Banii europeni pentru industria de apărare au grăbit și accentuat criza politică. În spatele SAFE sunt interese divergente: grupuri clientelare din jurul partidelor și instituțiilor de forță, presiuni din SUA și Rusia.
Nervozitatea grupurilor de interese implicate în achiziții militare a devenit vizibilă imediat după demiterea Guvernului Bolojan prin moțiunea de cenzură inițiată de PSD și AUR.
Până acum, România făcea cumpărături militare în liniște fiindcă toate părțile implicate, vânzători, intermediari, cumpărători, erau mulțumite.
În ultimii 10 ani, peste 90% din programele autohtone de înzestrare au fost derulate cu furnizori americani și foarte puține din aceste componente se produc în România.
În general, Bucureștiul a preferat să cumpere produsul finit. Numai întreținerea, reparațiile și muniția se fac în țară. Sistemele Patriot, HIMARS, tancurile Abrams (în derulare), avioanele de luptă F-16, dar mai ales cele F-35, dintre care primele vor ajunge în România abia după 2031, însumează în jur de 15 miliarde de euro.
Până acum, România s-a bazat aproape integral pe armament american, iar în 2020, Bucureștiul a anulat o licitație internațională pentru bateriile de coastă, în care compania europeană MBDA specializată în producția de rachete și armamente complexe era favorită, pentru ca ulterior contractul să fie dat direct americanilor de la Exocet fără licitație.
Europenii fuseseră de acord să accepte condițiile de offset, adică 80% din banii plătiți să se întoarcă în industria de apărare românească.
La fel s-a întâmplat în 2010, când România a cumpărat avioanele F16 de la americani în locul celor suedeze făcute de Saab, care în contractul oferit se angaja la investiții militare directe egale cu suma plătită pentru avioanele de la ei.
Americanii au fost mereu preferați de oficialii de la București, cu gândul că în schimbul cumpărăturilor exorbitante făcute, ei vor veni să apere România la nevoie.
Obiectivele României
În vreme ce România a cumpărat cu ochii închiși tot ce i s-a dat, Polonia, spre exemplu, produce piese de fuzelaj pentru F-16 la uzina aeronautică PZL de la Mielec, în sud-estul țării, componente pentru sistemul Patriot la Dęblin, un orășel de 15.000 de locuitori și piese pentru elicopterele Apache.
Apoi, polonezii au cumpărat diversificat și inteligent, spre exemplu, au luat un lot de tancuri K2 Black Panther de la sud-coreeni, dar construiesc împreună cu Hyundai K2PL la uzina militară de la Poznań o versiune nouă.
La fel au făcut și cu obuzierele pe care le dezvoltă cu Hanwha Aerospace și pentru care dezvoltă acum o variantă poloneză.
România nu a avut ca obiectiv dezvoltarea industriei militare autohtone. Toate marile achiziții s-au făcut sub guverne conduse de PSD sau în care social-democrații aveau o pondere importantă.
Acum, liderii PSD sunt nervoși că prin programul SAFE (Security Action for Europe) dedicat industriei de apărare europene încep investițiile directe în acest sector, inclusiv prin participarea Germaniei, Elveției, Franței.
În urmă cu două săptămâni, guvernul condus de Ilie Bolojan a aprobat Acordul SAFE dintre România și Comisia Europeană pentru cele aproape 17 miliarde de euro: un împrumut cu o dobândă de 3% a cărui rambursare începe în 2035 pe o perioadă de 30 de ani (România se împrumută acum pe piețele internaționale cu o dobândă de circa 7,4%). Cu acești bani România nu poate merge la cumpărături în Statele Unite sau altundeva în afara Europei.
Din prima tranșă de aproape 8,5 miliarde de euro a programului SAFE, 5,7 miliarde vor merge spre investiții cu germanii de la Rheinmetall (232 de vehicule Lynx pentru 2,6 miliarde de euro, din care aproape jumătate se vor întoarce sub formă de investiții la Automecanica Mediaș, 4 nave militare care se vor face la Mangalia, mai multe sisteme fixe și mobile pentru doborârea dronelor, 2 tunuri de coastă), celelalte achiziții vor fi de la francezi (12 elicoptere Airbus și 12 radare de la Thales, în total peste 1 miliard de euro), de la elvețieni (transportoare Piranha), drone și interceptoare de drone de la o companie ucraineano-germană.
PSD şi AUR au făcut front comun
Majoritatea cumpărăturilor au în spate și investiții în industria militară din România, dar PSD și AUR au făcut front comun împotriva acestor contracte încercând să le compromită.
Radicalii vorbesc deja despre o „vasalitate” față de Europa în general și față de Germania în special, iar liderii social-democrați au avut mesaje similare la principalele televiziuni de știri, acuzând Guvernul că îndatorează România și că Berlinul profită de acești bani.
În spatele celor care de o săptămână încearcă să compromită contractele convenite deja se află mari interese, inclusiv oameni de afaceri români și americani, dintre care unii au făcut presiuni pentru doborârea Guvernului Bolojan, potrivit unor surse bine informate.
- Senatul merge la CCR pe ordonanța SAFE: Mircea Abrudean, mandatat să sesizeze Curtea Constituțională
Cercurile din jurul structurilor de forță au, de asemenea, canale prin care încearcă să influențeze lucrurile.
Americanii, la rândul lor, ar prefera să rămână principalul vânzător de arme pentru România și nici Rusia nu și-ar dori să vadă întreprinderi militare pe teritoriul României.
Există o intersecție de forțe anti-europene care joacă interesele strategice ale țării la o masa de poker, unde sunt reprezentați nu doar profitorii naționali de ocazie, ci și trimiși ai lui Trump și Putin, deghizați în patrioți.
