Donald Trump vrea să deschidă și să redeschidă fabrici, folosind tarifele vamale ca instrument. Companiile care vor să-și relocheze producția încearcă să găsească modurile potrivite de a face acest lucru.
Președintele american a declanșat un război comercial global pe baza unui pariu, anume că taxarea altor țări ar readuce locuri de muncă și fabrici în Statele Unite. Mulți oameni de afaceri sunt sceptici. Dar Sanjeev Bahl e optimist.
Din fabrica sa din Los Angeles, Bahl supraveghează aproximativ 250 de persoane care cos, croiesc și șifonează jeanși pentru mărci precum Everlane, J. Crew și Ralph Lauren. Aceștia produc împreună 70.000 de perechi din denim pe lună. America, spune el, poate să facă lucruri din nou.
Există, însă, o problemă. Operațiunea funcționează doar pentru că firma lui, Saitex, deține o fabrică și o filatură mult mai mari în sudul Vietnamului, unde mii de muncitori produc 500.000 de perechi de blugi pe lună.
Tarifele pe care le-a impus Trump au încâlcit lanțurile de aprovizionare, au afectat afacerile și i-au reunit pe liderii corporativi asupra unei singure întrebări: are America ceea ce este necesar pentru a readuce acasă locurile de muncă? - scrie The New York Times.
Ce-i lipsește Americii
În multe industrii, această abordare ar dura ani, dacă nu chiar decenii. Statele Unite duc lipsă de aproape fiecare element al ecosistemului de producție - lucrătorii, instruirea, tehnologia și sprijinul guvernamental.
„Există niște realități dure”, a declarat Matt Priest, director executiv al grupului comercial Footwear Distributors and Retailers of America.
Iar strategia lui Trump e învăluită în incertitudine. Luna trecută, el a declarat: „Nu vrem să producem sneakerși și tricouri” în Statele Unite. Însă cele mai dure tarife vamale impuse de el, care urmează să intre în vigoare în iulie, au fost îndreptate către țările care produc haine și încălțăminte pentru piața americană. Vietnamul, cu 46%, a fost una dintre cele mai afectate țări.
Aceste tarife, menite să determine companiile să-și mute acasă capacitățile de producție, au fost considerate ilegale printr-o hotărâre pronunțată săptămâna trecută de Curtea de Comerț Internațional a SUA. Decizia a fost suspendată temporar de o altă instanță, oferind judecătorilor timp să evalueze un apel al administrației Trump. În mijlocul tuturor disputelor juridice, Trump a promis că va găsi alte modalități de a perturba regulile comerciale.
Politica administrației Trump a expus dificultățile în reducerea distanțelor vaste, geografice și logistice, dintre locul în care sunt fabricate multe produse și locul în care acestea sunt consumate.
Pentru directori precum Bahl de la Saitex, tulburările cauzate de politicile comerciale ale dlui Trump au adăugat încă o problemă la provocările legate de gestionarea lanțurilor de aprovizionare globale.
„Frica și incertitudinea prelungite pe care le-a adus pandemia de Covid au fost neprevăzute. Nu exista nimic care să ne poată ajuta în afară de instinctul de supraviețuire”, a spus Bahl.
El consideră că Saitex ar putea fi un model pentru alte companii de îmbrăcăminte. „Am putea fi catalizatorul ipotezei că producția poate fi readusă în Statele Unite”, a spus el. Dar experiența lui subliniază cât de greu ar fi. Nu există fabrici în America de dimensiunea a ceea ce are nevoie industria, nici furnizori majori de fermoare și nasturi. Costul de funcționare al unei fabrici este ridicat. Apoi, există problema forței de muncă: pur și simplu nu sunt destui muncitori, notează cotidianul american.
Ca reacție la situația din pandemie, Saitex a deschis o fabrică în Los Angeles în 2021. De când Trump și-a anunțat intenția de a impune tarife vamale mari Vietnamului, Bahl s-a gândit cât mai mult ar putea să producă în Statele Unite. Probabil ar putea aduce aproximativ 20% din producție în Statele Unite, față de 10% în prezent, a spus el.
Americanii nu vor să muncească în fabrici, iar imigranții sunt izgoniți din SUA
Fabricile americane se străduiesc deja să găsească oameni pentru aproximativ 500.000 de locuri de muncă în acest domeniu, conform estimărilor economiștilor de la Wells Fargo. Potrivit calculelor acestora, pentru ca ponderea producției în ocuparea forței de muncă să revină la vârful anilor '70, la care a făcut uneori referire Trump, ar trebui să se deschidă noi fabrici care să angajeze 22 de milioane de oameni.
