La Timișoara, primul ministru s-a rușinat că e moldovean și a jignit aproape o treime dintre alegători, generalizând în acest fel propriul complex de inferioritate resimțit în Vestul țării.
Prejudecățile despre provinciile istorice persistă la 100 de ani la Marea Unire (1918), mai ales atunci când este vorba despre autoevaluările ardelenilor și superioritatea arogantă de care sunt acuzați. Atunci când s-au unit însă Moldova și Țara Românească (1859), nu existau prea mari diferențe între ele: ambele aveau încă din Evul Mediu nu doar o populație majoritară de aceeași limbă și etnie, ci și instituții similare, iar evoluțiile lor istorice au fost asemănătoare.
De ce i-ar fi rușine premierului cu moștenirea lui moldovenească? De ce primul lui reflex, atunci când un jurnalist s-a referit la apartenența lui la spațiul istoric al Moldovei, a fost să se simtă jignit? „Asta e, a venit bănățeanul de Grindeanu să facă Autostradă în Moldova. Buzăul nu e în Moldova și vă rog frumos să nu mă jigniți”, a spus spontan premierul Ciolacu.
Mai târziu, după ce și-a dat seama că alegătorii PSD provin în mare măsură din bazinul electoral al acestei regiuni istorice, a încercat să-i convingă că nu a vorbit serios: „Mama era din Tecuci. Deci departe de mine să jignesc pe cineva. Văd că s-a interpretat o glumǎ pe care am făcut-o în Timișoara și unii încearcă să o speculeze politic. Nu a fost nimic peiorativ”.
Și-a cerut scuze, dar precizarea a fost la fel de neinspirată ca așa-zisa glumă. Electoratul moldovean înțelege că nu a fost pic de umor la mijloc. Ar fi fost mai onest și mai eficient să spună, am greșit, uneori mă cred mai bun decât moldovenii, dar de fapt nu sunt. Domnul Ciolacu nu are suficientă cultură și încredere în sine și nu are mai deloc umor, ceea ce l-ar ajuta să râdă (mai) natural și să iasă din situații delicate cu mai multă dezinvoltură.
Marcel Ciolacu se dovedește, însă, tot mai mult un candidat artificial, care nu pare să fi fost ales de un partid, ci de un conclav care vrea să-l facă de rușine pe el și formațiunea care îl susține. Are studii îndoielnice și nu vorbește fluent nicio limbă străină. Apoi a vrut neapărat să aibă un certificat de „Luptător cu rol determinant în Revoluția Română”, cu toate că în dosarul său de revoluționar datele se bat cap în cap. Nu poate ține un discurs liber, nu stăpânește subiectele despre care vorbește și deraiază când răspunde cu aplomb unor teme pe care nu le-a exersat cu cei care îl antrenează.
Deputatul USR de Iași Filip Hăvârneanu a anunțat că a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) privind afirmația lui Marcel Ciolacu că „Buzăul nu e în Moldova şi vă rog să nu mă jigniţi”. Parlamentarul USR se consideră discriminat și crede că mulți alți români din această regiune istorică sunt de acord că declarația premierului e o insultă: „Fapta lui Marcel Ciolacu trebuie considerată contravenție și amendată”.
De ce e gravă gluma lui Marcel Ciolacu? În primul rând pentru că vine de la un prim ministru al României, care își permite să privească de sus populația unei regiuni, ca și cum acești oameni ar fi inferiori Munteniei din care face parte Buzăul. Probabil că ar fi pasibil de amendă de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), dar acolo PSD și aliații săi au o majoritate covârșitoare.
În plus, exisă o speță oarecum similară în care Înalta Curte i-a șters amenda dată lui Klaus Iohannis de CNCD, după formula rămasă celebră „Jo napot kivanok, PSD ('Vă doresc o zi bună, PSD')”, când acuza PSD că vinde Ardealul ungurilor și ironiza limba maghiară. Instanța Supremă a ajuns la concluzia că e o opinie politică spontană, deci nu poate fi amendată. Dar pot oamenii politici spune orice? Și unde ar putea duce patriotismul regional întors pe dos?
Când un prim-ministru se simte jignit că ar fi asociat cu moldovenii, îi face pe aceștia să se simtă cetățeni second-hand. Regiunea Estică a țării a rămas mai puțin dezvoltată în comparație cu Transilvania, de pildă, fiindcă guvernele țării, dominate mai mult de jumătate din perioada post-decembristă de PSD, nu au vrut să investească în Moldova. Ani de zile, baronii social-democrați au dominat județele din Moldova și s-au îmbogățit pe seama comunităților lăsate de izbeliște de la Centru. Poate că moldovenii se vor răzbuna pe primul ministru care se uită de sus la ei și pe partidul lui care nu a avut niciodată vreun plan să scoată regiunea din sărăcie.
Autor: Sabina Fati