După tăvălugul pe care președintele american Donald Trump l-a pornit cu noile tarife comerciale și replierea pe care a adoptat-o recent, prima concluzie de care Uniunea Europeană trebuie să țină seama este că Trump dă înapoi sub presiune.
Președintele american a bătut în retragere în ultimele zile, dar tariful universal de 10% este la locul lui, la fel și tarifele de luna trecută la oțel și aluminiu, așa că ne putem întreba de ce și-a suspendat UE unilateral represaliile fără o retragere corespunzătoare din partea SUA, scrie The Guardian.
Evident, Trump își cosmetizează înfrângerea prezentând-o marți seara, la o adunare a republicanilor din Congres, ca o victorie, în stilul său pompos și vulgar.
Fără nicio îndoială că lui Trump – pe care sute de profesioniști în domeniul sănătății mintale l-au descris ca fiind un caz atât de izbitor și grav de narcisism malign încât au fost dispuși să încalce o regulă profesională și să-l diagnosticheze de la distanță – i-ar fi plăcut ca așa ceva chiar să fie adevărat.
Dar nu ideea hilară că liderii din toată lumea s-ar fi înghesuit să-l sune și să-l implore pentru tarife mai mici l-a făcut pe Trump să se astâmpăre, ci faptul că investitorii și fondurile din întreaga lume fugeau de orice și tot ce era legat de SUA, inclusiv datoria suverană americană.
Există un fenomen de lungă durată prin care Europa tinde să supraevalueze puterea SUA și să o subestimeze pe a ei.
Există un fenomen de lungă durată prin care Europa tinde să supraevalueze puterea SUA și să o subestimeze pe a sa. Dar Europa nici nu a îngenunchiat și nici nu a ripostat pentru tarifele "Ziua Eliberării" care acum e pe cale să atragă "Ziua Capitulării". În schimb, a observat corect că măcelul de la burse și amenințarea la adresa obligațiunilor de trezorerie americane au făcut ditamai gaura în mitul că Statele Unite sunt de neatins.
Ar fi fost o greșeală dacă UE ar fi folosit imediat așa-numita "bazooka", instrumentul anti-coerciție – o nouă reglementare puternică ce i-ar permite să vizeze industriile de servicii din SUA, precum cele bancare și tehnologice.
Însă Uniunea Europeană nu ia decizii pe genunchi. În războaiele comerciale, își pregătește cazul, construiește un consens între membrii săi și păstrează cele mai dureroase represalii pentru sfârșit. Așadar, reacția UE la tarifele lui Trump a fost: vom riposta când vom fi gata, nu când scrii tu un tweet, după cum titrează Politico.
A doua lecție importantă a acestor zile este că restul lumii e gata să evite haosul și imprevizibilitatea Americii și pentru asta are nevoie de o alternativă justă, sigură, de încredere. Iar aceasta poate fi Uniunea Europeană.
Ceea ce Trump nu înțelege este că SUA ar putea avea un deficit comercial, dar a fost un exportator net de încredere până când a aruncat în aer o ordine economică și de securitate interconectată pe care a proiectat-o, construit-o și menținut-o de-a lungul a opt decenii și din care a fost beneficiarul principal.
Drept urmare, opinia de la Bruxelles acum este că "nu există credibilitate pe termen lung" cu SUA, a spus Claus Vistesen, de la Pantheon Macroeconomics.
Europa, pe de altă parte, joacă după reguli. Pe termen lung, cu cât Trump dă mai multe lovituri la statul de drept și în stabilitatea SUA, cu atât devine mai puternic argumentul înlocuirii dolarului cu euro ca monedă de rezervă a lumii. Ceea ce duce la a treia concluzie.
În fața animozității foarte clare a administrației Trump, UE trebuie să acționeze cât mai repede posibil pentru a-și rezolva cea mai mare slăbiciune: dependența de importurile de combustibili fosili.
Uneori, animozitatea Washingtonului față de UE atinge un nivel ridicol de tragicomic, cum s-a întâmplat atunci când secretarul american pentru comerț Howard Lutnick a spus că europenii "urăsc carnea noastră de vită pentru că este frumoasă și a lor slabă". Alteori, este mai transparentă, cum s-a întâmplat când Trump a susținut că nu vor fi negocieri decât dacă europenii "plătesc o grămadă de bani anual, pentru prezent, dar și pentru trecut".
După socotelile lui Trump, UE ar fi datoare cu vreo 350 de miliarde de dolari în achiziții anuale de gaze naturale din SUA în schimbul ridicării tarifelor.
Prin urmare, dacă Trump se va mișca repede și va distruge lucrurile, noi europenii trebuie să ne mișcăm repede și să construim lucrurile.
"Europa poate transforma acest lucru într-o fereastră de oportunitate pentru a-și spori avantajul față de SUA în ceea ce privește tehnologia curată”, spune Simone Tagliapietra de la thinktank-ul Bruegel de la Bruxelles. El pledează pentru o bancă de decarbonizare, finalizarea pieței unice, așa cum a solicitat Mario Draghi, și emiterea de noi euroobligațiuni.
Mantra viitoare ar trebui să fie "orice este nevoie" pentru a înlocui complet combustibilii fosili cu surse regenerabile – concepute în Europa, construite în Europa – astfel încât UE să nu fie nevoită niciodată să cheltuiască 350 de miliarde de dolari pentru a importa gaze din SUA, Rusia sau de oriunde altundeva.