Probabil că nu am asistat la ultimul episod al zbaterii pentru ca Klaus Iohannis să aibă parte de o mare ieșire din politica internă într-o funcție europeană. Dar a fost, cu siguranță, unul dintre momentele care au adâncit România într-o irelevanță pe care nu o merită și care este cauzată exclusiv de deciziile politice cu beneficii personale.
Miercuri, în preziua votului din Parlamentul European pentru un nou mandat al Ursulei von der Leyen la președinția Comisiei Europene, a aterizat la București informația că, în urma unei decizii a instanței nefavorabile șefei CE, sprijinul pentru von der Leyen este atât de vulnerabil încât popularii europeni au căutat, într-o ședință restrânsă, alternativa.
Ea a venit de la București, de unde Klaus Iohannis ar fi transmis că este disponibil. Sursele europene consultate de Spotmedia.ro au infirmat că Klaus Iohannis ar fi fost pus pe masa unor soluții alternative în cadrul unei ședințe care să implice membri relevanți ai PPE, dar nu este exclusă o ședință mai autohtonă, în care liberali apropiați președintelui să fi crezut că întrezăresc o nișă de oportunitate.
Dacă însă ședința a fost la un nivel mai serios, iar Klaus Iohannis chiar și-a exprimat disponibilitatea, atunci lucrurile pot să fie și mai grave.
Totuși, nici măcar așa nu e plauzibil că vreun liberal, chiar apropiat de Klaus Iohannis, ar fi crezut că e un scenariu măcar posibil, ceea ce lasă deschisă o altă miză: limitarea pagubelor create de absența președintelui Iohannis, adică a României, de la dineul organizat post-summit-ul NATO.
Consecințele unui astfel de gest, însă, chiar și pierdut pe drum, pentru că nu a existat vreun lider european ori măcar un membru PPE credibil care să fi legitimat o astfel de informație, nici la nivel de probabilitate, sunt grave pentru România și s-au făcut simțite în ultimele săptămâni, de când cartea șantajului jucată la București a iritat tot mai mult la Bruxelles și Washington.
Ipoteza unei intoxicări nu stă în picioare, pentru că în acest caz Președinția ar fi trebuit să infirme imediat, tocmai pentru a da un semnal de unitate în Uniunea Europeană.
Ce a cauzat noua forțare pentru Klaus Iohannis
- Prin gestul iresponsabil de a transmite pe surse disponibilitatea lui Klaus Iohannis de a o înlocui pe Ursula von der Leyen, România s-a raliat, involuntar, eforturilor Rusiei de a construi mai multe narațiuni de combat: lipsa de unitate din UE, problemele de integritate/corupție/legalitate ale oficialilor europeni, defavorizarea Estului. La toate acestea a contribuit zvonul de la București, cu Klaus Iohannis gata pregătit să se îmbarce spre Strasbourg.
De menționat că teza desconsiderării Estului față de Vest și ținerea lui la ușa marilor funcții europene, așa-numitele top jobs, a fost cea prin care Klaus Iohannis și-a lansat pseudo-candidatura pentru șefia NATO, fără să aibă acordul de principiu măcar al statelor din Est, pe care a anunțat că le-ar reprezenta.
Estul a fost reprezentat, prin Kaja Kallas, care a devenit Înaltul Reprezentant, portofoliul de politică externă al UE.
2. Au fost sabotați astfel europarlamentari liberali care au greutate profesională în Parlamentul European.
De altfel, Siegfried Mureșan s-a străduit imediat să infirme informațiile că Ursula von der Leyen nu are susținere, mai ales că subînțelesul era că nu o susține tocmai Bucureștiul, de vreme ce Klaus Iohannis era imediat disponibil să o înlocuiască.
Politico menționează un europarlamentar român printre cei de urmărit din perspectiva relevanței pe care o pot avea și acela este Adina Vălean, fost comisar pentru Transporturi, pe care alianța PSD – PNL nu a pus-o cap de listă pentru alegeri, deși tocmai ieșise de pe listă, în urma unei bizare aventuri, șefa Reprezentanței Comisiei Europene de la București.
3. Președintele a părut, încă o dată, gata să fie dispensabil României și să plece din funcție mai devreme de încheierea mandatului.
Asta ar fi arătat bine și pentru calculele PNL, cu președintele Ciucă lansat într-o candidatură prezidențială de pe picioare mari, din SUA, dar cu un discurs de candidatură greu de urmărit logic și retoric.
Al doilea gest major de desolidarizare a României de cauzele UE
În bizara călătorie a lui Klaus Iohannis spre o cameră de negociere din care să iasă cu o înaltă funcție europeană, neexplicată de președinte, i-a stat provizoriu alături Viktor Orban, dar până la final toată lumea a înțeles că Orban doar a profitat, cum îi este obiceiul, de slăbiciunile celuilalt.
Klaus Iohannis nu s-a dezis niciodată de un eventual sprijin de la Budapesta pentru șefia NATO, deși era clar pentru toată lumea că liderul maghiar negociază, șantajează, pune presiune și își construiește scene în care să arate ca un lider politic de anvergură.
După ce Viktor Orban și-a făcut numărul și l-a susținut pe Mark Rutte, iliberalul a trecut la reprezentarea intereselor de pace ale Rusiei, ceea ce a dus la scrisoarea câtorva zeci de europarlamentari, care cer sancționarea Ungariei, momentan titulara prin rotație e președinției Consiliului UE.
Niciun român nu e printre semnatarii scrisorii publicate de Politico.
Ursula von der Leyen, reconfirmată cu o majoritate mai largă decât cea din mandatul trecut, cu un program axat pe securitate, atât teritorială, cât și socio-economică
Votul de confirmare a fost unul de largă majoritate și principala miză a lui von der Leyen a fost tocmai plusarea cordonului sanitar care să protejeze UE și statele membre de acțiunile de destabilizare externe - Rusia, China - și interne - extremismul și formele lui pervertite, de la suveranisme la populisme.
A fost și o demonstrație pe viu a unui proaspăt eurodeputat român, care a făcut treaba lui Putin și a urlat sovietic grotesc în plen.
Avantajul Ursulei von der Leyen, care nu e necesar pe placul majorității, este utilitatea pe care și-a arătat-o. Astfel, un comisar pentru Apărare, unul pentru Mediterana și unul pentru locuințe răspunde agendelor politice interne și o asigură pe Meloni că sprijinul ei nu e fără răsplată.