sunt al Turismului și al Familiei. Dacă Sorin Grindeanu a lansat o săgeată către dna Firea cu propunerea de comasare a Familiei cu Tineretul și Sportul, după numai câteva ore a ieșit dl Dâncu (posibil viitor ministru al Culturii, spun diverse surse) și a anunțat că dna Firea rămâne în guvern.
Dacă e să rămână, cum nu se pricepe la nimic, paguba de a-i da pe mână un minister important ar fi mai mare decât a-i lăsa jucăria de imagine de acum.
Ar fi fost momentul pentru comasări de ministere. De exemplu, de ce Economia și Energia trebuie să fie separate, mai ales că apare și gigantica agenție AMEPIP (pentru dl Neacșu) pentru companiile de stat?
Care agenție este ea însăși o sursă de imensă risipă de la buget, după cum arată prof. univ. dr. Bogdan Glăvan:
„Sunt o nouă categorie de speciali, fiindcă vor fi salarizați cu +50% față de salariul maxim prevăzut în legea salarizării.
Un amendament votat de majoritatea parlamentară stabilește că bugetul AMEPIP este de 0,1% din veniturile companiile de stat. (...) Doar la mafie plătești din capul locului un anumit procent. Bugetul trebuie să reflecte activitatea instituției, nu invers! - stabilești arbitrar un buget după care mai vezi tu ce faci că să justifici banii. România are instituții feudale și mai construiește încă o instituție feudală, populată cu cetățeni speciali, plătiți în mod special că să facă nimicul praf."
La ce sunt buni în continuare 200 de secretari de stat, cei mai mulți din ultimii 30 de ani? Desigur, fiecare cu cabinetul lui de cel puțin 4 oameni. Că au fost dați afară niște consilieri e irelevant, oricum vor fi recuperați prin alte locuri că doar, vedem, apar noi instituții.
Și cu ce rămânem? Facem economii teoretice la cheltuieli, dar se pot face excepții prin memorandum, nu se mai angajează bugetari, dar se pot face excepții prin memorandum, nu se mai cumpără mașini, dar se pot face excepții, și nu mai luăm mobilă. Bugetul e salvat, suntem la liman!
Dar oricâte panglici scot ei pe gură, oricât întorc din pix cifrele, până la urmă legile economice nu pot fi păcălite și când va veni decontul, 2010 va părea probabil doar o adiere.