Ordinul președintelui Donald Trump de a trimite pușcașii marini pe străzile răscolite de proteste din Los Angeles va pune trupele SUA într-o situație extrem de dificilă. Va fi o confruntare între armată și civili, iar un singur pas greșit ar putea duce la o catastrofă. Militarii vor avea de luat o decizie grea.
Când un președinte trimite armata țării împotriva populației, militarii sunt puși într-o situație complexă. Așa cum s-a dovedit și în România, în timpul evenimentelor din decembrie ’89, forțele armate pot primi ordine care încalcă legile naționale, chiar și pe cele internaționale vizând crimele împotriva umanității, sau pot primi dispoziții abuzive.
Ceea ce părea un scenariu de film s-ar putea transforma curând în realitate pe străzile din Los Angeles, unde președintele Donald Trump a trimis 700 de pușcași marini. Este o desfășurare rară la nivel intern cum nu s-a mai văzut din 1992, când George Bush a trimis armata pentru a opri ciocnirile rasiale din Los Angeles.
Ar încălca un militar un ordin legal, dar lipsit de etică — în sensul că încalcă codul profesional al ofițerului? S-ar putea să fim pe punctul de a afla, scrie dr. Joshua Braver, profesor asistent de drept la University of Wisconsin-Madison, care studiază relațiile dintre civili și armată, într-un articol publicat de Washington Post.
Pușcașii marini au fost trimiși în Los Angeles pentru a ajuta la protejarea „funcțiilor și proprietăților federale”, așa cum specifică memorandumul președintelui Trump - nu pentru a se angaja în activități de poliție internă mai ample. Dar acest lucru s-ar putea schimba rapid.
Armata trebuie să fie ultima soluție
În general, dacă președintele le-ar ordona membrilor armatei să se implice în activități de poliție internă, ordinul ar fi aproape sigur legal. Nu numai că președintele are autoritatea constituțională de a proteja proprietatea și funcțiile federale, dar Legea Insurecției din 1807 stabilește, de asemenea, o limită foarte slabă pentru desfășurarea armatei în scopul aplicării legii interne. În plus, etica militară dictează că ofițerii trebuie să respecte ordinele legale.
Toate acestea sugerează că ofițerii ar trebui să se conformeze, dacă li se ordonă să se implice în activități de poliție internă.
Dacă președintele le-ar ordona ofițerilor să se implice în activități de poliție internă care ar fi inutile (deoarece ar putea fi gestionate în mod adecvat de către forțele de ordine locale), partizane din punct de vedere politic sau imprudente, ordinul ar fi aproape sigur legal - dar, conform codului profesional al ofițerilor, ar fi și lipsit de etică. Iar etica militară dictează ca ofițerii să respingă ordinele lipsite de etică.
Însă militarii aflați într-o astfel de situație s-ar putea trezi prinși într-o contradicție: datoria lor profesională i-ar obliga atât la supunere, cât și la sfidare.
Etica profesională militară americană și nu numai impune imparțialitate, astfel încât armata să nu devină un instrument politic și să nu pună în pericol scopul său de a servi interesul național.
Aceeași etică se străduiește, de asemenea, să limiteze conduita armatei la domeniul său de expertiză - și anume, lupta. Competența principală a armatei este înfrângerea inamicilor în lupte pe viață și pe moarte; pentru soldați, pușcași marini și marinari, a ucide este adesea o victorie. Nu același lucru se poate spune despre poliția internă, unde obiectivul este de a reduce cât mai mult posibil utilizarea forței letale.
Întrucât expertiza lor este limitată în acest fel, forțele armate au „roluri atent delimitate în aplicarea legii”, așa cum se explică într-o scrisoare deschisă din 2022 semnată de un grup bipartizan format din foști secretari ai Apărării și președinți ai Statului Major Interarme al SUA.
Utilizarea forțelor active într-un rol de aplicare a legii ar trebui făcută doar „ca ultimă soluție”, a explicat Mark Esper, secretar al Apărării la sfârșitul primei administrații Trump, într-o conferință de presă în care și-a anunțat opoziția față de desfășurarea forțelor militare pe plan intern în timpul tulburărilor civile din Statele Unite din 2020. Nu întâmplător, Trump l-a îndepărtat din funcție ulterior.
Eterna dilemă a militarilor
Ce ar trebui, așadar, să facă ofițerii dacă li se ordonă în mod legal să-și încalce etica profesională? În cadrul forțelor armate, doctrina Armatei SUA abordează cel mai cuprinzător problema și oferă puțin ajutor, arată expertul. Iată ce prevede aceasta: „Servim onorabil - conform eticii Armatei - sub autoritatea civilă, respectând în același timp legile națiunii și toate ordinele legale; în plus, respingem și raportăm ordinele sau acțiunile ilegale, lipsite de etică sau imorale.”
Acest fragment transmite simultan ascultare și neascultare față de ordinele legale, dar neetice, lăsându-i pe ofițeri fără un răspuns clar cu privire la modul de acțiune, remarcă Braver.
Este "eterna dilemă" cu care se confruntă forțele armate, mai ales când trebuie să intervină împotriva civililor.
Specialiștii în relațiile civil-militare s-au angajat într-o dezbatere îndelungată pe această temă. Cei care susțin obediența subliniază importanța controlului civil asupra armatei. Susținătorii nesupunerii răspund că etica armatei protejează nu doar controlul civil asupra armatei, ci și împotriva utilizării abuzive a acesteia de către civili. Cel mai important cercetător al relațiilor civil-militare, politologul Samuel P. Huntington, a sugerat că dilema nu poate fi rezolvată.
Trump a rupt plasa de siguranță, decizia cade direct pe ofițeri
În ultimii ani, când acestă chestiune amenința să rupă relațiile civilo-militare din Statele Unite, autoritățile de rang înalt au intervenit pentru a dezamorsa criza - cum ar fi atunci când Mark Esper a invocat public principiile etice ale armatei pentru a se opune desfășurării armatei pe plan intern în 2020. Se poate ca Esper să-i fi scutit, la limită, pe militari de a decide dacă trebuie să respecte sau nu un ordin direct.
În cel de-al doilea mandat, Trump a fost mai atent în plasarea loialiștilor în poziții de autoritate. Asta înseamnă că problema rezistenței etice ar putea să nu mai atârne pe o plasă de siguranță la nivel înalt și să cadă direct pe umerii ofițerilor de pe teren.
Aceștia ar putea fi nevoiți să aleagă între obediență și integritatea profesională, între datoria lor față de comandantul suprem și cea față de poporul american. Este o situație tragică – pentru ei, pentru armată și pentru democrația americană, notează Braver.
Dacă Trump nu va da înapoi, armata va fi prinsă la mijloc, într-o situație de coșmar. În fața militarilor se vor afla civilii, în spatele lor vor fi superiorii și ordinele "de mai sus".