Tocmai de la Washington, Nicolae Ciucă și-a anunțat candidatura prezidențială într-un interviu pentru Antena 3. Semnificația locului de unde a făcut declarația este destul de transparentă. El pare menit să încarce decizia și candidatura însăși cu o anumită simbolistică.
Prima este asocierea cu „Înalta Poartă” a lumii occidentale, în a cărei binecuvântare sunt foarte mulți români care cred. În mod real, simplul fapt că dl Ciucă s-a dus la Washington nu înseamnă nimic. Au fost și alți candidați care apoi au pierdut. Dar importantă este percepția.
Apoi, asocierea cu summitul NATO face trimitere la valențele în zona securității naționale pe care le are generalul Ciucă, care, de altfel, părea în elementul său în această zonă cu conotații militare.
Tot asocierea cu summit-ul MATO încearcă să ia ceva din aura candidatului de care toți se tem, Mircea Geoană. Mai ales că acesta nu este încă “liber de contract” pentru a face anunțul oficial al candidaturii și deocamdată se rezumă doar la sugestii tot mai apăsate.
Și, sigur, faptul că anunțul vine după ce l-a însoțit pe dl Iohannis sugerează o binecuvântare a președintelui în funcție, foarte importantă pentru PNL.
Și așa ajungem la momentul anunțului. Dl Ciucă și-a anunțat candidatura înainte de a obține sprijinul formal al partidului, ba chiar a precizat la Antena 3 că urmează să umble prin filiale ca să capete sprijinul.
A făcut–o pentru a închide o zvonistică destul de insistentă venită din zona liberală și nu numai, că ar urma o schimbare de planuri, adică desemnarea unui alt candidat, pentru că, în pofida campaniei imense de imagine dedicată dlui Ciucă, domnia sa nu decolează în sondaje.
Despre calculul politic pe care se bazează dl Ciucă și cei care țin cu dinții de această candidatură am scris deja: partidele cu 30% vot politic nu au cum să nu-și trimită candidații în turul al doilea.
De ce este el simplist? Electoratul nu este atât de disciplinat pe cât era în anii 90 sau 2000 și analiza votului din 9 iunie arată că mulți dintre cei care au votat PNL și PSD la locale au mers în alte direcții la europarlamentare.
Dl Ciucă poate pierde masiv voturi în direcția lui Mircea Geoană și în direcția Elenei Lasconi.
Dar de Nicolae Ciucă depind multe echilibre interne ale liberalilor. O schimbare de candidat și conducere în PNL ar împinge un partid împărțit în tabere și triburi într-o luptă pentru putere teribilă într-un an electoral, mai ales că nu există în acest moment un lider puternic care să se profileze ca soluție de înlocuire și redresare.
Sigur, soluția corectă ar fi Ilie Bolojan, însă sunt destui liberali care nu își doresc stilul lui riguros și oarecum milităros cu care a avut succes în administrație, dar care displace profund politicului dâmbovițean, nu doar liberalilor.
În plus, președintele Iohannis, fără șanse reale de a mai prinde vreo funcție europeană, speră să rămână cumva, prin intermediar măcar, la vârful puterii din România.
Că domnia sa nu este nicidecum un argument electoral pentru dl Ciucă, dimpotrivă, este un bolovan de picioare, mă tem că dl Iohannis nu poate înțelege.
Deja este vehiculat, pornind de la ceea ce a părut o ironie a dlui Ciolacu, că dl Iohannis ar viza funcția de premier după alegeri, într-un tandem cu Nicolae Ciucă.
Există un motiv pentru care scenariul este nerealist: puțin probabil ca dl Iohannis să vizeze o funcție care presupune multă muncă și puțin timp liber. E prea leneș ca să vrea să fie premier.
Odată cu anunțul dlui Ciucă și cu mesajele tot mai transparente ale dlui Geoană, galeria de candidați relevanți este aproape completă. Lipsește doar candidatul PSD, care va fi formalizat la congresul din 24 august al partidului.
Rămâne de văzut dacă până atunci dl Ciolacu va reuși să găsească soluția care să-l scape de beleaua candidaturii extrem de riscantă.