În prezent, în SUA există 7,2 milioane de șomeri, notează ziarul.
Abordarea punitivă a lui Trump asupra imigrației a înrăutățit lucrurile. Locurile de muncă din fabrici s-au mutat în străinătate, în țări precum Vietnam, care aveau o populație în creștere și tineri care căutau locuri de muncă pentru a ieși din sărăcie.
Viitorul pe care și-l imaginează Trump, cu milioane de locuri de muncă în fabrici, ar trebui să includă imigranți care caută aceleași oportunități în Statele Unite.
Steve Lamar, directorul executiv al Asociației Americane de Îmbrăcăminte și Încălțăminte, un grup de lobby al industriei vestimentare, a declarat că există o prăpastie între „noțiunea romantică despre producție” și disponibilitatea lucrătorilor americani.
„Mulți spun că ar trebui să producem mai multe haine în SUA, dar când îi întrebi, vor ca nici ei, și nici copiii lor să nu stea în fabrică”, a spus el. „Problema este că nu mai sunt alți oameni prin preajmă”, a adăugat el.
La fabrica Saitex din Los Angeles, majoritatea muncitorilor provin din țări precum Mexic, Guatemala și El Salvador.
Aproximativ 97% din hainele și încălțămintea pe care le cumpără americanii sunt importate din motive de costuri. Printre companiile care produc totul în Statele Unite se numără firme precum Federal Prison Industries, cunoscută și sub numele de Unicor, care angajează deținuți pentru a confecționa uniforme militare pentru mai puțin decât salariul minim, a declarat Lamar.
Alte companii, precum New Balance și Ralph Lauren, își produc o parte din liniile de modă în Statele Unite. Altele experimentează cu un model în care produc loturi mici de haine în Statele Unite pentru a testa modelele și a le determina popularitatea înainte de a comanda comenzi mari - de obicei de la fabrici din alte țări.
Este greu să produci lucruri în volum mare în America. Pentru Bahl, totul se reduce la costul unui operator de mașină de cusut - în Los Angeles, acea persoană e plătită cu vreo 4.000 de dolari pe lună. În Vietnam, salariul este 500 de dolari.
În fabrica Saitex de acolo, pe care Bahl a înființat-o în 2012 în provincia Dong Nai, la o oră de mers cu mașina de orașul Ho Și Min, peste o duzină de linii de cusut sunt amenajate cu grijă și funcționează șase zile pe săptămână.
„Viteza e mult mai mare în Vietnam”, spune Gilles Cousin, manager de fabrică care supraveghează secția de cusut.
Toate socotelile depind de un om imprevizibil
Dacă Trump vrea cu adevărat să readucă locuri de muncă, ar trebui să acorde unele scutiri de taxe vamale companiilor precum Saitex, care au o activitate mai mare în Statele Unite, a spus Bahl. Fabricile americane precum a lui nu se pot extinde fără a importa multe dintre lucrurile care intră în componența produselor lor finite.
La rândul său, Saitex livrează baloți de bumbac american în Vietnam, unde fabrica sa cu două etaje transformă scamele pufoase de bumbac în ață și, în cele din urmă, în suluri de material textil. Materialul textil este apoi vopsit și expediat înapoi în Statele Unite pentru fabrica din Los Angeles.
Până când nu va exista suficient avânt din partea companiilor care produc diverse lucruri în Statele Unite, materialul, fermoarele și nasturii vor trebui aduse în țară.
Mutarea producției din străinătate ar necesita, de asemenea, investiții uriașe. Saitex a investit aproximativ 150 de milioane de dolari în Vietnam, unde fabrica sa reciclează 98% din apă, usucă denimul la aer și folosește tehnologie pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon și a diminua practicile care necesită multă forță de muncă.
În Statele Unite, Saitex a cheltuit aproximativ 25 de milioane de dolari. Sunt angajamente pe termen lung a căror recuperare durează cel puțin șapte ani, explică Bahl.
În cele din urmă, dacă Trump decide să mențină taxa inițială de 46% asupra Vietnamului, iar Saitex nu poate atenua impactul financiar, ar trebui să se orienteze către alte piețe pentru a vinde produsele fabricate în Vietnam - cum ar fi Europa, unde livrează aproximativ jumătate din ceea ce produce în prezent. „Dar atunci ce se întâmplă cu fabrica noastră de aici?”, întreabă Bahl despre unitatea din California.
Totul depinde de Trump. Și, la o adică, de justiția americană.
T.D.